Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl)

June 7, 2017, 3:27 pm

≫ Next: Hans Blaßmann

≪ Previous: Mr. Blau

$

0

0

[8 iunie 1968. Referat întocmit de Consiliul Securităţii Statului privind abaterile săvîrşite de unii ofiţeri din fosta Direcţie regională de securitate Banat, sub conducerea gen.-mr. Wiliam Steskal]

[8. Juni 1968. Referat des Rates der Staatssicherheit nach den Untersuchungen im Zusammenhang mit den unhaltbaren Zuständen und Gesetzesübertretungen einiger Geheimdienstoffiziere der Banater Regionaldirektion der Securitate geleitet von Generalmajor Wiliam Steskal] 

Consiliul Securităţii Statului                       Secret[1]

Nr. 13/90.935/8 iunie 1968

Referat privind abaterile săvârşite de unele cadre din fosta Direcţie regională de securitate Banat

Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 22–25 aprilie 1968 a dezbătut probleme de o însemnătate excepţională pentru perfecţionarea activităţii economico-sociale, îmbunătăţirea învăţământului de toate gradele, întărirea capacităţii de apărare a ţării şi ridicarea pe o treaptă superioară a democraţiei socialiste în ţara noastră.

Condamnând cu toată fermitatea ilegalităţile şi samavolniciile comise în decursul anilor împotriva unor activişti de partid şi de stat, de către unele elemente abuzive şi aventuriere, în frunte cu Drăghici Alexandru, documentele plenarei au scos în evidenţă necesitatea respectării cu stricteţe a legalităţii, înfăptuirii perseverente a principiilor justiţiei, respectului faţă de normele de convieţuire socialistă şi ale demnităţii umane, specifice societăţii noastre.

Dezbaterile care au avut loc în cadrul Consiliului Securităţii Statului pe marginea documentelor recentei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist au prilejuit

304

concluzii şi învăţăminte preţioase pentru activitatea noastră de viitor, pentru excluderea cu desăvârşire a posibilităţilor de repetare a abuzurilor şi ilegalităţilor şi pentru a face din organele de securitate un instrument de luptă împotriva adevăraţilor duşmani ai patriei noastre. Ele au evidenţiat, totodată, faptul că marea majoritate a cadrelor din Consiliul Securităţii Statului s-au angrenat cu răspundere şi devotament în executarea sarcinilor puse în faţa noastră de conducerea de partid şi de stat, preocupându-se permanent de perfecţionarea cunoştinţelor lor politice, de specialitate, militare şi de cultură generală, având o atitudine corectă în muncă şi în societate.

La data de...[2], premergător şedinţei de prelucrare a documentelor Plenarei C.C. al P.C.R. din 22–25 aprilie a.c. în cadrul Inspectoratului de Securitate Timiş, Consiliul Securităţii Statului a adus la cunoştinţa cadrelor din această unitate rezultatul cercetărilor întreprinse ca urmare a abaterilor comise de unele cadre ale fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat. Infracţiunile şi abuzurile grosolane săvârşite la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat sunt rezultatul faptului că un număr de ofiţeri cu funcţii de conducere, în loc să fie preocupaţi permanent de îmbunătăţirea activităţii organelor din subordine, au nesocotit obligaţiile de serviciu şi ordinele primite, au încălcat legalitatea socialistă şi cele mai elementare norme ale eticii comuniste.

Pentru a se desprinde concluziile corespunzătoare şi a se trage maximum de învăţăminte, în materialul de faţă sunt prezentate rezultatele cercetărilor întreprinse la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat şi măsurile ce au fost luate împotriva celor vinovaţi.

În fosta Direcţie Regională de Securitate Banat şi-au făcut apariţia de mai mult timp, şi mai ales în ultimii ani, unele practici dăunătoare, începând de la abateri, beţii şi diferite genuri de abuzuri, până la ilegalităţi, infracţiuni şi încălcări flagrante ale ordinelor ce reglementează munca de securitate. Consiliul Securităţii Statului, în urma dezbaterii documentelor Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român din iunie 1967, a primit unele sesizări din care rezulta că în cadrul fostului raion de securitate Arad s-au comis o serie de abuzuri, abateri şi încălcări ale regulilor muncii de securitate.

Verificările efectuate au stabilit că problemele semnalate erau reale şi, ca urmare, lt. col. Nedelea Ion, fost şef al raionului de securitate Arad, a fost exclus din partid şi scos din cadrele active ale Securităţii Statului. Totodată, alţi 4 ofiţeri au fost retrogradaţi din grad şi funcţii, faptele lor prelucrându-se cu întregul efectiv al unităţii.

Pentru uşurinţa de care a dat dovadă în verificarea iniţială a sesizărilor primite, pentru inducerea în eroare, prin răspunsul dat Consiliului Securităţii Statului, în care

305

arăta că problemele semnalate nu se confirmă, precum şi pentru tolerarea abaterilor unor ofiţeri de la Arad, şeful direcţiei regionale, generalul-maior Steskal Wiliam, a fost sancţionat de Consiliul Securităţii Statului cu „observare“. Ulterior, Consiliul Securităţii Statului a fost informat despre existenţa şi a altor abateri comise în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat, fapt ce a impus trimiterea unei comisii care a efectuat o verificare amănunţită a tuturor aspectelor semnalate.

În urma verificărilor, s-a stabilit că unii ofiţeri din unitatea sus-menţionată au încălcat disciplina de partid şi de stat, ordinele şi directivele muncii de securitate, regulile de conspirativitate şi compartimentare a muncii, au întocmit unele documente false şi au dezinformat organul superior.

De asemenea, s-a stabilit că s-au folosit unii informatori pentru procurarea ilegală de valută, că au fost confiscate, în mod abuziv, diferite obiecte şi s-au însuşit diferite bunuri şi sume de bani provenite din confiscări. S-a mai constatat şi faptul că fosta conducere a Direcţiei Regionale de Securitate Banat a admis sustragerea de la controlul vamal a unor persoane ce intrau sau ieşeau din ţară. Aşa cum rezultă din cele de mai sus, unele din aceste fapte au caracter infracţional şi sunt pedepsite de legi.

În continuare, vor fi prezentate principalele abateri şi abuzuri comise în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat:

– În 1964, la această direcţie de securitate s-a pierdut dosarul de acţiune informativă „Mazacs Ervin“. Generalul-maior Steskal Wiliam nu a luat măsuri pentru a cerceta împrejurările care au dus la pierderea dosarului respectiv, nu a tras la răspundere pe cei vinovaţi şi nici nu a raportat eşalonului superior acest caz. În anul 1966, maiorul Kecskemety Ştefan, fost şef al Serviciului de contraspionaj, maiorul Cimpoiaş Ioan[3]şi căpitanul Kurunczi Gheorghe, din cadrul aceluiaşi serviciu, cu ştirea lt. col. Szabados Ladislau, fost şef al secţiei „C“, au recurs la reconstituirea prin fals a dosarului, cu scopul de a ascunde pierderea celui original. Documentele pentru deschiderea şi închiderea acestui dosar fals au fost aprobate – prin semnătură – de generalul-maior Steskal Wiliam. De menţionat că dosarul pierdut nu s-a găsit nici până în prezent.

De asemenea, s-a recurs la întocmirea de acte false pentru a nu se cunoaşte faptul că informatorii „Bogdan Victor“ şi „Hect Otto“ erau în legătura activă a Serviciului regional de contraspionaj la data trădării şi rămânerii lor în străinătate (primul în anul 1965 şi al doilea în 1966). Astfel, s-au întocmit rapoarte cu date retroactive, din care rezulta că aceştia ar fi fost abandonaţi cu câteva luni înainte de trădare. Unul din rapoartele întocmite în fals a fost aprobat de generalul-maior Steskal Wiliam.

Faptele arătate mai sus întrunesc elementele infracţiunii de pierdere de documente secrete de stat şi fals în acte publice.

În 1967, generalul-maior Steskal Wiliam a aprobat ca fostul informator „Rotaru“, care pleca definitiv din ţară, să scoată un briliant în valoare de circa 28.000 lei, precum şi alte obiecte. Contrar legilor statului, a dispus ca organele vamale să nu facă control

306

informatorului „Rotaru“ la ieşirea din ţară. De asemenea, a mai intervenit ca şi alte persoane să nu fie supuse controlului vamal la plecarea în străinătate, printre care şi pentru o rudă a sa. Procedând în felul acesta, generalul-maior Steskala săvârşit delictul de sustragere de la vămuire.

Din verificări a rezultat şi faptul că, în august 1967, generalului-maior Steskal Wiliam i s-a prezentat un material obţinut prin mijloace tehnice, din conţinutul căruia rezulta că informatorul „Rotaru“ şi soţia acestuia au hotărât să predea maiorului Kecskemety Ştefan, în schimbul formelor de plecare definitivă din ţară, un briliant.

Din cercetările efectuate rezultă că nu s-au întreprins măsuri de verificare a acestor aspecte, iar notele cu datele obţinute prin folosirea mijloacelor tehnice timp de 9 zile sunt dispărute de la dosar.

În decembrie 1965, generalul-maior Steskal Wiliama fost sesizat că fiul său – ofiţer de miliţie –, fiind în stare de ebrietate, a provocat scandal public, cu care ocazie a fost bătut şi i s-au rupt epoleţii. Întrucât la restaurant a fost cu un salariat, angajat civil, al regiunii de securitate, l-a chemat pe acesta a doua zi în biroul său, unde l-a înjurat şi l-a bătut, pe motivul că nu l-ar fi apărat pe fiul său. La numai 3 luni după cele petrecute, generalul-maior Steskal Wiliam l-a încadrat pe angajatul civil în corpul subofiţerilor, cu gradul de plutonier-major. [subl. n.]

Şi în acest caz, general-maior Steskal Wiliam a săvârşit o infracţiune pentru care era pasibil de pedeapsă.

General-maior Steskal Wiliam a fost sesizat personal că 17 cadre din subordinea sa, contrar H.C.M. nr. 957/1966 şi ordinelor Consiliului Securităţii Statului, poartă corespondenţă cu rude şi alte persoane din străinătate. Cu toate acestea, nu a luat măsuri ca ofiţerii respectivi să respecte regulile stabilite şi nici nu a informat eşalonul superior.

Din cercetări a rezultat că bunurile ridicate cu ocazia unor percheziţii au fost depozitate la sediul direcţiei regionale de securitate. O parte din acestea au fost valorificate fără hotărâri judecătoreşti sau ordonanţe confirmate de procuratură. Personal, general-maior Steskal Wiliam a aprobat ca unele cadre de securitate să cumpere obiecte din cele confiscate sau să primească de la străini lucruri sub formă de „cadouri“.

Din materiale certe a rezultat că mr. medic Gornic Gh. a primit, în 1962, 4.000 lei mită de la soţia unui arestat, în schimbul promisiunii că îl va scăpa de pedeapsă. Cu toate acestea, general-maior Steskal Wiliam nu a efectuat verificări corespunzătoare pentru stabilirea adevărului şi luarea măsurilor corespunzătoare.

Dimpotrivă, în ultimii patru ani, la propunerea sa, acesta a fost avansat în grad de două ori la excepţional.

În 1962 i-au fost predate maiorului dr. Gornic Gheorghe, pe bază de proces verbal, unele medicamente străine confiscate, fără ca acestea să fie descărcate în mod legal, prin Centrofarm. La data verificării – 1968 – ofiţerul nu a putut justifica o parte din medicamentele primite. Profitând de relaţiile neprincipiale ce le avea cu general-maior Steskal Wiliamşi cu lt. col. Lăpuşan Horia, începând din 1958 şi până în prezent maior Gornic Gheorghe

307

a schimbat 4 locuinţe pentru el şi părinţii săi, în schimbul cărora s-au repartizat altor persoane, din fondul de locuinţe al unităţii, 3 apartamente. Cu toate că un număr de 109 ofiţeri de securitate locuiau în condiţii cu totul necorespunzătoare, general-maior Steskal Wiliam a repartizat 8 apartamente unor persoane din alte întreprinderi şi instituţii, care nu aveau nimic comun cu munca de securitate. De asemenea, a mai repartizat locuinţe ofiţerilor Toth Iosifşi Semlecan Vasile, deşi aceştia aveau locuinţe proprietate personală, pe care ulterior le-au vândut cu 49.000 lei şi respectiv 50.000 lei.

Desfăşurând o slabă muncă de control şi îndrumare a subordonaţilor, general-maior Steskal Wiliam nu a luat măsuri pentru a curma practica abuzivă de efectuare a percheziţiilor, confiscărilor şi valorificării de bunuri, fără îndeplinirea actelor procedurale legale. Din analiza unui număr de 45 de percheziţii efectuate în perioada 1962–februarie 1967 a rezultat că 42 au fost făcute fără acte legale. Verificările au stabilit că în unele cazuri s-a recurs chiar la falsificarea documentelor de confiscare a unor bunuri.

Astfel, în aprilie 1963, prof. dr. Brânzeu Pius[4]a anunţat – din proprie iniţiativă – organele de stat (miliţia şi sfatul popular) că în locuinţa mătuşii sale din Jimbolia (decedată) a descoperit o cantitate de 8,5 kg aur şi bijuterii. Mr. Kecskemety Ştefan, împreună cu mr. Bota Gheorghe, deplasându-se la faţa locului, au întocmit procesul verbal de constatare şi ridicare a aurului. După puţin timp, mr. Kecskemety Ştefan, de acord cu col. Tăuraşcu Viorel [tĂurescu viorel - n.n. - hjs-online], urmărind să fie evidenţiaţi şi să li se acorde o anumită recompensă bănească, au întocmit un alt proces verbal, în care au consemnat că aurul respectiv ar fi fost descoperit de ei prin muncă informativă. Prin falsul comis, Kecskemety Ştefanîmpreună cu ceilalţi ofiţeri au reuşit să primească drept „recompensă“ suma de 5.883 lei. Ulterior, când dr. Brânzeu Pius s-a interesat dacă poate primi şi el o recompensă pentru predarea, din proprie iniţiativă, a aurului către stat, Kecskemety Ştefan l-a avertizat să nu mai vorbească nimănui despre aurul declarat, pentru că altfel „o să fie luat în evidenţă“.

– În anul 1964, organele Direcţiei Miliţiei Regiunii Banat au abandonat pe informatorul Mannhaim Imre pentru faptul că a escrocat o persoană cu suma de 20.000 lei. Fostul maior Kecskemety Ştefan, motivând folosirea acestuia în scopuri informative, a obţinut aprobarea general-maior Steskal Wiliamşi a col. Tăuraşcu Viorel, şeful D.M.R., pentru a-l absolvi de răspundere penală. Pe parcurs, relaţiile dintre Kecskemety Ştefanşi informator au degenerat în afaceri.

La începutul anului 1967, încălcând legile vamale, sub pretextul muncii de securitate, mr. Kecskemety Ştefan a obţinut aprobarea generalului-maior Steskal Wiliam pentru a interveni să i se elibereze turistului vest-german Loch Lombos mărfurile de contrabandă confiscate la vamă. Cu această ocazie, mr. Kecskemety Ştefana dat câte două ceasuri de mână, un inel şi un medalion cu lănţişor de aur mr. Dorobanţu Ilie, şeful P.C.T.F.[5]Stamora, şi lui Roşca Nicolae, şeful vămii Stamora. Obiecte similare,

308

sub formă de cadou, au primit şi mr. Kecskemety Ştefanşi cpt. Kurunkzi Gheorghe[6]de la Loch Lombos. Mr. Kecskemety Ştefan a înlesnit, prin Mannhaim Imre, comercializarea mărfurilor aduse de turist, iar căpitanului Feraru Constantin, din subordinea sa, i-a ordonat să procure valută cu care să fie plătite obiectele comercializate. În acest scop, cpt. Feraru Constantin, prin lt. maj. Levuţa Gheorgheşi 3 informatori, a procurat suma de peste 3.000 mărci vest germane, care apoi a fost scoasă din ţară de Loch Lombos.

Pe aceleaşi căi, mr. Kecskemety Ştefan a cumpărat la preţuri derizorii, de la acelaşi turist, un magnetofon şi un aparat de radio cu tranzistoare. De menţionat că pentru cumpărarea acestor obiecte, Kecskemety Ştefan a obţinut aprobarea generalului-maior Steskal Wiliam, care, prin consimţământul dat, a încălcat ordinele şi directivele muncii de securitate cu privire la relaţiile cu străinii.

Pentru a nu se descoperi legăturile de afaceri ce se creaseră între Mannhaim, Lombosşi Kecskemety Ştefan, ofiţerul l-a determinat pe turist să părăsească urgent ţara, întrucât ar putea să fie implicat în procesul lui Mannhaim, ce se afla în curs de instrumentare la organele procuraturii.

Pentru a se scoate în evidenţă, mr. Kecskemety Ştefana ordonat deschiderea formală de acţiuni informative asupra unor elemente a căror situaţie fusese deja clarificată. Aşa a procedat într-un număr de 8 cazuri deschise la 25 februarie 1967. De asemenea, a înregistrat pe numele său unii informatori cu care, în realitate, nu ţinea legătura. A ordonat unor subalterni să înscrie numele său pe note informative, fără să fi participat la întâlnirile cu informatorii.

Rezultă că, sub pretextul intereselor muncii informative, Kecskemety Ştefanşi cadrele care au cunoscut şi sprijinit săvârşirea acestor fapte au comis infracţiunea de abuz în serviciu, fals în acte publice şi trafic de valută, precum şi delictul contra represiunii, prin aceea că, deşi erau organe de urmărire, au sustras de la răspundere penală pe infractorulMannhaim Imre.

– Fapte grave a săvârşit şi lt. col. Szabados Ladislau, fost şef al Secţiei evidenţă operativă. Acesta, pentru a acoperi unele ilegalităţi, a recurs la falsificarea unor procese verbale de confiscare a unor bunuri de la turişti străini, prin care aceştia atestau că au primit obiectele menţionate în documente. Astfel, într-un proces verbal a modificat marca unui ceas „Longines“ cu marca „Fero“, defect, evaluat la 300 lei, şi a adăugat în mod fictiv că ar fi predat un aparat de filmat proprietarului, deşi în realitate nu-l predase. De menţionat că, în perioada anilor 1962–1966, Szabados Ladislau nu a depus la organele financiare şi nu a putut să justifice suma de 14.600 lei provenită din confiscări.

Săvârşind astfel de fapte, Szabados Ladislau a comis infracţiunea de abuz în serviciu şi fals în acte publice cu folos material, precum şi infracţiunea de delapidare. Cu ocazia verificărilor, s-a stabilit că în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat s-au comis abuzuri, ilegalităţi şi diferite alte abateri de la regulile

309

muncii de securitate, precum şi de la normele de conduită cetăţenească şi de către alte cadre.

– Astfel, în 1960, lt. col. Malea Petru, fost locţiitor şef direcţie, în prezent inspector şef al Inspectoratului de securitate judeţean Caraş-Severin, şi-a comandat prin intermediul căpitanului Kristof Ladislau, la Cooperativa „Progresul“ din Timişoara, o garnitură de mobilă în valoare de 18.000 lei. Deoarece calitatea furnirului de care dispunea cooperativa nu i-a convenit, a trimis pe acelaşi ofiţer la Caransebeş, de unde a ridicat alt furnir, de calitate superioară. Întrucât, însă, nici acesta n-a corespuns pretenţiilor sale, a trimis pe ofiţer la Deta, pentru a-l schimba din nou. Ambele transporturi au fost făcute fără plată, cu mijloace auto luate în mod abuziv de la diferite întreprinderi.

Tot în anul 1960 şi-a procurat de la G.A.S. Fântânele, din fostul raion Arad, o garnitură de mobilă de balcon din împletituri, la un preţ inferior faţă de cel din comerţ, pentru care a achitat, cu factura nr. 788/1960, suma de 914,67 lei. În anul următor, Direcţia de control şi revizie a regiunii Banat a efectuat un control de fond la unitatea menţionată mai sus şi, prin procesul verbal nr. 8089/25 noiembrie 1961, a stabilit că garnitura de mobilă cumpărată de ofiţer costa cu 1.010 lei mai mult. Şeful Direcţiei de control şi revizie – Grozavu Ioan– l-a încunoştinţat pe ofiţer, recomandându-i să plătească diferenţa de preţ, însă, până la data verificărilor, lt. col. Malea Petru nu a clarificat situaţia.

În decembrie 1967 şi-a confecţionat o haină – imitaţie de piele – la o cooperativă, pentru care a achitat numai suma de 101 lei, în loc de 844 lei, cât trebuia să plătească. Diferenţa a achitat-o abia în 1968, după începerea verificărilor. La cererea responsabilului cooperativei unde şi-a confecţionat haina, lt. col. Malea Petru, în calitate de preşedinte al Comisiei de eliberare a vizelor şi paşapoartelor, a facilitat plecarea acestuia în R.P.U. pentru a doua oară în cursul anului 1967. A folosit unii ofiţeri din subordine pentru a-i rezolva, atât în orele de program, cât şi în timpul lor liber, diverse probleme personale. Pe fostul şef al biroului din cadrul Serviciului de informaţii interne, care răspundea de problema învăţământ – căpitanul Kristof Ladislau– l-a folosit pentru influenţarea unor cadre didactice de la Facultatea de electronică, atât pentru a asigura reuşita fiului său la examenul de admitere, cât şi la promovarea examenelor din anii de învăţământ 1965/66 şi 1966/67.

Săvârşind asemenea abuzuri, lt. col. Malea Petrun-a avut tăria morală să ia măsuri împotriva unor subordonaţi care au săvârşit abateri grave. Aşa, de exemplu, nu a putut să-l tragă la răspundere pe cpt. Kristof Ladislauşi nici pe fostul şef al Serviciului raional Arad – lt. col. Nedelea Ion–, deşi a cunoscut faptele grave ale acestora.

– Lt. col. Lăpuşan Horia, având calitatea de locţiitor director cu problemele administrative, contrar instrucţiunilor în vigoare, a contribuit în perioada 1961–1967 la repartizarea unui număr de patru apartamente unor persoane din alte instituţii şi

310

a permis să se facă unele extinderi şi schimburi de locuinţe, de pe urma cărora unele apartamente din fondul M.A.I. au fost înstrăinate.

De asemenea, a intervenit pe lângă general-maior Steskal Wiliamşi i s-a revocat măsura desfacerii contractului de muncă şefului popotei, care comisese mai multe ilegalităţi, printre care şi delapidarea sumei de 1.800 lei. Maşina care îl deservea a fost pusă în repetate rânduri la dispoziţia unor persoane particulare, în special din cadrul Institutului Politehnic Timişoara, unde a urmat cursurile Facultăţii de mecanică.

– Maior Bota Gheorghe, adjunct inspector şef al Inspectoratului de securitate judeţean Timiş, a folosit în timpul programului de muncă mai mulţi ofiţeri din subordine pentru a-i procura contra cost şi a-i transporta acasă diferite produse agroalimentare.

În anul 1967 a împrumutat de la cpt. Kristof Ladislau, subordonatul său – care în acelaşi an a fost retrogradat din grad pentru abateri şi abuzuri – suma de 20.000 lei, în scopul cumpărării unui autoturism, sumă pe care în luna mai 1968 nu o restituise încă.

Cerând unor subordonaţi să-i facă diferite servicii, mr. Bota Gheorghe nu a mai avut tăria morală necesară să-i tragă la răspundere, deşi aceştia au săvârşit mai multe abuzuri şi abateri.

În anul 1963 a participat, împreună cu mr. Kecskemety Ştefan, la ridicarea şi inventarierea aurului şi bijuteriilor găsite de prof. Brânzeu Pius la locuinţa unei rude. Pentru a fi remunerat cu suma de 800 lei, în mod ilegal a semnat un proces verbal întocmit prin fals.

– Lt. col. Bocăneţ Vasile, fost locţiitor şef al Direcţiei Regionale de Securitate Banat, în prezent adjunct al inspectorului şef din Inspectoratul de Securitate Judeţean Timiş, a răspuns, până la reorganizarea pe judeţe, de Secţia „C“, compartiment în care au avut loc o serie de nereguli, culminând cu abaterile şi infracţiunile săvârşite de fostul lt. col. Szabados Ladislau. Deşi a cunoscut unele dintre aceste aspecte, nu a luat măsuri pentru prevenirea şi curmarea lor. A folosit unele obiecte de îmbrăcăminte din garderoba filajului, ca: bocanci, pantaloni, hanorace etc. pentru uz personal şi a cumpărat mai multe obiecte provenite din confiscări, ca de exemplu: costume de buret, de damă şi bărbăteşti, o cămaşă şi altele.

A intervenit pentru ca în casa numitului Well Ştefan, care avea paşaport pentru a părăsi ţara, să intre o rudă a sa. În 1967, pe baza relaţiilor ce le avea cu un inginer, a permis acestuia să-şi ţină autoturismul în garajul conspirat al Serviciului de filaj şi investigaţii.

– Maior Cimpoiaş Ioan, fost şef de birou la Serviciul de contraspionaj din Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi şeful Secţiei a III-a la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, primind ordin de la maiorul Kecskemety Ştefan, în anul 1966 a refăcut prin fals, împreună cu căpitanul Kurunkzi Gheorghe, dosarul informativ privind pe

311

„Mazacs Ervin“, pentru a-l înlocui pe cel original, care a fost pierdut şi despre care nu s-a raportat organelor ierarhic superioare.

De asemenea, tot în anul 1966, maiorul Cimpoiaş Ioan, cu aprobarea maiorului Kecskemety Ştefan, întocmind documentele de abandonare a unui informator a ascuns adevăratul motiv al abandonării, în sensul că, deşi informatorul a dezertat, rămânând în străinătate, în documente s-a menţionat că a fost abandonat pentru motivul că nu are calităţi şi posibilităţi informative.

– Căpitanul Feraru Constantin, fost şef de birou la Serviciul de contraspionaj al Direcţiei Regionale de Securitate Banat, apoi adjunct şef secţie la Inspectoratul de Securitate Judeţean Timiş, a procurat, în cursul anului 1967, din ordinul mr. Kecskemety Ştefan, peste 3.000 mărci vest-germane prin trei informatori, precum şi prin intermediul unui funcţionar de la O.N.T. Deşi i s-a atras atenţia şi cunoştea că această faptă este ilegală, ofiţerul a executat ordinul, predând valuta susmenţionată lui Mannhaim Imre, care a folosit-o pentru plata unor obiecte de provenienţă străină, aduse în ţară de Loch Lombos Ştefan, fugar maghiar.

Tot în cursul anului 1967, căpitanul Feraru Constantina procurat monedă iugoslavă în valoare de câteva sute de lei, prin Mannhaim Imre. Această monedă a fost predată mr. Kecskemety Ştefan, care la rândul său a dat-o unor persoane ce au plecat în vizită în R.S.F. Iugoslavia.

În timpul cercetărilor – pentru a ascunde realitatea – cpt. Feraru Constantin a mers la informatorii implicaţi în unele din acţiunile sus-menţionate şi i-a prelucrat să nu spună nimic în legătură cu valuta străină procurată.

– Maiorul Simionescu Gheorghe, fost şef al Serviciului de filaj şi investigaţii la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi adjunct şef serviciu la municipiul de securitate Timişoara, a folosit în mod abuziv, în scopuri personale, maşinile ce le avea la dispoziţie serviciul. A transformat o casă de lucru în locuinţă personală, creând astfel posibilitatea fiicei şi ginerelui său să aibă locuinţă separată.

Încălcând normele de muncă, a scos din garderoba serviciului şi a dat spre folosinţă temporară unor rude ale sale şi lt. col. Bocăneţ Vasile obiecte de îmbrăcăminte, printre care un costum de haine, o scurtă, bocanci etc.

– Maiorul Dobrescu Alexandru, fost locţiitor şef al Serviciului de contraspionaj, apoi şef Secţia III la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, se face vinovat de faptul că, deşi a cunoscut despre actele false care s-au întocmit pentru ascunderea adevăratelor motive ale abandonării informatorului „Bogdan Victor“, care trădase în 1965, nu a raportat acest lucru organelor superioare decât cu ocazia verificărilor din decembrie 1967. A dovedit superficialitate în muncă, neprincipialitate faţă de unele cadre, pe care le-a jignit. În loc să se ocupe de rezolvarea problemelor ce intrau în atribuţiunile sale de serviciu, s-a dedat la o serie de abateri.

Astfel, în anul 1967 a avut o ieşire cu totul nepermisă faţă de prodecanul Facultăţii de filologie din localitate, spunându-i acestuia că ar fi vizitat Ambasada S.U.A. din

312

Bucureşti, lucru care nu corespunde realităţii. Scopul acţiunii sale era de „a se face cunoscut“ faţă de prodecan, pentru ca acesta să-l poată ajuta la nevoie, pe el sau pe alţii, cu ocazia susţinerii unor examene.

Din verificări a rezultat că mr. Dobrescu Alexandrua cumpărat, prin mr. Kecskemety Ştefanşi lt. col. Szabados Ladislau, unele obiecte din cele ridicate în vederea confiscării de la cetăţeni străini, printre care un aparat de radio cu transistoare şi un ceas de mână „Doxa“.

– Căpitanul Mato Ioan-Iosif, fost locţiitor şef serviciu raional Caransebeş, apoi şeful Secţiei contraspionaj la Inspectoratul de Securitate Judeţean Caraş-Severin, a dus în toamna anului 1966 la o întreprindere din Arad – pentru tăbăcit – mai multe piei de viţel. Directorul întreprinderii i-a atras atenţia că fapta sa este pedepsită de lege şi că unitatea, nefiind autorizată a tăbăci piei de viţel, va fi pusă în situaţia de a comite o ilegalitate. Cu toate acestea, ofiţerul a insistat cu cererea sa, afirmând că îşi asumă toată „răspunderea“.

Cazul fiind descoperit de organele de miliţie, s-a hotărât arestarea muncitorului care a executat lucrarea. Măsura stabilită nu s-a mai luat, deoarece a intervenit pentru aplanare şeful Raionului de securitate Arad.

A mai rezultat că, uneori, cpt. Mato Ioan-Iosifa consumat în mod excesiv băuturi alcoolice, a procurat diferite produse alimentare din sectoarele de care răspundea, atât pentru el, cât şi pentru alte cadre de la regiune, şi a avut o atitudine nejustă, dură, jignitoare, faţă de unii subalterni.

– Căpitanul Kristof Ladislau, fost şef birou la Serviciul informaţii interne, a obţinut în anul 1966 de la Sfatul popular Timişoara – pe baze unei adrese false – o locuinţă pentru mama sa. Acelaşi ofiţer şi-a procurat în mod abuziv diferite cantităţi de alimente şi băuturi, făcând chefuri în mod frecvent.

De la Întreprinderea de colectare şi industrializare a laptelui Timişoara a luat, în acelaşi mod, unele maşini, cu care şi-a transportat lemnele dintr-o localitate din fostul raion Caransebeş la Timişoara. Unul din şoferi, când transporta lemnele, a comis un accident de circulaţie, pentru care a fost condamnat la un an şi şase luni închisoare.

Cpt. Kristof Ladislau a intervenit pe lângă organele de miliţie pentru a clasa cauza.

– Maiorul Ciucurel Matei, fost şef al Biroului inspecţii, în loc să clarifice problemele sesizate într-o anonimă, cu privire la fostul şef al Serviciului raional Arad, lt. col. Nedelea Ion, a muşamalizat faptele, raportând că nu se confirmă aspectele semnalate.

– Lt. col. Balaş Teodor, fost şef al Secţiei personal la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi şeful Secţiei de contrasabotaj la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, cu toate că ştia, încă din anul 1965, de la mai mulţi ofiţeri, printre care cpt. Kiraly Ion, cpt. Borcea Aurel, cpt. Gruia Gheorghe, lt. maj. Darău Petreşi alţii, despre abuzurile şi ilegalităţile comise în muncă de către mr. Kecskemety Ştefanşi Simionescu Gheorghe, nu a propus luarea măsurilor corespunzătoare.

313

Lt. col. Balaş Teodor se face, de asemenea, vinovat şi pentru faptul că, deşi cpt. Domşa Gavrilă a fost retrogradat din funcţia de locţiitor şef al fostului Serviciu raional de Securitate Arad, cu data de 30 octombrie 1967, nu a luat măsurile necesare pentru aplicarea întocmai a ordinului, astfel că ofiţerul a mai primit încă două luni de zile salariul pentru aceeaşi funcţie.

Incorectitudine a dovedit lt. col. Balaş Teodorşi prin trimiterea plut. maj. Iambricîntr-o comună din fostul raion Arad, pentru a aduce lemne de foc părinţilor săi cu un autocamion luat de la Şcoala de şoferi din Arad, fără plată.

– Maiorul Lacatis Ion[7], fost şeful Serviciului anchete la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi şef Secţie contrasabotaj la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, deşi a cunoscut abuzurile şi neregulile din cadrul direcţiei, nu a luat poziţie pentru curmarea acestora şi nu a informat Consiliul Securităţii Statului asupra acestor fapte. A dovedit lipsă de fermitate faţă de abaterile de la conduită săvârşite de maiorul Dobrescu Alex. şi A.C.[8]Hirsch Renata (…).

Maiorul Lacatis Ionşi-a procurat un ceas de mână „Doxa“ din obiectele ridicate pentru confiscare, cu 600 lei, pe care l-a plătit direct maiorului Kecskemety Ştefan.

În activitatea profesională, ca şef al Serviciului de anchetă penală, nu a constituit întotdeauna un bun exemplu, în sensul că el personal ani de-a rândul nu a definitivat nici o cauză penală.

– Maiorul Variu Alexandru, fost şef birou în cadrul Serviciului de contraspionaj la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi adjunct şef Secţie III la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, a permis ca pe unele materiale informative mai importante să fie trecut că a participat la întâlnirile cu informatorii şi maiorul Kecskemety Ştefan. Sus-numitul a cerut şi altor ofiţeri din subordine să procedeze la fel şi a încercat să-i determine să nu ia poziţie faţă de abaterile şi abuzurile săvârşite de maiorul Kecskemety Ştefan.

– Căpitanul Majar Dumitru, şef de birou tehnic-operativ „F“ la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, a scos din circuitul poştal o scrisoare ce era adresată de un anonim soţiei generalului-maior Steskal Wiliam (…). Cpt. Majar Dumitrudupă ce a reţinut scrisoarea din circuit a prezentat-o generalului-maior Steskal Wiliam personal, fără a mai raporta eşalonului superior.

– Maiorul Cioroianu Şerban, fost şef de birou, în prezent şef de grupă P.C.T.F. Stamora-Moraviţa, în anul 1966, din ordinul maiorului Kecskemety Ştefan a procurat printr-un informator suma de 15.000 dinari iugoslavi, contra sumei de 300 lei. Dinarii au fost predaţi de maiorul Kecskemety Ştefan unei persoane care pleca în vizită în R.S.F. Iugoslavia.

De asemenea, în anul 1967, din ordinul aceluiaşi ofiţer, maiorul Cioroianu Şerban a dat suma de 20.000 dinari din valuta ridicată de la un cetăţean în vederea confiscării numitului Kondor, rudă a generalului-maior Steskal Wiliam.

314

Abaterile şi abuzurile comise la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat au fost discutate cu generalul-maior Steskal Wiliamîn şedinţa Biroului Comitetului judeţean P.C.R. Timiş, cât şi la Colegiul Central de Partid. Cu acest prilej, generalulmaior Steskal Wiliam a încercat să-şi micşoreze vina, arătând că acestea au avut loc şi datorită faptului că în ultimii ani capacitatea lui de muncă a scăzut, ca urmare a stării sănătăţii şi că „a avut o încredere mai mult decât oarbă în unii subalterni, îndeosebi în maiorul Kecskemety Ştefan“.

Din verificarea efectuată a rezultat că generalul-maior Steskal Wiliam, prin abaterile comise, s-a compromis, pierzându-şi total autoritatea în faţa subalternilor.

Faţă de abaterile, abuzurile şi ilegalităţile săvârşite la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat, Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român[9] a aprobat următoarele măsuri:

– Deşi faptele comise de generalul-maior Steskal Wiliamconstituie, prin conţinutul lor, infracţiuni, acesta să nu fie trimis în justiţie. General-maior Steskal Wiliamsă fie eliberat din funcţie şi să fie pus în discuţia Comitetului judeţean de partid.

– În acelaşi timp, Comitetul judeţean P.C.R. Timiş să ia măsuri ca şi ceilalţi membri de partid, ofiţeri de securitate şi miliţie, care au săvârşit abuzuri şi ilegalităţi, să fie puşi în discuţia adunărilor generale ale organizaţiilor de bază din care fac parte.

– Consiliul Securităţii şi Ministerul Afacerilor Interne să ia măsurile ce se impun faţă de cei vinovaţi.

– Concluziile desprinse din cercetările efectuate cu privire la abaterile ce au avut loc la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat să fie dezbătute cu întregul efectiv al unităţilor de securitate centrale şi teritoriale.

Consiliul Securităţii Statului, analizând gravitatea abaterilor săvârşite de unele cadre din fosta Direcţie Regională de Securitate Banat, a hotărât următoarele:

– trecerea în rezervă a lt. col. Szabados Ladislau, mr. Kecskemety Ştefanşi mr. Ciucurel Matei;

– retrogradarea mr. Cimpoiaş Ioan la gradul de căpitan pe timp de un an. S-a propus, de asemenea, conducerii M.A.I. măsura retrogradării mr. dr. Gornic Gheorghela gradul de căpitan pe timp de un an;

– retrogradarea din funcţie, cu mai multe trepte, a următorilor ofiţeri: lt. col. Lăpuşan Horia, de la locţiitor şef direcţie la specialist III; lt. col. Balaş Teodor, de la şef secţie la şef birou; cpt. Mato Ioan Iosif, de la şef secţie la şef birou; cpt. Feraru Constantin, de la adjunct şef secţie la inspector principal I;

315

retrogradarea din funcţie, cu câte o treaptă, a următorilor ofiţeri: mr. Bota Gheorghe, de la adjunct inspector şef la şef serviciu; mr. Simionescu Gheorghe, de la adjunct şef serviciu la şef secţie; mr. Dobrescu Alexandru, de la şef secţie la adjunct şef secţie; mr. Lacatis Ionel, de la şef secţie la adjunct şef secţie; mr. Variu Alexandru, de la adjunct şef secţie la şef birou.

În afară de cei menţionaţi mai sus, s-a constatat că au mai săvârşit abateri de o mai mică gravitate un număr de încă 34 cadre, dintre care 24 ofiţeri, 4 subofiţeri şi 6 angajaţi civili. Împotriva acestora s-au luat măsuri disciplinare, potrivit cu gradul de vinovăţie al fiecăruia.

Din cele expuse mai sus, rezultă că la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat s-au petrecut fapte deosebit de grave, care nu au nimic comun cu calitatea de membru de partid, de ofiţer al Securităţii Statului.

Nerespectând îndatoririle de serviciu şi abuzând de încrederea ce li s-a acordat de a munci în cadrul aparatului de securitate, cei în cauză au încălcat legile statului şi normele muncii de securitate, iar unii dintre aceştia au comis fapte ce constituie infracţiuni.

În acest fel, au lezat interesele unor persoane cinstite, au permis sustragerea de la pedeapsa penală a unor elemente care au comis infracţiuni, au compromis realizarea unor sarcini ale muncii de securitate, precum şi prestigiul organului de securitate în faţa unor instituţii de stat.

Consiliul Securităţii Statului atrage atenţia asupra faptului că cele petrecute la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat trebuie să constituie prilej de meditaţie pentru fiecare lucrător de securitate. Faptele respective nu constituie un fenomen întâmplător. Ele au apărut ca urmare a numeroaselor lacune în educaţia celor ce le-au comis, a unui climat de muncă cu totul necorespunzător, în care carierismul, parvenirea şi dorinţa de căpătuială tronau, în timp ce critica şi autocritica erau înăbuşite, iar exigenţa şi simţul de răspundere erau ca şi inexistente.

Totodată, ele sunt o consecinţă a faptului că înseşi cadrele de conducere ale acestei direcţii nu au constituit un exemplu pozitiv în faţa subalternilor.

Mai mult, unele dintre ele au fost chiar iniţiatoare ale unora dintre abuzurile comise, ori, atunci când au luat cunoştinţă despre asemenea fapte, în loc să adopte măsuri radicale de curmare a lor, le-au trecut sub tăcere. De asemenea, pe lângă faptul că nu au luat măsuri pentru verificarea sesizărilor referitoare la abuzurile şi ilegalităţile comise, unele cadre de conducere în mod cu totul nepermis au dezinformat forurile superioare, raportând că sesizările respective nu se confirmă.

La fosta Direcţie Regională de Securitate Banat a existat mult subiectivism în aprecierea activităţii cadrelor. S-a manifestat lipsă de exigenţă şi de control, a fost încălcată demnitatea unor lucrători de securitate şi s-a recurs la aplicarea unor măsuri cu caracter administrativ împotriva celor care dezvăluiau abuzurile comise.

În acest fel, în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat nu s-a putut desfăşura o muncă susţinută pentru educarea cadrelor, pentru cultivarea trăsăturilor

316

ce trebuie să caracterizeze ofiţerul de securitate, cum sunt: cinstea, corectitudinea, loialitatea, sinceritatea, spiritul de dreptate, dragostea şi pasiunea pentru executarea ireproşabilă a ordinelor şi misiunilor încredinţate. De asemenea, nu s-a putut desfăşura o activitate susţinută pentru crearea şi dezvoltarea unei puternice opinii a colectivului faţă de abaterile, abuzurile şi ilegalităţile comise timp îndelungat.

Dimpotrivă, încălcând în mod flagrant principiile de partid în munca cu oamenii, fostul şef al Direcţiei Regionale de Securitate Banat şi mai ales fostul şef al Serviciului contraspionaj au practicat metoda timorării, intimidării şi şantajării unor cadre.

Multe cadre din serviciul condus de Kecskemety Ştefanau fost mutate, retrogradate şi în unele cazuri chiar scoase din aparat după bunul plac al acestuia, iar atitudinea lui condamnabilă şi uneori brutală faţă de oameni a fost aprobată de general-maior Steskal Wiliam.

În serviciul condus de Kecskemety Ştefan nu aveau loc, sub nici o formă, acei ofiţeri care într-un fel sau altul îndrăzneau să ridice anumite probleme care nu coincideau cu mentalitatea şi scopurile murdare pe care le urmărea acesta, de acoperire a lipsurilor, exagerarea unor rezultate pozitive, satisfacerea unor interese afaceriste etc.

Ignorându-se indicaţiile cu privire la faptul că oamenii trebuie apreciaţi după rezultatele concrete obţinute în executarea ordinelor şi misiunilor încredinţate, la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat au fost promovate sau menţinute în diferite funcţii de conducere unele cadre necorespunzătoare din punct de vedere profesional, compromise, care au săvârşit abateri grave de la regulile muncii de securitate, de la conduita militară şi cetăţenească. Conducerea fostei direcţii regionale nu numai că nu a tras la răspundere pe acei care au săvârşit abateri, dar dimpotrivă, căuta să-şi apropie astfel de elemente, îi folosea în rezolvarea anumitor interese străine muncii şi de multe ori participau împreună la diferite chefuri şi acţiuni incompatibile cu etica şi morala comunistă.

Pentru starea de lucruri necorespunzătoare de la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat poartă răspunderea şi organele centrale, care în controalele efectuate nu au sesizat şi nu au aprofundat principalele probleme din activitatea profesională şi comportarea cadrelor. Ca urmare, nu au putut propune nici măsuri eficiente care să ducă la prevenirea şi lichidarea neajunsurilor manifestate, la ridicarea calităţii muncii şi la întărirea stării şi practicii disciplinare.

Abuzurile şi ilegalităţile practicate la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat se datoresc şi faptului că fosta conducere a M.A.I., deşi cunoştea unele din lipsuri şi abateri, nu a controlat în mod temeinic activitatea, stilul şi metodele de muncă ale fostei conduceri a direcţiei regionale de securitate.

În şedinţa de prelucrare a abaterilor sus-menţionate a luat cuvântul un număr mare de ofiţeri. Vorbitorii, după ce au recunoscut existenţa abuzurilor şi abaterilor săvârşite în cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Banat, au arătat şi alte fapte ce au fost comise. De asemenea, mulţi ofiţeri au criticat direcţiile centrale din Consiliul

317

Securităţii Statului pentru slabul control efectuat şi au apreciat că, faţă de gravitatea faptelor comise, ofiţerii vinovaţi trebuiau sancţionaţi mai aspru.

Trăgând învăţăminte maxime din documentele recentei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum şi din prelucrarea cazurilor expuse în prezentul material, Consiliul Securităţii Statului consideră necesar să sublinieze încă o dată cerinţele şi regulile de conduită care trebuie să caracterizeze în muncă şi în viaţă pe fiecare lucrător de securitate, indiferent de grad şi funcţie:

– Activitatea cadrelor noastre să se desfăşoare în strictă conformitate cu legile, ordinele şi directivele Consiliului Securităţii Statului.

– Fiecare lucrător să lupte cu perseverenţă pentru promovarea spiritului de echitate, cinste şi corectitudine.

– Se interzice efectuarea de percheziţii fără temeiuri legale şi acte procedurale, inviolabilitatea domiciliului şi a persoanei fiind principii sacre stabilite de Constituţie.

– Ridicarea de bunuri, valori şi diferite materiale care constituie corpuri delicte să se facă numai în limitele legii şi cu respectarea strictă a procedurii penale. Nici o confiscare şi nici o valorificare de bunuri să nu se facă fără hotărâre judecătorească sau fără ordonanţă în cazurile de confiscări speciale reglementate de art. 80 din Codul Penal. Bunurile confiscate să fie trimise în termen de 48 de ore de la ridicare la Serviciul „C“ din cadrul Consiliului Securităţii Statului.

– Nu este permis nici unui cadru din aparatul de securitate să-şi procure obiecte din cele confiscate de către organele noastre.

– În ceea ce priveşte relaţiile cu cetăţenii străini şi primirea de cadouri de la aceştia, este necesar să se respecte întocmai prevederile Ordinului 725/1966, care stabileşte regulile de conduită şi obligaţiile ce le au cadrele din aparatul de securitate atunci când vin în contact cu cetăţenii altui stat. Şefii de unităţi vor lua măsuri ca acest ordin să fie prelucrat din nou cu personalul din subordine.

– Trimiterea de informatori în străinătate să se facă numai cu respectarea regulilor stabilite de directiva muncii de securitate şi de ordinele în vigoare ale Consiliului Securităţii Statului. Pregătirea şi instruirea acestora se va face sub conducerea şefilor de unităţi din aparatul central şi teritorial de securitate şi în colaborare cu D.G.I.E.[10]

– Este interzis cu desăvârşire a se interveni la organele vamale sau ale P.C.T.F. pentru a se scoate sau a se introduce în ţară persoane sau valori, fără respectarea formelor legale prevăzute de actele normative în vigoare. Pentru cazuri excepţionale impuse de interesele muncii de securitate se va cere aprobarea Consiliului Securităţii Statului.

– Se interzice cu desăvârşire să se procure obiecte de uz personal sau alte bunuri de la instituţii sau întreprinderi de stat, decât cele destinate pentru deservirea populaţiei.

– Se atrage atenţia încă o dată asupra corectitudinii şi comportării ireproşabile de care trebuie să dea dovadă ofiţerii de securitate în relaţiile cu informatorii. Folosirea acestora în alte scopuri decât ale muncii de securitate este interzisă.

318

– Consiliul Securităţii Statului cere tuturor cadrelor să respecte întocmai regulile stabilite cu privire la redactarea şi mânuirea documentelor de securitate, compartimentarea muncii şi păstrarea secretului profesional.

– În viitor, repartizarea fondului de locuinţe să se facă numai cu aprobarea colectivelor de conducere din unităţile centrale şi teritoriale de securitate, avându-se în vedere cerinţele cele mai urgente, aportul în muncă şi situaţia fiecărui cadru în parte.

Punând în faţa întregului efectiv al aparatului de securitate aceste probleme, Consiliul Securităţii Statului îşi exprimă convingerea că întregul efectiv va trage învăţămintele necesare pentru ca astfel de abuzuri şi ilegalităţi să nu se mai repete.

Se cere tuturor cadrelor din aparatul de securitate să depună toate eforturile pentru ridicarea calităţii muncii şi prestigiului organelor de securitate la nivelul sarcinilor trasate de partid şi guvern.

A.C.N.S.A.S., fond documentar, dosar nr. 86, vol. 4, ff. 139–159.

319

---

[1] Material dactilografiat, copia cuprinde 19 pagini. Copia digitalizată a materialului, transcris după regulile ortografice în vigoare, l-am preluat din Florica Dobre (coord.): Securitatea.Structuri – cadre Obiective şi metode, Vol. II, (1967–1989), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006, pp. 304-319. O copie (ex. nr. 3, strict secret) a acestui material, intitulat „Notă – privind rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu abaterile şi abuzurile comise la fosta Direcţie regională de securitate Banat”, aproape identic, e semnat „Consiliul Securităţii Statului, preşedinte, Ion Stănescu”, se găseşte, de asemenea, în dosarul lui Wiliam Steskal: ACNSAS, Cadre MAI 71, ff. 5-18. O copie a Referatului dactilografiat, care cuprinde 19 pagini, (exemplarul nr. 4 din cele 6 întocmite), se află în dosar, ACNSAS, Cadre MAI 71, ff. 19-37.Pentru uşurarea lecturii şi identificarea ofiţerilor am scris toate numele cu litere mari. Cu majuscule am trecut şi numele celorlalte persoane amintite, inclusiv numele conspirative. Am păstrat, de asemenea, numerele paginilor din volumul amintit, trecîndu-le în versiunea textului reprodus aici. Parantezele din corpul textului aparţin autorilor volumului. Ele cuprind informaţii strict personale, eliminate în conformitate cu legislaţia română. Linkurile externe cuprind informaţii biografice ale unor ofiţeri şi se află pe pagina oficială a CNSAS, în rubrica intitulaă: Cadre ale Securităţii. Alte linkuri conţin informaţii publicate pe blogul nostru, halbjahresschrift – hjs-online. (W.T.)

[2]Lipseşte în text.

[3] Variantă de nume: Cimpoieş.

[4] Pius Brînzeu (1911-2002), cunoscut medic timişorean. Despre istoria familiei Brînzeu a se vedea: Nicolae Brînzeu, Jurnalul unui preot bătrân. Ediţie, prefaţă şi note de Pia Brînzeu şi Luminiţa Wallner-Bărbulescu. Cuvânt înainte de Claudiu T. Arieşan, Eurostampa, Timişoara, 2011.

[5] Punct Control de Trecere a Frontierei.

[6] De fapt: Kurunczi.

[7] Variante ale numelui: Lacatis Ioan, respectiv Ionel.

[8]A.C. - angajata civilă.

[9]Şedinţa Secretariatului C.C. al P.C.R. din 7 mai 1968, ora 8.30. Au participat: Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Leonte Răutu, Mihai Ralea, Vasile Patilineţ. Au fost invitaţi: Dumitru Coliu, Constantin Pârvulescu, Stănescu Ion şi Steskal Wiliam. Pe larg în A.M.R., fond 121, rola 357–376.

[10]Direcţia Generală pentru Informaţii Externe. 

Über die „Entmachtung” des Securitateoffiziers, Viliam Steskal (1913-2001). Kurzporträt eines kommunistischen Polizeischergen in: William Totok, Ambivalente Lebensläufe. Securitateoffiziere zwischen Verklärung und Sachlichkeit (2), in: Elektronische Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte und Politik, 1. Jg., 1. Folge, Juli 2017

1. Teil hier - partea 1 aici 

Letzte Aktualisierung -  2.8.2017   -  ultima actualizare

---

Hans Blaßmann

July 25, 2017, 4:41 pm

≫ Next: Die Schere – Foarfeca

≪ Previous: Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl)

$

0

0

Tatort - Prinz-Eugen-Schule / Banatia  in Temeswar (heute Hochschule für Medizin). Hier wurde Hans Blaßmann 1944 ermordet - 

Foto: Südostdeutsche Tageszeitung, 11.7.1943, S. 11

Locul crimei – Şcoala Prinţul Eugen (de Savoia) / Banatia din Timişoara (astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara). Aici a fost ucis Hans Blassmann, în 1944.

Heinrich Simonis, Gespenstergang durch die Zeit. Aus den dunklen Tagen des Hitlerfaschismus im Banat, Verlag des Verfassers, Temeswar 1946


***

[9 decembrie 1955. Interogarea lui Dominik Blassmann din Lenauheim, de către lt. Simion Totai, de la biroul Securităţii din oraşul Sînnicolau Mare, reg. Arad, în vederea clarificării împrejurărilor în care a fost ucis, în 1944, fiul său Hans Blassmann în încinta liceului timişorean „Banatia“ de către persoane neidentificate din cadrul Grupului Etnic German. Prima pagină a documentului] 

[9. Dezember 1955. Leutnant Simion Totai von der Rayonssecuritate aus Großsanktnikolaus, Kreis Arad, befragt Dominik Blassmann aus Lenauheim im Zusammenhang mit der Ermordung seines Sohnes, Hans Blassmann, 1944 in der „Banatia“, von unbekannten Leuten aus der Deutschen Volksgruppe in Rumänien. Erste Seite des Dokuments.]

ACNSAS, I 1057099, vol. 1, ff. 143-144v (aici: f. 143)

[16 ianuarie 1956. O declaraţie a tatălui lui Johann Blassmann, din Lenauheim, asasinat de către nazişti în incinta liceului Banatia din Timişoara în anul 1944. Fragment.]

[16. Januar 1956. Erklärung des Vaters von Johann Blassmann aus Lenauheim, ermordet 1944 von den Nazis in der Temeswarer Banatia. Auszug.]

ACNSAS, I 1057099, vol.1, ff.145-146v, aici 146

***

Aktualisiert - actualizat: 25.8. 2017

Die Schere – Foarfeca

September 29, 2017, 3:00 pm

≫ Next: Die Schere – Foarfeca (2)

≪ Previous: Hans Blaßmann

$

0

0

Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea

[1847] 

Unbekannter Zeichner: „Die gute Presse“ – Karikatur in der Zeitschrift „Leuchtturm“ von 1847

***

[1842: Karl Marx, Observaţii în legătură cu recentele instrucţiuni cu privire la cenzura prusiană. De un renan]

Observaţii în legătură cu recentele instrucţiuni cu privire la cenzura prusiană

De un renan

Karl Marx

Noi nu facem parte dintre acei nemulţumiţi care exclamă

încă înainte de apariţia noului edict prusian cu privire la

cenzură: Timeo Danaos et dona ferentes *. Dimpotrivă, dat

fiind că în noile instrucţiuni se încuviinţează examinarea

unor legi deja promulgate, chiar dacă concluziile acesteia nu

ar fi în sensul dorit de guvern, vom începe de îndată cu

aceste instrucţiuni înseşi. Cenzura constituie critica oficială;

normele ei sînt norme critice şi, ca atare, ele pot fi cel mai

puţin sustrase criticii, întrucît se situează pe un teren comun cu ea.

Desigur, oricare dintre noi nu va putea decît să aprobe

tendinţa generală exprimată în introducerea la aceste instrucţiuni:

„Pentru a elibera încă de pe acum ** presa de îngrădirile inadmisibile care nu corespund intenţiei suverane, majestatea sa regele, printr-un înalt decret adresat Ministerului Regal la 10 crt., a binevoit să-şi exprime în mod categoric dezaprobarea sa faţă de orice constrîngere abuzivă impusă activităţii literare şi, recunoscînd importanţa şi necesitatea unei publicistici sincere şi decente, ne·a împuternicit să invităm din nou pe cenzori să respecte în modul cuvenit art. 2 al edictului cenzurii de la 18 octombrie 1819“.

Fireşte! Dacă cenzura este o necesitate, apoi este şi mai

necesară cenzura făţişă, liberală.

Dar ceea ce trebuie să provoace de îndată o anumită nedumerire

este data legii menţionate  ea este datată 18 octom·

brie 1819. Cum vine asta? Nu cumva este vorba de o lege

care, datorită împrejurărilor, a trebuit să fie abrogată? Se

pare că nu, deoarece cenzorii sînt doar invitaţi s-o respecte

___________________

* de greci, şi cînd vin cu daruri, mi-e frică (Virgil, „Eneida“ , II, 49). 

- Nota Trad.

** Sublinierile din acest citat aparţin lui Marx.

p. 3

„din nou“. Aşadar, pînă în 1842 legea a existat, însă nu a fost

respectată, căci tocmai pentru a elibera „încă de pe acum“

presa de îngrădirile inadmisibile care nu corespund intenţiei

suverane se şi reaminteşte de ea.

Presa a fost supusă pînă acum, contrar prevederilor legii,

unor îngrădiri inadmisibile - iată concluzia care se desprinde

nemijlocit din această introducere.

Pledează oare această concluzie împotriva legii sau împotriva

cenzorilor?

Cu greu am putea afirma că ea pledează împotriva cenzorilor.

Timp de 22 de ani s-au comis acţiuni ilegale de către o

autoritate care are sub tutela ei interesul su2rem al cetăţenilor,

spiritul lor, o autoritate care, întrecînd chiar pe cenzorii

romani, reglementează nu numai conduita fiecărui cetăţean,

ci şi pe aceea a spiritului public. Să fie oare cu putinţă

ca în statul prusian, stat care se făleşte şi cu organizarea şi

cu administraţia sa, cei mai înalţi slujitori ai statului să fie

atît de lipsiţi de scrupule în comportarea lor, s ă dea dovadă

de o atît de consecventă lipsă de loialitate? Sau statul, datorită

unei permanente orbiri, a ales cumva pentru posturile cele

mai dificile indivizii cei mai incapabili? Sau, în sfîrşit, sînt,

poate, supuşii statului prusian lipsiţi de orice posibilitate de a

se plînge împotriva unor procedee ilegale? Sînt cumva toţi

scriitorii prusieni atît de ignoranţi şi de reduşi la minte, încît

nu cunosc nici m ăcar legile care privesc existenţa lor, sau

sint ei prea laşi pentru a cere aplicarea lor?

Dacă aruncăm toată vina asupra cenzorilor, 
va fi compromisă nu numai propria lor cinste, 
dar şi cinstea statului prusian, a scriitorilor prusieni.

Totodată, comportarea ilegală timp de peste douăzeci da

ani a cenzorilor, în ciuda existenţei legii, ar constitui un argumentum

ad hominem * că presa are nevoie de alte garanţii

decît de asemenea dispoziţii generale date unor indivizi atît

de lipsiţi de răspundere; ar dovedi că însăşi esenţa cenzurii

suferă de un viciu fundamental, pe care nu-l poate lecui nici

o lege.

Dar dacă cenzorii au fost capabili şi nu era bună legea,

atunci de ce să facem din nou apel la ea pentru a remedia un

rău provocat de ea însăşi?

Sau poate că deficienţele obiective ale instituţiei se pun

pe seama indivizilor pentru a se obţine prin viclenie, în loc

______________
* - argument convingător (literal: argumentul potrivit individului

dat). - Nota Trad.

p. 4

de o îmbunătăţire esenţială, o îmbunătăţire aparentă? Acesta

este procedeul obişnuit al pseudoliberalismului, care, atunci

cînd e silit să facă concesii, sacrifică oamenii, uneltele, dar

menţine neschimbat ceea ce este esenţial: instituţia. In felul

acesta se abate atenţia unui public superficial.

Pornirea provocată de o cauză obiectivă se transformă

într-o pornire împotriva unor persoane. Se creează iluzia că

printr-o schimbare de persoane se va obţine însăşi schimbarea

lucrurilor. De la cenzură privirea se îndreaptă spre unul

sau altul dintre cenzori, şi insolenţa meschină cu care scribii

mărunţi ai progresului comandat de sus îi tratează pe cei

căzuţi în dizgraţie înseamnă tot atîtea omagii aduse guvernului.

In faţa noastră se ridică încă o dificultate.

Unii corespondenţi de ziare confundă instrucţiunile cenzurii

cu noul edict al cenzurii. Ei se înşală, însă eroarea lor

este scuzabilă. Edictul cenzurii de la 18 octombrie 1819 trebuia

să aibă pînă în 1824 o valabilitate doar provizorie şi ar

fi rămas pînă în zilele noastre o lege provizorie dacă nu am

fi aflat, din instrucţiunile de faţă, că nu a fost pus niciodată

în aplicare.

Edictul din 1819 a fost şi el tot o măsură provizorie, numai

că atunci termenul pentru aşteptarea legilor definitive a

fost fixat la cinci ani, pe cînd în instrucţiunile noi nu se

fixează nici un termen, şi că atunci obiectul aşteptării erau

legile cu privire la libertatea presei, în timp ce acum obiectul

acestei aşteptări îl constituie legile cenzurii.

Alţi corespondenţi de ziare privesc instrucţiunile cenzurii

ca o reînnoire a vechiului edict al cenzurii. Această eroare

a lor va fi dezminţită de înseşi aceste instrucţiuni.

Noi considerăm instrucţiunile cenzurii drept spiritul anticipat

al prezumtivei legi a cenzurii. Prin aceasta ne ţinem

strict de spiritul edictului cenzurii din 1 8 19, potrivit căruia

legile şi ordonanţele sînt considerate ca avînd aceeaşi semnificaţie

pentru presă. (Vezi edictul menţionat, art. XVI, nr. 2).

Dar să revenim la instrucţiuni.

„În conformitate cu această lege - şi anume cu art. 2 - cenzura nu

trebuie să stingherească cercetarea serioasă şi modestă a adevărului sau

să impună scriitorilor o constrîngere inadmisibilă şi nici să stăvilească

circulaţia liberă a cărţilor pe piaţă“.

Cercetarea adevărului pe care nu trebuie s-o stingherească

cenzura este calificată mai îndeaproape ca serioasă şi mo-

p. 5

destă. Nici unul din aceste două calificative nu se referă la

conţinutul cercetării, ci, dimpotrivă, la ceva situat în afara

conţinutului ei. Ele separă dintru început cercetarea de adevăr,

silind-o să nu piardă din vedere un al treilea element,

necunoscut. Insă o cercetare care are ochii îndreptaţi în permanenţă

spre acest al treilea element, înzestrat prin lege cu

o irascibilitate îndreptăţită, nu va pierde oare din vedere adevărul? 

Nu este oare prima datorie a celui ce caută adevărul

să se îndrepte direct spre adevăr, fără să privească în dreapta

sau în stînga? Nu uit oare să spun lucrul însuşi dacă îmi pot

şi mai puţin permite să uit că trebuie să-l spun în forma

prescrisă?

Adevărul este tot atît de puţin modest ca şi lumina; şi

faţă de cine ar trebui să fie modest? Faţă de sine însuşi?

Verum index sui et falsi *. Atunci faţă de neadevăr?

Dacă modestia constituie trăsătura caracteristică a cercetării,

atunci ea este mai curînd un indiciu al temerii de adevăr

decît al temerii de neadevăr. Ea este un fel de mijloc de

descurajare la fiecare pas pe care-l fac înainte. Ea este pentru

cercetare o teamă impusă ca nu cumva să găsească rezulta

tul, un mijloc de apărare împotriva adevărului.

Apoi: adevărul este universal, el nu-mi aparţine numai

mie, el aparţine tuturor; eu îi aparţin lui, nu el mie. Proprietatea

mea e forma, ea constituind individualitatea mea spirituală.

Le style c'est l'homme **. Şi încă în ce măsură! Legea

îmi permite să scriu, dar mă obligă să scriu într-un alt stil

decît al meu! Am voie să dezvălui fizionomia mea spirituală,

dar trebuie mai întîi să-mi compun o expresie la comandă I

Care om cu simţul demnităţii nu va roşi în faţa acestei pretenţii

şi nu va prefera să-şi ascundă capul sub togă? Toga,

cel puţin, permite să bănuieşti sub ea un cap de Jupiter.

Expresia la comandă nu înseamnă altceva decît: bonne mine a mauvais j eu ***.

Voi admiraţi încîntătoarea diversitate, nesecata bogăţie a

naturii. Voi nu cereţi trandafirului să răspîndească aceeaşi

mireasmă ca violeta, dar bogăţiei celei mai mari, spiritului,

îi pretindeţi să aibă un singur fel de manifestare? Eu sînt

umorist, dar legea îmi ordonă să scriu serios. Eu sînt îndrăzneţ,

dar legea îmi ordonă ca stilul meu să fie modest. Cenu-

______________
* - adevărul este o dovadă pentru sine şi pentru ceea ce este fals

(din „Etica“ lui Spinoza). - Nota Trad.

** - stilul este omul. - Nota Trad.

*** - haz de necaz. - Nota Trad.

p.6.

şiu pe fond cenuşiu - iată singura culoare îngăduită libertăţii.

Fiecare picătură de rouă în care se răsfrînge soarele sclipeşte

într-un curcubeu de culori, însă soarele spiritual, în ariciţi

indivizi sau în orice obiecte s-ar reflecta, trebuie să producă

doar o singură culoare, culoarea oficială I Forma esenţială a

spiritului este seninătatea, lumina, şi voi aveţi pretenţia ca

umbra să fie singura lui formă de manifestare corespunzătoare; 
îi cereţi să se îmbrace numai în negru, şi totuşi printre

flori nu există nici una neagră. Esenţa spiritului este întotdeauna

adevărul însuşi; şi ce-i impuneţi voi ca esenţă?

Modestia. Numai calicul este modest, spune Goethe 2, şi într-

un asemenea calic vreţi voi să transformaţi spiritul? Sau,

dacă e vorba de acea modestie a geniului de care vorbeşte

Schiller 3, atunci transformaţi-i mai întîi pe toţi cetăţenii, şi

mai ales pe cenzorii voştri, în genii. Dar, în cazul acesta, modestia

geniului nu rezidă cituşi de puţin în ceea ce constă

limba cultă, şi anume în a vorbi fără accent şi fără dialect,

ci, dimpotrivă, în a vorbi cu accentul propriu lucrului şi în

dialectul esenţei lui. Ea constă în a uita atît modestia cit şi

lipsa de modestie şi în a distinge lucrul însuşi. Modestia generală

a spiritului este raţiunea, acea libertate universală care

se comportă faţă de fiecare natură potrivit caracterului esenţial

al acesteia.

Apoi, dacă seriozitatea nu corespunde acelei definiţii a lui

Tristram Shandy 4, după care ea este o atitudine făţarnică a

trupului menită să acopere deficienţele sufletului, ci vrea să

însemne seriozitate obiectivă, atunci întreaga prescripţie cade

de la sine. Căci eu tratez cu seriozitate ridicolul atunci cind

îl ridiculizez; şi cea mai gravă lipsă de modestie a spiritului

constă în a fi modest faţă de lipsa de modestie.

Seriozitate şi modestie! Ce noţiuni neprecise, relative! 

Unde încetează seriozitatea şi unde începe gluma? Unde încetează

modestia şi unde începe lipsa de modestie? Sîntem la

cheremul temperamentului unui cenzor. Şi ar fi fost tot atît

de nedrept să i se indice acestuia temperamentul ca şi scriitorului

stilul. Dacă vreţi să fiţi consecvenţi în critica voastră

estetică, atunci interziceţi atît cercetarea prea serioasă cit şi

cea prea modestă a adevărului, căci seriozitatea exagerată

este lucrul cel mai ridicol, iar modestia exagerată este cea

mai amară ironie.

In sfîrşit, se porneşte aici de la o concepţie complet sucită

şi abstractă a adevărului însuşi. Toate obiectele activităţii

literare sînt înglobate în reprezentarea generală de „adevăr“.

p.7.

Dar dacă facem abstracţie de tot ce este subiectiv, adică de

faptul că unul şi acelaşi obiect se reflectă în mod diferit în

diferiţi indivizi şi că-şi transpune diferitele sale laturi în tot

atîtea caractere spirituale diferite, atunci nu exercită oare

caracterul obiectului nici o influenţă, fie ea cit de mică, asupra

cercetării! Adevărul nu include numai rezultatul, ci şi

calea care duce spre el. Cercetarea adevărului trebuie să fie

ea însăşi adevărată şi adevărata cercetare este adevărul în

desfăşurare, ale cărui verigi împrăştiate se înlănţuie în rezultat.

Şi nu trebuie oare felul cercetării să se modifice după

obiect 1 Cînd obiectul rîde, ea trebuie să fie s erioasă, iar cind

obiectul este incomod, ea trebuie să fie modestă. Voi încălcaţi

deci atît drepturile obiectului cit şi pe acelea ale

subiectului. Inţelegeţi adevărul în mod abstract şi faceţi din

spirit un judecător de ins trucţie care îl înregistrează pur şi

simplu.

Sau poate că toate aceste frămîntări metafizice nu sînt

necesare? Poate că adevărul trebuie înţeles pur şi simplu

astfel: adevăr este ceea ce ordonă guvernul, iar cercetarea

intervine ca un al treilea element inutil şi inoportun, care,

din mo tive de e tichetă, nu poate însă fi respins cu totul! Cam

aşa se pare că stau lucrurile. Căci cercetarea este concepută

din capul locului ca ceva opus adevărului şi de aceea ea apare

în dubioasa tovărăşie oficială a seriozităţii şi a modestiei, virtuţi

pe care se cuvine, ce-i drept, să le aibă laicul în faţa

p reotului. Inteligenţa guvernului este singura raţiune a statului.

Este drept că celeilalte inteligenţe şi flecărelilor ei i se

pot face, în anumite împrejurări, anumite concesii, dar ea

trebuie să fie conştientă de aceste concesii şi de faptul că,

în fond, e lipsită de drepturi şi, ca atare, se cuvine să fie modestă

şi plecată, serioasă şi plicticoasă. Cînd Voltaire spune:

„tous les genres sont bons, excepte le genre ennuyeux“ * 5,

aici genul ennuyeux devine cel exclusiv, după cum o dovedeşte

cu prisosinţă însăşi referirea la „Dezbaterile dietei

renane“. N-ar fi mai bine să ne întoarcem la vechiul şi frumosul

stil cancelarist german 1 Să scrieţi liber, însă fiecare

cuvînt să fie în acelaşi timp o reverenţă în faţa cenzurii liberale,

care lasă să treacă părerile voastre, pe cit de serioase pe

atît de modeste. Dar nu cumva să pierdeţi sentimentul cucerniciei!

______________
* - „toate genurile sînt bune în afară de genul plicticos“, - Nota

Trad.

p. 8

Legea nu pune accentul pe adevăr, ci pe modestie şi seriozitate.

Aşadar, totul provoacă suspiciune - seriozitatea, modestia

şi mai ales adevărul, al cărui cuprins larg şi imprecis

p are să ascundă un adevăr foarte precis şi de natură foarte

dubioasă.

„Cenzura - se spune mai departe în instrucţiuni - nu trebuie în

nici un caz să fie aplicată într-un spirit chiţibuşar care să depăşească

cadrul prevederilor acestei legi“.

Prin această lege se înţelege, în primul rînd, art. 2 al

edictului din 1819, însă mai departe instrucţiunile se referă

la „spiritulu edictului cenzurii în genere. Ambele dispoziţii

pot fi uşor puse de acord. Art. 2 este spiritul concentrat al

edictului cenzurii, spirit care este mai amplu determinat şi

specificat în celelalte articole. Credem că nu putem face o

mai bună caracterizare a spiritului menţionat decît redind

urmă toarele lui formulări:

Art. VII. „Libertatea cenzurii, acordată p î n ă  a c u m Academiei de

Ştiinţe şi universităţilor, se suspendă prin aceasta pe o durată de cinci ani“.

§ 10. „Prezenta hotărîre provizorie rămîne în vigoare, cu începere

de azi, timp de cinci ani. Inainte de expirarea acestui termen se va examina

în mod temeinic, în Adunarea federală, modul în care pot fi aplicate

în practică dispoziţiile similare cu privire la libertatea presei menţionate

în articolul al 18-lea al Actelor federale, după care va urma o

hotărîre definitivă cu privire la limitele normale ale libertăţii presei în

Germania“.

O lege care suspendă libertatea presei acolo unde ea mai

există şi care, cu ajutorul cenzurii, o face inutilă acolo unde

-ea trebuia să fie introdusă nu poate fi considerată ca fiind

p rea favorabilă presei. De altfel § 1 0 recunoaşte aproape pe

faţă că în locul libertăţii presei, propuse în articolul 18 al

Actului federal 6 şi care, poate, va fi cîndva aplicată în practică,

se introduce o lege a cenzurii cu caracter provizoriu.

Acest quid pro quo * dezvăluie cel puţin că specificul eEocii

.a impus îngrădirea presei, că edictul îşi are originea în suspidunile

faţă de presă. Se caută chiar să se invoce ca scuză a

acestui dezacord faptul că e vorba de o măsură provizorie,

valabilă pe o durată de numai cinci ani; din păcate, ea a rămas

în vigoare timp de 22 de ani.

Chiar rîndul următor ne arată cum instrucţiunile se bat

cap în cap, nevrînd, pe de o parte, ca cenzura să fie aplicată

____________
* - confuzie. - Nota Trad.

p. 9

într-un spirit care să depăşească prevederile edictului şi

cerîndu-i, pe de altă parte, o asemenea depăşire:

„Cenzorul poate, bineînţeles, să permită şi o dezbatere liberă a problemelor

interne“.

Cenzorul poate, dar nu e obligat să facă acest lucru, întrucît

el nu constituie o necesitate; chiar şi numai acest liberalism

precaut depăşeşte foarte categoric nu numai spiritul

edictului cenzurii, ci şi anumite cerinţe categorice ale lui.

Vechiul edict al cenzurii, şi anume art. 2 citat în instrucţiuni,

interzice o dezba tere liberă nu numai a problemelor prusiene,

dar nici măcar a celor chinezeşti.

11 Din această categorie - în care se încadrează acţiunile împotriva

securităţii statului prusian şi a statelor federale germane, se comentează

în instrucţiuni - fac parte toate încercările de a prezenta într-o lumină

iavorabilă partidele, existente în indiferent ce tară, care urmăresc răsturnarea

orînduirii de stat“.

Este oare permisă, în asemenea condiţii, o dezbatere liberă

a problemelor interne ale Chinei şi Turciei? Şi dacă chiar

asemenea referiri îndepărtate pot periclita securitatea susceptibilă

a Federaţiei germane, cum să nu i-o pericliteze un cuvînt

dezaprobator cu privire la problemele ei interne?

Instrucţiunile se abat astfel într-o direcţie liberală de l a

spiritul art. 2 din edictul cenzurii, o abatere a cărei esenţă se

va clarifica ulterior, dar care din punct de vedere formal este

suspectă chiar şi numai prin aceea că se declară a fi o consecinţă

a art. 2, din care instrucţiunile citează în mod prudent

numai prima jumătate, invitîndu-1 însă în acelaşi timp pe cenzor

să consulte însuşi articolul. Pe de altă parte însă instrucţiunile

depăşesc în aceeaşi măsură edictul cenzurii în direcţia

neliberală, adăugînd la vechile îngrădiri ale presei

altele noi.

In art. 2, citat mai sus, al edictului cenzurii se spune:

„Scopul ei (al cenzurii) este de a împiedica tot ce se opune principiilor

generale ale religiei, i n d i f e r e n t de opiniile şi de doctrinele

diferitelor partide religioase şi ale diferitelor secte tolerate în stat“.

In 1819 domina încă raţionalismul, care înţelegea prin religie

în genere aşa-zisa religie a raţiunii. Acest punct de vedere

raţionalist este şi punctul de vedere al edictului cenzurii,

care, ce-i drept, este atît de inconsecvent, încît, deşi are drept

scop apărarea religiei, totuşi se situează pe o poziţie nereli-

p. 10

gioasă. Căci a separa principiile generale ale religiei de conţinutul

ei pozitiv şi de forma ei determinată înseamnă a contrazice

înseşi principiile generale ale religiei, întrucit fiecare

religie crede că se deosebeşte de celelalte religii închipui te

prin esenţa ei particulară şi că, datorită formei sale de terminate,

tocmai ea este religia cea adevărată. Noile instrucţiuni

cu privire la cenzură omit, în citarea art. 2, a doua parte restrictivă

a acestuia, conform căreia diferitele partide şi secte

religioase nu se bucură de inviolabilitate, dar ele nu se opresc

aici, ci ne oferă următorul comentariu:

„Tot ce este îndreptat în mod frivol, ostil împotriva religiei creştine

în general sau împotriva unei anumite doctrine nu poate fi tolerat“.

Vechiul edict al cenzurii nu menţionează cu nici u n cuvînt

religia creştină; dimpotrivă, el face deosebire între religie şi

toate partidele religioase şi sectele luate în parte. Noile

instrucţiuni ale cenzurii nu numai că transformă religia în

religie creştină, dar mai vorbesc şi despre o anumită doctrină.

Acesta-i rodul preţios al ştiinţei noastre, devenită creştină! 

Mai vrea cineva să nege că ea a făurit noi cătuşe presei? 
Nu este permis să ataci religia nici în general, nici

în particular. Ori credeţi, poate, că cuvintele „frivol, ostil“

fac din lanţurile noi lanţuri de trandafiri? Cu cită dibăcie au

fost alese cuvintele: frivol, ostil! Adjectivul „frivol“ se adresează

decenţei cetăţeanului, el este cuvîntul exoteric pentru

lume, dar cenzorului i se şopteşte la ureche adjectivul „ostil“,

care este interpretarea juridică a frivolităţii. Noi vom mai

găsi încă multe exemple de asemenea tact fin în aceste

instrucţiuni, care adresează publicului un cuvînt subiectiv

care-l face să roşească, iar cenzorului un cuvînt obiectiv care-l

face pe scriitor să pălească. In felul acesta se pot transpune

în muzică pînă şi nişte lettres de cachet 7“

Şi cît de ciudat se contrazic instrucţiunile cenzurii! Frivol

este numai atacul incomplet, îndreptat împotriva anumitor

trăsături ale fenomenului, fără a fi destul de profund şi de

serios pentru a atinge esenţa obiectului;· tocmai combaterea

elementului particular ca a tare este frivolă. Dacă, prin urmare,

este interzis să ataci religia creştină în general, rezultă

că este permis numai atacul frivol împotriva ei. Invers, atacul

îndreptat împotriva principiilor generale ale religiei, împotriva

esenţei ei, împotriva elementului particular, în măsura

în care acesta este o manifes tare a esenţei, constituie un atac

ostil. Religia poate fi atacată numai într-un mod ostil sau fri-

p. 11

vol, un al treilea mod nu există. Această inconsecvenţă în

care se încurcă instrucţiunile este, desigur, numai o aparenţă,

căci ea se bazează pe aparenţa că în genere ar mai fi permis

vreun atac împotriva religiei; dar este suficientă o privire

imparţială pentru a ne da seama că această aparenţă este o

simplă aparenţă. Nu este permis să ataci religia nici în mod

ostil, nici în mod frivol, nici în general şi nici în particular,

deci în nici un fel.

Dar dacă instrucţiunile, în vădită contradicţie cu edictul

cenzurii din 1 8 19, pun noi cătuşe presei filozofice, atunci ar

trebui să fie măcar atît de consecvente incit să elibereze

presa religioasă din vechile cătuşe pe care i le-a pus precedentul

edict, raţionalist. Căci el proclamă de asemenea drept

scop al cenzurii:

„să ia poziţie împotriva atragerii fanatice a dogmelor religioase în

politică şi împotriva confuziei de idei care rezultă de aici“.

Noile instrucţiuni sînt, desigur, destul de prudente pentru

a trece sub tăcere acest punct în comentariul lor; totuşi, prin

citarea art. 2 îl menţionează şi pe el. Ce înseamnă atragere

fanatică a dogmelor religioase în politică? Inseamnă a face

din dogmele religioase, conform naturii lor specifice, factorul

determinant în stat, adică a face din esen1a particulară a religiei

măsura statului. Vechiul edict al cenzurii putea, pe bună

dreptate, să ia poziţie împotriva acestei confuzii de idei, căci

el lasă pe seama criticii religia particulară, conţinutul ei

determinat. Insă vechiul edict se baza pe raţionalismul plat,

superficial, dispreţuit de voi înşivă. Voi însă, care bazaţi statul,

chiar în amănuntele sale, pe credinţă şi pe creş tinism, voi,

adepţi ai unui stat creştin, cum mai puteţi recomanda cenzurii

să prevină această confuzie de idei?

Confundarea principiului politic cu cel creştin-religios a

devenit un credo oficial. Vom lămuri în cîteva cuvinte această

confuzie. Dacă vorbim numai de religia creştină ca fiind cea

recunoscută, există în statul vostru catolici şi protestanţi. Şi

unii şi alţii au aceleaşi pretenţii faţă de stat, după cum au şi

aceleaşi obligaţii faţă de el. Făcînd abstracţie de divergenţele

lor religioase, ei cer în mod egal ca statul să fie realizarea

raţiunii politice şi juridice. Voi însă vreţi un stat creş tin. Dacă

statul vostru este numai creş tin-lu teran, atunci el devine pentru

catolic o biserică de care acesta nu aparţine şi pe care

trebuie s-o respingă ca fiind eretică, o biserică a cărei esenţă

mtimă este în contradicţie cu el. In cazul contrar rezultă o

p. 12

situaţie identică. Dacă însă declaraţi drept spirit particular

al statului vostru spiritul general al creştinismului, atunci

voi hotărîţi ce înseamnă spiritul general al creştinismului tot

pe b aza vederilor voastre protestante. Voi precizaţi ce înseamnă

stat creş tin, cu toate că ultima perioadă de timp v-a

arătat că slujbaşii guvernului nu pot trage o linie de demarcaţie

între religios şi lumesc, între stat şi biserică. Nu cenzorii,

ci diplomaţii trebuiau nu să decidă, ci să ducă tratative

în legătură cu această confuzie de idei 8" ln sfîrşit, vă situaţi

pe un punct de vedere eretic atunci cînd respingeţi o anumită

dogmă ca fiind neesenţială. Dacă definiţi statul vostru ca general-

creş tin, atunci recunoaşteţi printr-o formulă diplomatică

că el nu este creş tin. Prin urmare, ori interziceţi în general atragerea

religiei în politică, dar nu aceasta este intenţia voastră,

căci voi nu vreţi să bazaţi statul pe raţiunea liberă, ci pe credinţă

; religia reprezintă pentru voi sancţionarea generală a

pozitivului ; ori permiteţi şi atragerea fanatică a religiei în

politică. Lăsaţi-o să facă politică în felul ei, dar nici aceasta

nu vă convine: religia trebuie să susţină puterea laică, însă

fără ca puterea laică să se subordoneze religiei. Din momentul

în care atrageţi religia în politică, orice dorinţă a puterii laice

de a hotărî cum trebuie să se comporte religia în politică

devine o pretenţie nesăbuită, ba chiar o pretenţie ireligioasă.

Dacă cineva, îmboldit de sentimente religioase, doreşte să se

alieze cu religia, el trebuie să-i acorde acesteia, în toate problemele,

cuvîntul hotărîtor. Sau, poate, înţelegeţi prin religie

cultul propriei voastre p uteri nelimitate şi al înţelepciunii

voastre guvernamentale?

Spiritul ortodox al recentelor instrucţiuni cu privire la cenzură

mai intră şi altminteri în conflict cu raţionalismul vechiului

edict al cenzurii. Acesta include, printre scopurile cenzurii,

şi reprimarea a tot „ceea ce lezează morala şi bunele

moravuri u. Instrucţiunile menţionează acest alineat ca citat

din art. al II-lea. Dar dacă , în comentariul lor în legătură cu religia,

instrucţiunile fac unele completări în ceea ce priveşte morala,

observăm în acest comentariu o serie de omisiuni. Lezarea

moralei şi a bunelor moravuri devine o încălcare „a bunei

cuviinţe, a obiceiurilor şi a decenţei exterioare“. Precum vedem,

morala ca morală, ca principiu al unei lumi care ascultă

de legi proprii dispare, şi în locul esenţei ei apar manifestări

exterioare, onestitatea poliţienească, buna-cuviinţă convenţională.

Cinsteşte pe cel ce merită să fie cinstit - iată adevărata

consecvenţă. Legiuitorul specific creştin nu poate recu-

p. 13

noaşte morala ca o sferă independentă, care este sfîntă prin

ea însăşi, căci esenţa ei intimă, generală el o revendică pen·

tru religie. Morala independentă lezează principiile generale

ale religiei, iar noţiunile particulare ale religiei sînt contrare

moralei. Morala recunoaşte numai propria ei religie generală

şi raţională, iar religia numai morala ei particulară pozitivă.

Prin urmare în conformitate cu aceste instrucţiuni, cenzura

va trebui să respingă pe eroii intelectuali ai moralei - cum

ar fi, de pildă, Kant, Fichte, Spinoza - ca oameni fără religie,

ca oameni care încalcă buna-cuviinţă, obiceiurile şi decenţa

exterioară. Toţi aceşti moralişti pornesc de la o contradicţie

principială între morală şi religie, deoarece după ei morala

se bazează pe autonomia spiritului omenesc, iar religia pe

eteronomia lui. De la aceste inovaţii nedorite ale cenzurii,

care se manifestă, pe de o p arte, prin slăbirea conştiinţei ei

morale, iar, pe de altă p arte, prin ascuţirea riguroasă a

conştiinţei ei religioase, trecem la lucrurile mai îmbucurătoare,

la concesii.

„De aici rezultă, în special, că scrierile în care se face o apreciere

generală a administraţiei statului sau numai a unor sectoare ale ei, în

care sînt cercetate după valoarea lor internă legile promulgate sau cele

care urmează a fi promulgate, în care sînt dezvăluite greşeli sau lacune,

în care se sugerează sau se propun îmbunătăţiri, că asemenea scrieri nu

trebuie reprobate pentru motivul că sînt scrise în alt spirit decit acela

al guvernului, cu condiţia ca forma lor să fie decentă şi ca la baza

tendinţei lor să stea buna-credinţă".

Modestia şi seriozitatea cercetării - această cerinţă este

comună noilor instrucţiuni şi edictului cenzurii, dar instrucţiunile

se mulţumesc tot atît de puţin cu forma decentă ca şi

cu adevărul conţinutului. Criteriul lor principal devine t e n d i n t a;

mai mult chiar: ea este ideea care le străbate

de la un capăt la celălalt, în timp ce în edictul însuşi nici nu

poate fi găsit măcar cuvîntul tendinţă. În ce constă ea nu

pomenesc nici noile instrucţiuni ; dar cît de importantă este

considerată tendinţa, o dovedeşte următorul pasaj:

„Este însă o premisă absolut necesară ca tendinţa consideraţiilor exprimate

împotriva măsurilor luate de guvern să nu fie ostilă şi rău intenţionată,

ci de bună-credinţă, şi se cere din partea cenzorului bunăvoinţă

şi înţelegere, ca el să ştie să deosebească pe una de cealaltă. Ţinînd

seamă de aceasta, cenzorii trebuie totodată să-şi îndrepte în mod special

atenţia asupra formei şi limbajului scrierilor destinate publicării şi, dacă

prin patima, violenţa şi aroganţa lor ele manifestă o tendinţă dăunătoare,

să nu permită publicarea lor“.

p. 14

Prin urmare, scriitorul devine victima celui mai cumplit

terorism, este supus jurisdicţiei suspiciunii. Legile împotriva

tendinţei, legi care nu stabilesc norme obiective, sînt legi

teroriste, de felul acelora pe care le-au impus extrema necesitate

de stat sub Robespierre şi corupţia statului sub împăraţii

romani. Legile care consideră drept principalele lor criterii

nu acţiunile ca a tare, ci convingerile persoanei care acţionează

nu reerezintă altceva decît sancţionarea pozitivă a

ilegalităţii. Mai bine să procedezi ca acel ţar al Rusiei care a

pus pe cazacii aflaţi în serviciul său să tundă fiecăruia barba,

decît să faci din convingerea care m-a determinat să port

barbă criteriul tunderii mele.

Numai în măsura în care mă manifest, în măsura în care

intru în sfera realului, intru şi în sfera legislatorului. Pentru

lege eu nu exist, nu constitui un obiect al ei decît prin fapta

mea. Numai datorită ei intru sub rigorile legii; căci numai

pentru faptă revendic un drept la existenţă, un drept al realităţii,

şi prin urmare numai datorită ei dreptul real capătă

putere asupra mea. Insă legea împotriva tendinţei pedepseşte

nu numai ceea ce fac, ci şi ceea ce cred, independent de faptele

mele. Ea este, prin urmare, o insultă adusă onoarei cetăţeanului,

o lege care vexează existenţa mea.

Oricît m-aş suci şi m-aş răsuci, nu de starea de fapt e

vorba aici. Existenţa mea este suspectată, esenţa mea intimă,

individualitatea mea, este considerată ceva nefast şi, din

cauza acestei păreri, sînt sancţiona t. Legea nu mă pedepseşte

pentru fapta rea pe care o săvîrşesc, ci pentru fapta rea pe

care nu o săvîrşesc. In realitate sînt pedepsit pentru că acţiunea

mea nu este contrară legii, căci numai prin aceasta îl

oblig pe judecătorul indulgent, binevoitor să urmărească convingerile

mele dăunătoare, care sînt destul de abile să nu se

manifeste pe faţă.

Legea împotriva convingerilor nu este o lege a statului

pentru cetăţeni, ci legea unui partid împo triva altui partid.

Legea împotriva tendinţei anulează egalitatea cetăţenilor în

faţa legii. Ea este o lege a dezbinării, şi nu a unificării, iar

toate legile care dezbină sînt reacţionare. Ea nu este o lege,

ci un privilegiu. Unul are voie să facă ceea ce altui a nu-i este

permis nu pentru că acestuia i-ar lipsi o calitate obiectivă, ca,

bunăoară, copilului calitatea de a încheia contracte; nu, motivul

este că buna sa intenţie, convingerile sale sînt suspecte.

Statul moral presupune că membrii săi au convingerile statului

chiar dacă ei se situează pe o poziţie opusă aceleia a unui

p. 15

organ al statului sau a guvernului. Dar într-o societate în care

un organ se crede posesorul unic şi exclusiv al raţiunii de

stat şi al moralităţii de stat, în care un guvern intră în contradicţie

principială cu poporul, considerînd, din această

cauză, convingerile lui antista tale drept convingerile normale

generale, într-o asemenea societate conştiinţa încărcată a

clicii politicianiste inventează legi împotriva tendinţelor, legi

de răzbunare împotriva unor convingeri care nu sălăşluiesc

decît în înseşi rîndurile membrilor guvernului. Legile împotriva

convingerilor au la bază lipsa de convingeri, concepţia

imorală materială despre stat. Ele sînt un strigăt indiscret al

conştiinţei încărcate. Şi cum poate fi aplicată o asemenea

lege? Printr-un mijloc mai revoltător decît legea însăşi: prin

spioni sau convenindu-se dinainte ca să fie considerate

suspecte întregi curente literare, ceea ce implică, fireşte, şi

sarcina de a iscodi în plus cărui curent îi aparţine fiecare

individ. Aşa cum, în legea împotriva tendinţei, forma legii

contrazice conţinutul, aşa cum guvernul care decretează

această lege combate cu îndirjire ceea ce este el însuşi, adică

convingerile antistatale, tot aşa acest guvern, în fiecare caz

particular, reprezintă faţă de propriile sale legi, ca să zicem

aşa, o lume întoarsă pe dos, căci el măsoară cu o dublă

măsură. Ceea ce pentru o p arte este drept înseamnă pentru

(:ealaltă p arte încălcarea dreptului. Inseşi legile guvernului

reprezintă contrarul a ceea ce ele stabilesc drept lege.

In această dialectică se încurcă şi noile instrucţiuni ale
cenzurii. Ele cad în contradicţia de a comite chiar ele şi de- 

a pretinde cenzorilor tot ceea ce în presă ar condamna ca

acţiuni antistatale.

Astfel instrucţiunile interzic scriitorilor să suspecteze convingerile

unor persoane sau ale unor clase întregi, şi în acelaşi

timp ele ordonă cenzorilor să împartă pe toţi cetăţertii în suspecţi şi

nesuspecţi, în oameni de bună-credinţă şi oameni

de rea-credinţă. Critica, interzisă presei, devine o obligaţie

de fiecare zi pentru criticul guvernamental ; dar lucrurile

nu se mărginesc la această intervertire. In cadrul presei,

antistatalul apărea, potrivit conţinutului său, ca ceva particular,

însă [potrivit cu] forma sa era general, adică supus

judecăţii tuturor.

Acum însă totul e întors cu capul în jos. Potrivit conţinutului

său, p articularul apare acum ca îndreptăţit, iar antistatalul

apare ca opinie a statului, ca drept al statului, ca ceva

particular care, potrivit formei sale, este inaccesibil înţele-

p. 16

gerii generale, fiind izgonit din arena liberă a publicităţii în

biroul criticului guvernamental. Astfel instrucţiunile îşi propun

să apere religia, dar încalcă principiul cel mai general al

tuturor religiilor: caracterul sacrosanct şi inviolabilitatea.

convingerilor subiective. Ele proclamă pe cenzor ca judecător;

al inimii în locul lui dumnezeu. Astfel ele interzic expresii

ofensatoare şi aprecieri defăimătoare la adresa unor persoane,

dar vă expun zilnic aprecierilor ofensatoare şi defăimătoare

ale cenzorului. Astfel instrucţiunile vor să înăbuşe bîrfelile

unor indivizi răuvoitori sau rău informaţi şi în acelaşi timp

îl obHgă pe cenzor să se bizuie pe asemenea bîrfeli şi pe

spionajul unor indivizi dezinformaţi şi răuvoitori şi să se

ocupe de ele, coborînd aprecierea, din sfera conţinutului

obiectiv, în sfera părerii subiective sau a arbitrarului. Astfel

nu trebuie suspectată intenţia statului, însă instrucţiunile pornesc

tocmai de la suspiciuni îndreptate împotriva statului.

Astfel, sub o bună aparenţă nu trebuie să se ascundă nişta

intenţii rele, dar înseşi instrucţiunile se bazează pe o aparenţă

înşelătoare. Astfel ele îşi propun să înalţe sentimentul

naţional, dar se sprijină pe o concepţie care înjoseşte naţiunea.

Ele ne cer să ne conformăm legilor, să respectăm

legile, dar în acelaşi timp ne obligă să respectăm instituţii

care ne pun în afara legii şi ridică samavolnicia la rangul de

drept.9Trebuie să respectăm î n aşa măsură principiul personalităţii,

încît să avem încredere în cenzor în ciuda institutiei

deficiente a cenzurii ; voi însă încălcaţi în aşa măsură prin-

cipiul personalităţii, încît o judecaţi nu după faptele ei, ci

după părerea pe care v-aţi format-o despre intenţiile acţiunilor 

ei. Voi cereţi modestie, însă porniţi de la colosala lipsă

de modestie de a proclama pe unii slujbaşi ai statului iscoade

ale inimii, atotştiutori, filozofi, teologi, oameni politici,

Apolloni din Delfi. Pe de o parte ne impuneţi respectarea

lipsei de modestie, iar pe de altă parte ne interziceţi lipsa

de modestie. Adevărata lipsă de modestie constă însă în a

atribui anumitor indivizi desăvîrşirea speciei. Cenzorul este

un individ particular, în timp ce presa întruchipează în sine

specia. Nouă ne prescrieţi încredere, în timp ce conferiţi neîncrederii

putere de lege. Voi credeţi că instituţiile voastre

de stat sînt în stare să facă dintr-un biet muritor, dintr-un

funcţionar, un sfînt pentru care imposibilul devine posibil.

Dar aveţi atît de puţină încredere în organismul vostru de

stat, încît vă temeţi de părerea izolată a unei persoane particulare;

căci voi trataţi presa ca pe o persoană particulară.

p. 17

Despre funcţionari credeţi că vor proceda cu totul impersonal,

fără pică şi fără pasiune, fără obtuzitate sau slăbiciuni omeneşti.

Dar voi suspectaţi impersonalul, ideile, că ar fi pline de

intrigi personale şi perfidii subiective. Instrucţiunile cer o

încredere nelimitată faţă de pătura funcţionarilor şi pornesc

de la o neîncredere nelimitată faţă de pătura nefuncţionarilor.

De ce nu le-am plăti şi noi cu aceeaşi monedă? De ce să nu

ne fie nouă suspectă tocmai această pătură a funcţionarilor?

Acelaşi lucru în ceea ce priveşte caracterul. De la bun început

omul nepărtinitor trebuie să aibă mai multă consideraţie

pentru caracterul criticului care se pronunţă în mod public

decît pentru al celui care critică pe ascuns.

Ceea ce este în genere rău rămîne tot rău, indiferent de

individul care e purtătorul acestui rău, fie el critic particular

sau critic în slujba guvernului, numai că în acest din urmă

caz răul este autorizat şi este privit de cei de sus ca ceva

necesar pentru a realiza binele de jos.

Cenzura tendinţei şi tendinţa cenzurii - iată ce ne dăruiesc

recentele instrucţiuni liberale. Nimeni nu ne va lua în

nume de rău faptul că trecem cu o anumită neîncredere l a

celelalte dispoziţii ale lor.

„Expresiile ofensatoare şi aprecierile defăimătoare la adresa diferitor

persoane nu sînt proprii a fi publicate“.

Nu sînt proprii a fi publicate! In locul acestei formulări

blînde ar fi fost mai nimerit ca aprecierea ofensatoare şi de- ·

făimătoare să fi primit o precizare obiectivă.

„Acelaşi lucru e valabil şi pentru suspectarea convingerilor ufror

persoane sau" (un „sau“ plin de înţeles) „a unor clase întregi, pentru

utilizarea numelor partidelor şi a altor * atacuri personale“ ,

Deci şi împărţirea în categorii, atacurile împotriva unor

clase întregi, utilizarea numelor partidelor; dar omul trebuie

să dea tuturor lucrurilor un nume, ca şi Adam, pentru ca ele să

existe pentru el, căci numele partidelor sînt categorii necesare

pentru presa politică,

„Deoarece, aşa cum spune doctorul Sassafras,

Orice boală, pentru a putea fi tratată cu succes,

Trebuie în primul rînd să aibă un nume“.

Toate acestea se referă la a tacurile personale. Cum trebuie

procedat atunci? Nu este permis să ataci o persoană izolată,

__________________
* La Marx: asemenea. - Nota Red.

p. 18

şi tot atît de puţin clasa, colectivitatea, persoana juridică.

Statul nu vrea - şi în această privinţă are dreptate - să

tolereze nici un fel de injurii, nici un fel de atacuri personale.

D ar, cu ajutorul unui simplu „sau „ , colectivitatea a fost şi ea

asimilată persoanei. Prin acel „sau“ este introdusă şi colectivitatea,

iar printr-un mic „şi“ aflăm în cele din urmă că a fost

vorba numai de persoane. De aici se ajunge cu uşurinţă la

concluzia că îi este complet interzis presei să-i controleze

pe funcţionari şi pe acele instituţii care există ca o clasă de

indivizi.

„Dacă, potrivit acestor indicaţii, cenzura va fi exercitată în spiritul

edictului cenzurii de la 18 octombrie 1819, o publicistică decentă şi sinceră

va avea destul cîmp de acţiune * şi este de aşteptat ca prin aceasta

să se trezească un interes mai mare pentru tot ceea ce priveşte patria şi

ca sentimentul naţional să sporească“.

Recunoaştem că, potrivit acestor indicaţii, i se acordă

publicisticii decente - decente în sensul cenzurii - un cîmp

de acţiune“. mai mult decît îndestulător; chiar şi termenul

cîmp de acţiune este bine ales, căci aici s-a calculat cîmpul

pe care se zbenguie presa ce se mulţumeşte cu acrobaţii;

dar dacă cîmpul va fi destul de larg pentru o publicistică

curajoasă şi în ce va consta curajul acesteia, lăsăm la aprecierea

cititorului perspicace. In ceea ce priveşte speranţele

instrucţiunilor, se prea poate ca sentimentul naţional să sporească,

aşa cum sporeşte sentimentul naţional al turcilor cînd

li se trimite şnurul. Dar dacă se va trezi tocmai interesul presei

modeste şi serioase pentru tot ceea ce priveşte patria,

această chestiune lăsăm s-o rezolve ea însăşi; o presă anemică

nu poate fi restabilită cu chinină. Dar poate că noi am

dat o importanţă prea mare pasajului citat. Poate că-i prindem

mai bine sensul dacă îl vom privi doar ca un ghimpe

într-o ghirlandă de trandafiri. Poate că de acest ghimpe liberal

e agăţată o perlă de o valoare foarte echivocă. Să privim

mai atent. Totul depinde de context. Speranţele exprimate în

pasajul menţionat mai sus în ceea ce priveşte sporirea sentimentului

naţional şi trezirea interesului pentru tot ceea ce

priveşte patria se transformă pe nesimţite într-un ordin care

ascunde o nouă constrîngere pentru bietele noastre cotidiane

ofticoase.

______________
* Spielraum înseamnă cîmp de acţiune şi „loc pentru joc“ - Nota

Trad.

p. 19

„În felul acesta putem spera că şi literatura politică şi presa cotidiană

vor înţelege mai bine menirea lor, că ele îşi vor însuşi, o dată cu

un material mai bogat, şi un ton mai demn şi că pe viitor nu se vor preta

să speculeze curiozitatea cititorilor lor prin publicarea unor ştiri zilnice

inconsistente, culese din ziare străine, sau ale unor corespondenţi răuvoitori

ori rău informaţi, prin bîrfeli şi atacuri personale - o tendinţă împotriva

căreia cenzura este în mod indiscutabil chemată să ia măsuri“.

Instrucţiunile îşi exprimă speranţa c ă literatura politică şi

p resa cotidiană vor înţelege mai bine care e menirea lor etc.

Insă o înţelegere mai bună nu este un lucru care poate fi

ordonat. De altfel ea este un fruct care mai trebuie aşteptat,

şi speranţa rămîne totuşi numai speranţă. Instrucţiunile sînt

însă mult prea practice pentru a se mulţumi cu speranţe şi

cu dorinţe deşarte. In timp ce presei i se acordă, ca o

nouă uşurare, speranţa viitoarei îmbunătăţiri, binevoitoarele

instrucţiuni îi răpesc un drept existent: în speranţa îmbunătăţirii

ei, presa pierde ceea ce mai are acum. Ea are aceeaşi

soartă ca bietul Sancho Panza, căruia medicul de curte îi lua

de sub nas toate mîncărurile pentru ca nu cumva să-şi strice

stomacul şi să fie împiedicat astfel să ducă la bun sfîrşit sarcinile

pe care ducele i le încredinţa. 9

Totodată nu trebuie să pierdem ocazia de a recomanda

scriitorului prusian să-şi însuşească acest fel de stil decent.

In fraza introductivă se spune: ,,In felul acesta putem spera

că“. „ De acest că depinde o serie întreagă de meniri, anume

că literatura politică şi presa cotidiană vor înţelege mai bine

menirea lor; că ele îşi vor însuşi un ton mai demn etc. etc.;

că nu se vor preta să publice ştiri zilnice inconsistente, provenind

din corespondenţe culese din ziare străine etc. Toate

aceste meniri sînt încă de domeniul speranţei; dar concluzia

care se leagă printr-o trăsătură de unire de textul anterior -

„o tendinţă împotriva căreia cenzura este în mod indiscutabil

chemată să ia măsuri“ - îl scuteşte pe cenzor de sarcina plicticoasă

de a aştepta îmbunătăţirea sperată a presei cotidiene,

împuternicindu-l, dimpotrivă, să şteargă fără a mai sta pe

gînduri ceea ce nu-i este pe plac. Tratamentul intern este înlocuit

cu amputarea.

„Pentru a ne apropia însă de această ţintă, este necesar ca la aprobarea

de noi reviste şi la confirmarea de noi redactori să se procedeze cu.

multă precauţie, pentru ca presa cotidiană să fie încredinţată numai unor

oameni de o absolută probitate, a căror aptitudine ştiinţifică, poziţie şi

caracter să fie o garanţie a seriozităţii năzuinţelor lor şi a loialităţii

felului lor de a gîndi“.

p. 20

Inainte de a ne ocupa de detalii, ne permitem o observaţie

generală. Confirmarea de noi redactori, prin urmare confirmarea

în genere a viitorilor redactori, este încredinţată în

întregime „marii precauţii“, bineînţeles, a autorităţilor de

stat, a cenzurii, în timp ce vechiul edict al cenzurii lăsa aleaerea

redactorilor - în cazul cel mai rău sub rezerva unor

ănumite garanţii - la aprecierea proprietarului gazetei.

„Art. IX. Comisia superioară a cenzurii este îndreptăţită să explice.

proprietarului unui ziar că redactorul propus nu inspiră încrederea necesară,

în care caz proprietarul este obligat să angajeze un alt redactor,

sau, dacă nu vrea să renunţe la cel propus, să depună pentru el o

cauţiune, care urmează să fie fixată de către ministerele noastre de stat

menţionate mai sus, pe baza propunerii comisiei superioare a cenzurii

amintite „.

Noile instrucţiuni cu privire la cenzură vădesc  o

cu totul

altă profunzime, se poate spune un romantism al spiritului.

ln timp ce vechiul edict al cenzurii pretinde cauţiuni exterioare,

prozaice, care pot fi deci stabilite prin lege _ cauţiuni

pe baza cărora poate fi admis şi un redactor neagreat -,

instrucţiunile, dimpotrivă, îl lipsesc pe proprietarul unei publicaţii

de orice voinţă proprie şi îndrumează înţelepciunea prevăzătoare

a guvernului, marea precauţie şi profunzimea spirţtuală

a autorităţilor spre calităţi lăuntrice subiective, care nu

pot fi determinate pe cale exterioară. Dar dacă caracterul vag,

sensibilitatea gingaşă şi exaltarea subiectivă a roman tismului

se transformă într-o manifestare pur exterioară în aşa fel că

întîmplarea exterioară nu se mai manifestă în precizia şi în

delimitarea ei prozaică, ci într-o aureolă miraculoasă, într-o

profunzime şi splendoare închipuită, atunci şi instrucţiunile

cu greu vor putea evita o asemenea soartă romantică.

Redactorii presei cotidiene - categorie în care se încadrează

întreaga jurnalistică - trebuie să fie oameni de o probitate

absolută. Drept garanţie a acestei probităţi este indicată

în primul rînd „aptitudinea ştiinţifică“. Nu există nici cea

mai mică îndoială că cenzorul ar putea să nu aibă aptitudinea

ştiinţifică de a judeca orice fel de aptitudine ştiinţifică. Dacă

în Prusia trăieşte o întreagă armată de asemenea genii universale,

cunoscute guvernului - fiecare oraş are, cel puţin,

un cenzor -, atunci de ce nu se manifestă aceste minţi enciclopedice

ca scriitori? Dacă aceşti funcţionari, covîrşitori

prin numărul lor şi mai ales puternici prin ştiinţa şi prin

geniul lor, s-ar ridica deodată şi ar strivi sub greutatea lor pe

nenorociţii scriitori care scriu numai într-un anumit gen, şi

p. 21

chiar acest lucru îl fac fără o recunoaştere oficială a aptitudinii

lor, s-ar putea pune mai degrabă capăt confuziilor din

presă decît cu ajutorul cenzurii. De ce tac aceşti oameni competenţi

care - aidoma gîştelor romane - ar putea salva prin

gîgîitul lor Capitoliul? Ei sînt prea rezervaţi. In cercurile

ştiinţifice ei nu sînf cunoscuţi, în schimb îi cunoaşte guvernul.

Şi dacă aceştia sînt într-adevăr nişte oameni cum nici un

alt stat nu i-a putut găsi - căci niciodată un stat nu a cunoscut

clase alcătuite în întregime din genii universale şi

minţi enciclopedice -, cu cît mai geniali trebuie să fie cei

ce aleg pe aceşti b ărbaţi! Ce ştiinţă secretă trebuie să posede

ei pentru a fi în stare să dea unor funcţionari necunoscuţi în

republica ştiinţei un certificat care să ateste capacitatea lor

universal-ştiinţifică! Cu cît urcăm mai sus pe scara acestei

birocraţii a inteligenţei, cu atît dăm peste capete mai minunate.

Se pune însă întrebarea: oare merită osteneala şi procedează

în mod raţional un stat care dispune de asemenea

stîlpi ai unei prese desăvîrşite atunci cînd face din aceşti

oameni paznicii unei prese pline de lipsuri, cînd coboară desăvîrşitul

la rolul de mijloc împotriva nedesăvîrşitului?

Cu cît angajaţi mai mulţi asemenea cenzori, cu atît vor fi

mai puţine şanse de îmbunătăţire în domeniul presei. Voi lipsiţi

armata voastră de cei sănătoşi pentru a face din ei medici

ai bolnavilor.

Bateţi numai o dată din picior, ca Pompei, şi din fiecare

palat guvernamental va sări o Pallas Atena înarmată pînă în

dinţi. In faţa presei oficiale, praful se va alege din anemica

presă cotidiană. E de ajuns să apară lumina pentru ca întunericul

să fie biruit. Lăsaţi lumina voastră să lumineze şi n-o puneţi sub obroc. 

In locul unei cenzuri defectuoase, al cărei

caracter absolut ireproşabil vă pare chiar vouă problematic,

daţi-ne o presă desăvîrşită, pe care nu trebuie decît s-o comandaţi

după modelul pe care statul chinez ni-l oferă de

multe secole.

Dar a face din aptitudinile ştiinţifice unica condiţie necesară

pentru scriitorii presei cotidiene, oare nu înseamnă

aceasta o determinare a spiritului, şi nicidecum protejarea

privilegiilor, nici respectarea convenţionalului? Nu înseamnă

oare aceasta a condiţiona însăşi cauza, şi nu persoana?

Din păcate, instrucţiunile cu privire la cenzură întrerup

panegiricul nostru. Alături de garanţia aptitudinii ştiinţifice

găsim pe aceea a poziţiei şi a caracterului. Poziţie şi caracter!

p. 22

Caracterul, care urmează atît de nemijlocit poziţiei, pare

aproape că decurge din ea. Să considerăm mai întîi poziţia.

Ea este atît de strîns înghesuită între aptitudinea ştiinţifică

şi caracter, încît aproape că te simţi tentat să te îndoieşti de

conştiinţa ei curată.

Cerinţa generală a aptitudinii ştiinţifice, ce liberalism!

Cerinţa particulară a poziţiei, ce lipsă de liberalism! Aptitudinea

ştiinţifică şi poziţia laolaltă, ce pseudoliberalism! Intrucît

aptitudinea ştiinţifică şi caracterul sînt lucruri foarte

neprecise, pe cind poziţia este ceva foarte precis, de ce n-am

trage concluzia că, în conformitate cu legile necesare ale logi-

cii, ceea ce e neprecis se va bizui pe precis, găsind în el sprijin

şi conţinut? Ar comite, prin urmare, cenzorul o mare gre-

şeală dacă ar interpreta instrucţiunile în sensul că poziţia este

forma exterioară prin care aptitudinea ştiinţifică şi caracterul

se manifestă în societate, cu atît mai mult cu cit propria lui

funcţie îi garantează cenzorului că punctul lui de vedere coincide

cu acela al statului? Cel puţin fără această interpretare

rămîne cu totul de neînţeles de ce aptitudinea ştiinţifică şi

caracterul nu constituie garanţii suficiente pentru scriitor, de

ce poziţia este al treilea factor necesar. Dar dacă cenzorul ar

ajunge într-un impas, dacă aceste garanţii nu s-ar găsi decit

rareori împreună sau chiar niciodată, asupra cărui factor trebuie

să cadă alegerea lui? Şi trebuie, doar, să aleagă într-un

fel, căci cineva tot trebuie să redacteze ziarele şi revistele!

Aptitudinea ştiinţifică şi caracterul fără poziţie ar putea părea

problematice cenzorului din cauza lipsei lor de precizie, după

cum în genere trebuie să provoace îndreptăţita sa uimire

faptul că asemenea calităţi pot exista separat de poziţie. In

schimb, poate oare cenzorul să pună la îndoială caracterul,

erudiţia acolo unde există poziţia? In acest caz el ar avea

mai puţină încredere în aprecierea statului

pe cind în caz contrar ar avea mai multă încredere în

scriitor

de lipsit de tact, să dea dovadă de atîta rea-credinţă? Nu ne

putem aştepta şi desigur că nimeni nu se aşteaptă la aşa ceva.

Dat fiind că poziţia este criteriul hotărîtor în cazurile dubioase,

rezultă că ea este şi în general criteriul absolut ho tărîtor.

Dacă, prin urmare, în trecut instrucţiunile intrau în conflict

cu edictul cenzurii din cauza ortodoxismului lor, acum

ele intră în conflict din cauza romantismului lor, care este în

acelaşi timp poezie cu tendinţă. Cauţiunea în bani, care este

p. 23

o garanţie propriu-zisa, prozaică, devine o garanţie ideală,

care se transformă într-o poziţie absolut reală şi individuală,

căpătînd o semnificaţie magică fictivă. Tot aşa se schimbă şi

semnificaţia garanţiei. Nu proprietarul este acela care alege

un redactor, pentru care el garantează în faţa autorităţilor, ci

autorităţile îi aleg lui un redactor, pentru care ele garantează

în faţa lor înseşi. Vechiul edict aştepta lucrările redactorului,

pentru care exista ca garanţie cauţiunea în bani a proprietarului.

Pentru instrucţiuni nu contează lucrarea, ci persoana

redactorului. Ele pretind o anumită individualitate personală

pe care banii proprietarului trebuie să i-o procure

redactorului. Noile instrucţiuni au un caracter tot atît de

superficial ca şi vechiul edict ; însă în timp ce acesta exprimă

şi delimitează, potrivit naturii sale, ceea ce este determinat

în mod prozaic, ele atribuie simplei întîmplări un spirit fictiv

şi exprimă cu Eatosul generalităţii ceea ce este pur individual.

Dar dacă, atunci cînd e vorba de redactor, romanticele

instrucţiuni fac ca cea mai vizibilă precizie să capete tonul

celei mai sentimentale lipse de precizie, apoi, cînd e vorba

de cenzor, ele fac ca cea mai confuză lipsă de Precizie să

capete tonul preciziei legale.

„Cu aceeaşi precauţie trebuie procedat şi la numirea cenzorilor, pentru

ca funcţia de cenzor să fie încredinţată numai unor persoane capabile

şi cu convingeri verificate care să corespundă întru totul încrederii

de mare cinste pe care o presupune această funcţie, unor persoane pe

cit de bine intenţionate pe atît de perspicace incit să fie în stare să

distingă forma lucrurilor de esenţa lor şi care să ştie să treacă cu tact

sigur peste orice îndoieli atunci cînd sensul şi tendinţa unei lucrări nu

justifică prin ele însele aceste îndoieli“.

Locul poziţiei şi caracterului pe care trebuie să le aibă un

scriitor îl iau aici convingerile verificate, întrucît poziţia este

de la sine dată. Acest lucru capătă o importanţă cu atît mai

mare, cu cît, în timp ce scriitorului i se pretinde aptitudine

ştiinţifică, cenzorului i se cer aptitudini în general fără o altă

precizare a lor. Vechiul edict, care, abstracţie făcînd de

chestiunile politice, este întocmit în spirit raţionalist, cere în art. III cenzori „cu cultură ştiinţifică“ şi chiar „l u m i n a ţ i“.

Amîndouă aceste atribute nu mai figurează în instrucţiuni, şi în locul aptitudinii scriitorului, prin care se înţelege o anumită aptitudine care s-a dezvoltat devenind realitate, apare

la cenzor predispoziţia pentru o aptitudine, aptitudinea în

genere. Predispoziţia pentru o aptitudine trebuie deci să cen-

p. 24

zureze adevărata aptitudine, oricît s-ar părea că, prin firea

lucrurilor, raportul ar trebui să fie inversat. In sfîrşit, menţionăm

doar în treacăt că, în ceea ce priveşte conţinutul ei

obiectiv, aptitudinea cenzorului capătă, fireşte, un caracter

echivoc prin faptul că nu este determinată mai precis.

Funcţia cenzorului trebuie să fie totodată încredinţată

unor persoane care „să corespundă întru totul încrederii de

mare cinste pe care o presupune * această funcţie“. Această

pleonastică dispoziţie de formă de a se alege pentru o asemenea

funcţie persoane cărora li se acordă încredere, considerîndu-

se că ele corespund (vor corespunde?) întru totul

încrederii de mare cinste ce li s-a acordat - o încredere

într-adevăr deplină -, nu are nevoie de comentarii mai amănunţite.

In sfîrşit, cenzorii trebuie să fie persoane

„pe cît de bine intenţionate pe atît de perspicace, încît să fie în stare

să distingă forma lucrurilor de esenţa lor şi care să ştie sii treacă cu tact

sigur peste orice îndoieli atunci cînd sensul şi tendinta unei lucrări nu

justifică prin ele înseşi aceste îndoieli“.

In schimb, ceva mai sus instrucţiunile prevăd:

„Ţinînd seamă de aceasta“ (adică de cercetarea tendintei), „cenzorii

trebuie totodată să-şi îndrepte în mod special atenţia asupra formei şi

limbajului scrierilor destinate publicării, şi dacă prin patima, violenţa şi

aroganţa lor, ele manifestă o tendinţă dăunătoare, să nu permită publicarea

lor".

Prin urmare, cenzorul trebuie să aprecieze cînd tendinţa

după formă, cînd forma după tendinţă. Dacă mai înainte conţinutul

dispăruse complet ca criteriu de cenzurare, acum

dispare şi forma. Dacă tendinţa este bună, atunci greşelile de

formă nu mai prezintă nici o importanţă. Chiar dacă lucrarea

nu se distinge printr-o deosebită seriozitate şi modestie,

chiar dacă pare violentă, pătimaşă şi arogantă, cine se va

lăsa speriat de aspectul ei exterior necioplit? Trebuie să ştii

să deosebeşti forma de esenţă. Orice aparenţă de precizie

trebuia distrusă, instrucţiunile nu puteau să se încheie decît

printr-o completă contradicţie cu ele însele; căci toate elementele

din care tendinţa trebuie dedusă sînt, dimpotrivă,

definite abia prin această tendinţă şi trebuie deduse din ea.

Violenţa patriotului înseamnă ardoare sfîntă; patima lui este

_______________
* La Marx: să corespundă pe deplin încrederii de mare cinste pe

care o reclamă această funcţie. - Nota Red.

p. 25

susceptibilitatea îndrăgostitului; aroganţa lui este un devotament

gata de sacrificiu, prea nemărginit pentru a putea fi

moderat.

Toate normele obiective cad, totul se reduce la relaţia

personală şi drept chezăşie poate fi invocat tactul cenzorului.

Ce poate, prin urmare, să încalce cenzorul? Tactul. Or, lipsa

de tact nu este o crimă. Ce este însă în primejdie în ceea ce-l

priveşte pe scriitor? Existenţa lui. In care stat existenţa unor

clase întregi a fost pusă vreodată în situaţia de a depinde de

tactul unor funcţionari?

Incă o dată: toate normele obiective au căzut; în ceea

ce-l priveşte pe scriitor, ultimul conţinut care îi este cerut şi

prescris este tendinţa, părerea informă ca obiect; tendinţa ca

subiect, ca părere despre părere, este tactul şi singura normă

a cenzorului.

Dar dacă bunul plac al cenzorului - şi îndreptăţirea de a

avea o simplă părere înseamnă îndreptăţirea bunului plac -

este o consecinţă ascunsă sub masca unor hotărîri obiective,

în schimb instrucţiunile exprimă pe deplin conştient bunul

plac al prezidiului suprem; acestuia i se acordă fără multă

vorbă toată încrederea, şi această încredere acordată preşedintelui

suprem este ultima garanţie a presei. Astfel esenţa

cenzurii în genere este bazată pe închipuirea trufaşă pe care

statul poliţist o are despre funcţionarii săi. Cele mai elementare

chestiuni sînt considerate ca inaccesibile inteligenţei şi

bunăvoinţei publicului, în timp ce pentru funcţionari chiar

imposibilul este posibil.

Acest viciu fundamental caracterizează toate instituţiile

noastre. Aşa, de exemplu, în procesele penale funcţia de judecător,

acuzator şi apărător sînt întrunite în una şi aceeaşi persoană.

Această identificare este în contradicţie cu toate legile

psihologiei. Dar funcţionarul se situează deasupra legilor

psihologiei, aşa cum publicul se află dedesubtul lor. Un principiu

de stat greşit mai poate fi scuzat; el devine însă de

neiertat cînd nu este destul de cinstit pentru a rămîne consecvent.

Responsabilitatea funcţionarilor faţă de cea a publicului

ar trebui să fie tot atît de infinit mai mare, pe cît se

situează ei mai presus de public; şi tocmai aici, unde numai

consecvenţa ar gutea justifica principiul, dindu-i o fundamentare

juridică înăuntrul sferei lui, tocmai aici se renunţă la el,

aplicîndu-se principiul opus.

p. 26

Cenzorul este şi el acuzator, apărător şi judecător în una

şi aceeaşi persoană. Cenzorului i se încredinţează administrarea

spiritului ; el nu poate fi tras la răspundere.

Cenzura ar putea avea un caracter provizoriu loial numai

dacă ar fi supusă tribunalelor ordinare, ceea ce, fireşte, nu

este posibil atîta timp cît nu există legi obiective ale cenzurii.

Dar cel mai prost mijloc este de a supune la rîndul ei

cenzura unei cenzuri, bunăoară cenzura unui preşedinte suprem

sau a unui consiliu superior al cenzurii.

Tot ce am spus despre raportul dintre presă şi cenzură este

deopotrivă de valabil şi pentru raportul dintre cenzură şi forul

superior al cenzurii, şi pentru raportul dintre scriitor şi cenzorul-

şef, deşi s-a intercalat o verigă intermediară. Este acelaşi

raport transpus pe o treaptă mai înaltă, este eroarea ciudată

de a lăsa lucrurile să dăinuiască şi de a voi să le dai o altă

esenţă, schimbînd persoanele. Dacă statul despotic ar voi să

fie loial, atunci el ar trebui să se desfiinţeze pe sine însuşi.

Fiecare punct ar impune aceleaşi constrîngeri şi aceleaşi reacţii.

Forul superior al cenzurii ar trebui să fie, l a rîndul lui,

cenzurat. Pentru a scăpa din acest cerc vicios se renunţă la

loialitate şi astfel, pe treapta a treia sau a nouăzeci şi noua,

începe lipsa de legalitate. Deoarece statul birocratic are numai

în mod vag conştiinţa acestui fapt, el încearcă cel puţin

să situeze atît de sus sfera ilegalităţii, incit să dispară din

raza vizuală şi crede că astfel a dispărut.

Ceea ce ar lecui în mod radical cenzura ar fi desfiinţarea

ei; căci însăşi instituţia nu e bună şi instituţiile sînt mai

puternice decit oamenii. Părerea noastră poate fi justă sau

nu ; în orice caz, prin noile instrucţiuni, scriitorii prusieni

dobîndesc ori mai multă libertate reală, ori mai multă libertate

ideală, adică mai multă c o n ş t i i n ţ ă.

Rara temporum felicitas, ubi quae velis sentire

et quae sentias di cere licet *.

Scris între 15 ianuarie

şi 10 februarie 1842

„Anekdota zur neuesten deutschen

Philosophie und Publicistik"

(„Inedite din domeniul filozofiei

şi publicisticii germane moderne“),

voi. I, 1843

__________________

* - Rare sînt timpurile fericite cînd poţi simţi ceea ce vrei şi poţi

spune ceea ce simţi (Tacit). - Nota Trad.

p. 27

Karl Marx / Friedrich Engels, Opere, vol. I, Editura de Stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1957, pp. 3-29

Adnotări

1. „Observaţii în legătură cu recentele instrucţiuni cu privire la cenzura prusiană“ - primul articol de publicistică cu care Karl Marx şi-a început activitatea sa politică ca democrat revoluţionar.Problema ridicată în articol - situaţia presei în Prusia – devenise deosebit de acută la începutul deceniului al 5-lea al secolului al XIX-iea în legătură cu înviorarea mişcării liberale şi democrate în Germania, care se afla pe atunci în ajunul unei revoluţii burgheze. Noile instrucţiuni cu privire la cenzură date de guvernul prusian la 24 decembrie 1841 dezavuau, ce-i drept în vorbe, constrîngerea activităţii literare, în fapt însă nu numai că menţineau cenzura reacţionară prusiană, dar o şi înăspreau.Articolul lui Marx, care demasca liberalismul fictiv al recentelor instrucţiuni cu privire la cenzură, nu a fost publicat în Germania; scris între 15 ianuarie şi 10 februarie 1842, el a fost publicat abia în februarie 1843, în Elveţia, în primul volum al culegerii „Anekdota zur neuesten deutschen Philosophie und Publicistik“ (Inedite din domeniul filozofiei şi publicisticii germane moderne). Această culegere în două volume, editată de Arnold Ruge, cuprindea, în afară de două articole ale lui Karl Marx, şi articole scrise de Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Friedrich Koppen, Arnold Ruge ş. a.Cu articolul „Observaţii în legătură cu recentele instrucţiuni cu privire la cenzura prusiană" Marx şi-a început culegerea sa de articole, apărută sub îngrijirea lui Hermann Becker, la Colonia în 1851. (Karl Marx's gesammelte Aufsätze, herausgegeben von Hennann Becker. I. Heft, Köln, 1851). Din cauza persecuţiilor din partea autorităţilor, această ediţie a fost oprită după apariţia primelor numere. - 3.

2 Din poezia lui Goethe „Rechenschaft" (Socoteală). „Nur die Lumpen sind bescheiden, Brave freuen sich der Tat" (Numai calicii sînt modeşti, oamenii cinstiţi se bucură de fapta lor). - 7.

3 Din studiul lui Schiller „Über naive und sentimentalische Dichtung" (Despre poezia naivă şi sentimentală). - 7.

4 Din romanul lui Laurence Sterne „The life and opinions of Tristram Shandy“ (Viaţa şi părerile lui Tristram Shandy), vol. I, cap. XI. - 7.

5 Din prefaţa lui Voltaire la comedia sa „L'Enfant prodigue“ (Fiul risipitor). - 8.

6 Actul federal a fost adoptat de Congresul de la Viena la 8 iunie 1815; pe baza acestui act numeroasele state germane au fost unite în mod formal în aşa-numita Federaţie germană. Crearea Federaţiei germane nu a lichidat totuşi fărîmiţarea Germaniei; organul comun al Federaţiei germane - Bundestagul (dieta), care era alcătuit din reprezentanţii statelor germane şi care se întrunea la Frankfurt pe Main - a devenit bastionul reacţiunii germane. Paragraful respectiv din articolul 18 al Actului federal glăsuieşte:
„Adunarea federală se va ocupa, la prima ei întrunire, cu redactarea unor dispoziţii uniforme privind libertatea presei şi garantarea drepturilor scriitorilor şi editorilor împotriva reproducerii“. - 9.

7 Lettres de cachet - ordine secrete ale regilor Franţei înaintea Revoluţiei franceze, prin care persoane indezirabile erau intemniţate ani de-a rîndul sau exilate din ţară fără vreo anchetă judiciară sau sentinţă prealabilă. - 11.

8 Aluzie la tratativele pe care diplomaţii prusieni le-au dus, din însărcinarea regelui Frederic Wilhelm al IV-iea, cu papa de la Roma în scopul aplanării conflictului dintre guvernul prusian şi biserica catolică. În acest conflict, cunoscut sub numele de „disensiunile bisericeşti" sau „disensiunile de la Colonia", era vorba de problema cărei biserici să aparţină copiii rezultaţi din căsătorii mixte (între catolici şi protestanţi). Conflictul izbucnise în 1837 în legătură cu arestarea arhiepiscopului de la Colonia, învinuit de înaltă trădare pentru că refuzase să facă pe plac regelui Frederic Wilhelm al III-iea al Prusiei. Acestui conflict i s-a pus capăt în timpul domniei lui Frederic Wilhelm al IV-iea prin capitularea guvernului prusian.
„Prusia a sărutat în faţa întregii lumi papucii papei“ - aşa a rezumat Marx într-o scrisoare către Ruge, din 9 iulie 1 842, rezultatul acestui conflict, - 13.

9 Din „Don Quijote“ al lui Miguel de Cervantes Saavedra, partea a 4-a, capitolul 47. - 20.

###

[1842: Karl Marx, Bemerkungen über die neueste preußische Zensurinstruktion. Von einem Rheinländer]

 Karl Marx

       Bemerkungen über die neueste preußische Zensurinstruktion

       Von einem Rheinländer

       S. 3-27

 #1#

       -----

       Karl Marx

       1842-1844

      

       #2#

       -----

      

       #3#

       -----

       Karl Marx

       Bemerkungen über die neueste preußische Zensurinstruktion [1]

       Von einen Rheinländer

      

       Wir gehören nicht zu den Malkontenten, die schon vor der Erschei-

       nung des  neuen preußischen Zensurediktes ausrufen : Timeo Danaos

       et dona  ferentes. [2]  Vielmehr da  in der neuen Instruktion die

       Prüfung schon  erlassener Gesetze, sollte sie auch nicht im Sinne

       der Regierung  ausfallen, gebilligt  wird, so machen wir sogleich

       einen  Anfang   mit  ihr  selbst.  Die    Z e n s u r    ist  die

       o f f i z i e l l e   K r i t i k;   ihre Normen  sind  kritische

       Normen, die also am wenigsten der Kritik, mit der sie sich in ein

       Feld stellen, entzogen werden dürfen.

       Die im  Eingang der  Instruktion ausgesprochene  a l l g e m e i-

       n e  T e n d e n z  wird gewiß jeder nur billigen können:

      

       „Um  s c h o n  j e t z t  die Presse von unstatthaften, nicht in

       der Allerhöchsten  Absicht liegenden  Beschränkungen zu befreien,

       haben Seine  Majestät der  König 1*) durch eine an das Königliche

       Staatsministerium am 10. dieses Monats erlassene Allerhöchste Or-

       dre jeden ungebührlichen Zwang der schriftstellerischen Tätigkeit

       ausdrücklich zu  mißbilligen und, unter Anerkennung des Werts und

       des Bedürfnisses  einer freimütigen  und anständigen  Publizität,

       uns zu  ermächtigen geruht,  die Zensoren zur angemessenen Beach-

       tung des  Artikel II  des Zensuredikts  vom 18.  Oktober 1819 von

       neuem anzuweisen.“ [3]

       Gewiß! Ist die Zensur einmal eine Notwendigkeit, so ist die frei-

       mütige, die liberale Zensur noch notwendiger.

       Was sogleich  ein gewisses  Befremden  erregen  dürfte,  ist  das

       D a t u m   des angeführten  Gesetzes; es ist datiert vom 18. Ok-

       tober 1819  [4]. Wie? Ist es etwa ein Gesetz, welches die Zeitum-

       stände zu derogieren zwangen? Es scheint nicht; denn die Zensoren

       werden nur   „v o n  n e u e m“  zur Beachtung desselben angewie-

       sen. Also  bis 1842  war das  Gesetz vorhanden, aber es ist nicht

       befolgt worden,  denn „um   s c h o n  j e t z t“  die Presse von

       unstatthaften, nicht  in der  allerhöchsten Absicht liegenden Be-

       schränkungen zu befreien, wird es ins Gedächtnis gerufen.

       -----

       1*) Friedrich Wilhelm IV

      

       #4# Karl Marx

       -----

       Die Presse  - eine  unmittelbare Konsequenz dieses Eingangs - un-

       terlag bis  jetzt  t r o t z  d e m  G e s e t z e  unstatthaften

       Beschränkungen.

       Spricht dies  nun  g e g e n  d a s  G e s e t z  oder  g e g e n

       d i e  Z e n s o r e n?

       Das letztere   d ü r f e n   wir  kaum behaupten.  Zweiundzwanzig

       Jahre durch geschahen illegale Handlungen von einer Behörde, wel-

       che das  höchste Interesse  der Staatsbürger,  ihren Geist, unter

       Tutel hat,  von einer  Behörde, die,  noch mehr als die römischen

       Zensoren, nicht  nur das Betragen einzelner Bürger, sondern sogar

       das Betragen  des öffentlichen  Geistes reguliert.  Sollte in dem

       wohleingerichteten, auf  seine Administration stolzen preußischen

       Staate solch  gewissenloses Benehmen  der höchsten  Staatsdiener,

       eine so  konsequente Illoyalität möglich sein? Oder hat der Staat

       in fortwährender  Verblendung die untüchtigsten Individuen zu den

       schwierigsten Stellen  gewählt? Oder hat endlich der Untertan des

       preußischen Staates keine Möglichkeit, gegen ungesetzmäßiges Ver-

       fahren zu  reklamieren? Sind  alle preußischen  Schriftsteller so

       ungebildet und  unklug, mit  den Gesetzen,  die ihre Existenz be-

       treffen, nicht bekannt zu sein, oder sind sie zu feig, die Anwen-

       dung derselben zu verlangen?

       Werfen wir die Schuld auf die  Z e n s o r e n,  so ist nicht nur

       ihre eigne  Ehre, sondern  die Ehre  des preußischen  Staats, der

       preußischen Schriftsteller kompromittiert.

       Es wäre  ferner durch  das mehr als zwanzigjährige gesetzlose Be-

       nehmen der  Zensoren trotz den Gesetzen das argumentum ad hominem

       1*) geliefert, daß die Presse andrer Garantien bedarf als solcher

       allgemeiner Verfügungen  für solche unverantwortliche Individuen;

       es wäre  der Beweis geliefert, daß im Wesen der Zensur ein Grund-

       mangel liegt, dem kein Gesetz abheilen kann.

       Waren  aber  die  Zensoren  tüchtig,  und    t a u g t e    d a s

       G e s e t z   n i c h t,  warum es von neuem zur Abhülfe der Übel

       aufrufen, die es veranlaßt hat?

       Oder sollen etwa die  o b j e k t i v e n  F e h l e r  einer In-

       stitution den   I n d i v i d u e n   zur  Last gelegt werden, um

       ohne Verbesserung des Wesens den Schein einer Verbesserung zu er-

       schleichen?  Es   ist  die   Art  des    S c h e i n l i b e r a-

       l i s m u s,   der sich Konzessionen abnötigen läßt, die Personen

       hinzuopfern,  die  Werkzeuge,  und  die  Sache,  die  Institution

       festzuhalten. Die  Aufmerksamkeit eines oberflächlichen Publikums

       wird dadurch abgelenkt.

       Die sachliche Erbitterung wird zur persönlichen. Mit einem Perso-

       nenwechsel glaubt  man den  Wechsel der  Sache zu  haben. Von der

       Zensur ab  richtet sich der Blick auf einzelne Zensoren, und jene

       kleinen Schriftsteller

       -----

       1*) der überzeugende Beweis

      

       #5# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       des befohlenen  Fortschritts handhaben minutiöse Kühnheiten gegen

       die ungnädig  Behandelten, als ebenso viele Huldigungen gegen das

       Gouvernement.

       Noch eine andre Schwierigkeit hemmt unsre Schritte.

       Einige Zeitungskorrespondenten  halten die  Zensurinstruktion für

       das neue  Zensuredikt selbst.  Sie haben  geirrt; aber ihr Irrtum

       ist verzeihlich.  Das Zensuredikt vom 18. Oktober 1819 sollte nur

       provisorisch bis zum Jahre 1824 dauern, und - es wäre bis auf den

       heutigen Tag  provisorisches Gesetz geblieben, wenn wir nicht aus

       der vorliegenden  Instruktion erführen,  daß es  nie in Anwendung

       gekommen ist.

       Auch das  Edikt von  1819 war eine  i n t e r i m i s t i s c h e

       Maßregel, nur  daß hier  der Erwartung  die bestimmte  Sphäre von

       fünf Jahren  angewiesen war, während sie in der neuen Instruktion

       beliebigen  Spielraum   hat,   nur   daß   der   Gegenstand   der

       d a m a l i g e n   Erwartung   G e s e t z e   d e r    P r e ß-

       f r e i h e i t,   der   d e r   j e t z i g e n    G e s e t z e

       d e r  Z e n s u r  sind.

       Andre Zeitungskorrespondenten  betrachten  die  Zensurinstruktion

       als eine  Wiederauffrischung des  alten Zensuredikts.  Ihr Irrtum

       wird durch die Instruktion selbst widerlegt werden.

       Wir  betrachten  die  Zensurinstruktion  als  den    a n t i z i-

       p i e r t e n   G e i s t   des mutmaßlichen  Zensurgesetzes. Wir

       schließen uns  darin strenge  dem Geist des Zensuredikts von 1819

       an, worin   L a n d e s g e s e t z e   und    V e r o r d n u n-

       g e n   als gleichbedeutend  für die  Presse hingestellt  werden.

       (Siehe das angeführte Edikt Artikel XVI, Nr. 2.)

       Kehren wir zur Instruktion zurück.

      

       „Nach diesem  Gesetz“, nämlich  dem Artikel  II, „soll die Zensur

       keine ernsthafte  und bescheidene  Untersuchung der Wahrheit hin-

       dern, noch  den Schriftstellern  ungebührlichen  Zwang  auflegen,

       noch den freien Verkehr des Buchhandels hemmen.“

      

       Die Untersuchung der Wahrheit, die von der Zensur nicht gehindert

       werden soll, ist näher qualifiziert als eine  e r n s t h a f t e

       und  b e s c h e i d e n e.  Beide Bestimmungen weisen die Unter-

       suchung nicht  auf ihren  Inhalt, sondern vielmehr auf etwas, das

       außer ihrem  Inhalt liegt. Sie ziehen von vornherein die Untersu-

       chung von  der Wahrheit ab und schreiben ihr Aufmerksamkeiten ge-

       gen einen unbekannten Dritten vor. Die Untersuchung, die ihre Au-

       gen beständig  nach diesem  durch das  Gesetz mit einer gerechten

       Irritabilität begabten  Dritten richtet, wird sie nicht die Wahr-

       heit aus  dem Gesicht  verlieren? Ist  es nicht erste Pflicht des

       Wahrheitsforschers, direkt  auf  die  Wahrheit  loszugehen,  ohne

       rechts oder  links zu  sehen? Vergesse ich nicht die Sache zu sa-

       gen, wenn  ich noch  weniger vergessen  darf, sie  in der  vorge-

       schriebenen Form zu sagen?

       Die Wahrheit ist so wenig bescheiden als das Licht, und gegen wen

       sollte

       

       #6# Karl Marx

       -----

       sie es  sein? Gegen  sich selbst?  Verum index  sui et falsi. [5]

       Also  g e g e n  d i e  U n w a h r h e i t?

       Bildet die  Bescheidenheit den Charakter der Untersuchung, so ist

       sie eher  ein Kennzeichen  der Scheu vor der Wahrheit als vor der

       Unwahrheit.  Sie  ist  ein  niederschlagendes  Mittel  auf  jedem

       Schritt, den  ich vorwärts  tue.   S i e   i s t   e i n e  d e r

       U n t e r s u c h u n g             v o r g e s c h r i e b e n e

       A n g s t,   d a s   R e s u l t a t  z u  f i n d e n,  ein Prä-

       servativmittel vor der Wahrheit.

       Ferner: die Wahrheit ist allgemein, sie gehört nicht mir, sie ge-

       hört allen,  sie hat  mich, ich habe sie nicht. Mein Eigentum ist

       die   F o r m,   sie ist  meine geistige Individualität, Le style

       c'est l'homme 1*). Und wie! Das Gesetz gestattet, das ich schrei-

       ben soll,  nur soll  ich einen  anderen als   m e i n e n    Stil

       schreiben! Ich  darf das  Gesicht meines Geistes zeigen, aber ich

       muß es vorher in  v o r g e s c h r i e b e n e  F a l t e n  le-

       gen! Welcher Mann von Ehre wird nicht erröten über diese Zumutung

       und nicht  lieber sein Haupt unter der Toga verbergen? Wenigstens

       läßt die  Toga einen Jupiterkopf ahnen. Die vorgeschriebenen Fal-

       ten heißen nichts als: bonne mine à mauvais jeau [2].

       Ihr bewundert die entzückende Mannigfaltigkeit, den unerschöpfli-

       chen Reichtum  der Natur. Ihr verlangt nicht, daß die Rose duften

       soll wie das Veilchen, aber das Allerreichste, der Geist soll nur

       auf   e i n e   Art existieren dürfen? Ich bin humoristisch, aber

       das Gesetz  gebietet, ernsthaft  zu schreiben. Ich bin keck, aber

       das Gesetz  befiehlt, daß mein Stil bescheiden sei.  G r a u  i n

       g r a u  ist die einzige, die berechtigte Farbe der Freiheit. Je-

       der Tautropfen,  in den  die Sonne  scheint,  glitzert  in  uner-

       schöpflichem Farbenspiel,  aber die geistige Sonne, in wie vielen

       Individuen, an  welchen Gegenständen  sie sich  auch breche, soll

       nur eine,  nur die  o f f i z i e l l e  F a r b e  erzeugen dür-

       fen! Die  wesentliche Form  des Geistes  ist H e i t e r k e i t,

       L i c h t,   und ihr macht den  S c h a t t e n  zu seiner einzi-

       gen entsprechenden Erscheinung, nur schwarz gekleidet soll er ge-

       hen, und  doch gibt es unter den Blumen keine schwarze. Das Wesen

       des Geistes  ist  d i e  W a h r h e i t  i m m e r  s e l b s t,

       und was  macht ihr  zu  seinem  Wesen?    D i e    B e s c h e i-

       d e n h e i t.  Nur der Lump ist bescheiden, sagt Goethe [6], und

       zu solchem  Lumpen wollt  ihr den  Geist machen?  Oder  soll  die

       Bescheidenheit  jene   Bescheidenheit  des   Genius  sein,  wovon

       Schiller [7] spricht, so verwandelt zuerst alle eure Staatsbürger

       und vor  allem eure  Zensoren in  Genies. Dann  aber besteht  die

       Bescheidenheit des Genies zwar nicht darin, worin die Sprache der

       Bildung besteht,  keinen Akzent und keinen Dialekt, wohl aber den

       Akzent der  Sache und  den Dialekt  ihres Wesens zu sprechen. Sie

       besteht darin,  Bescheidenheit und  Unbescheidenheit zu vergessen

       und die Sache

       -----

       1*) Am  Stil erkennt  man den Menschen. - 2*) gute Mine zum bösen

       Spiel

      

       #7# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       herauszuscheiden. Die  allgemeine Bescheidenheit  des Geistes ist

       die  Vernunft,   jene  universelle   Liberalität,  die   sich  zu

       j e d e r   N a t u r   nach   i h r e m  w e s e n t l i c h e n

       C h a r a k t e r  verhält.

       Soll ferner  die   E r n s t h a f t i g k e i t   nicht zu jener

       Definition des Tristam Shandy [8] passen, wonach sie ein heuchle-

       risches benehmen des Körpers ist, um die Mängel der Seele zu ver-

       decken, sondern den  s a c h l i c h e n  Ernst bedeuten, so hebt

       sich die  ganze Vorschrift auf. Denn das Lächerliche behandle ich

       ernsthaft, wenn ich es lächerlich behandle, und die ernsthafteste

       Unbescheidenheit des  Geistes ist, gegen die Unbescheidenheit be-

       scheiden zu sein.

       Ernsthaft und  bescheiden!  welche  schwankenden,  relativen  Be-

       griffe! Wo  hört der  Ernst auf,  wo fängt der Scherz an? Wo hört

       die Bescheidenheit  auf, wo  fängt die  Unbescheidenheit an?  Wir

       sind auf die  T e m p e r a m e n t e  des Zensors angewiesen. Es

       wäre ebenso unrecht, dem Zensor das Temperament, als dem Schrift-

       steller den Stil vorzuschreiben. Wollt ihr konsequent sein in eu-

       rer  ästhetischen   Kritik,  so   verbietet  auch,      a l l z u

       e r n s t h a f t  und  a l l z u  b e s c h e i d e n  die Wahr-

       heit zu untersuchen, denn die allzu große Ernsthaftigkeit ist das

       Allerlächerlichste, und  die allzu  große Bescheidenheit  ist die

       bitterste Ironie.

       Endlich wird  von einer  völlig verkehrten und abstrakten Ansicht

       der   W a h r h e i t    selbst  ausgegangen.  Alle  Objekte  der

       schriftstellerischen  Tätigkeit   werden  unter  der  allgemeinen

       Vorstellung   „W a h r h e i t“  subsumiert. Sehen wir nun selbst

       vom   S u b j e k t i v e n   ab, nämlich davon, daß ein und der-

       selbe Gegenstand in den verschiedenen Individuen sich verschieden

       Individuen sich verschieden bricht und seine verschiedenen Seiten

       in ebenso  viele verschiedene  geistige Charaktere  umsetzt; soll

       denn der   C h a r a k t e r  d e s  G e g e n s t a n d e s  gar

       keinen, auch  nicht den  geringsten Einfluß  auf die Untersuchung

       ausüben? Zur Wahrheit gehört nicht nur das Resultat, sondern auch

       der Weg.  Die Untersuchung der Wahrheit muß selbst wahr sein, die

       wahre Untersuchung  ist die  entfaltete Wahrheit, deren auseinan-

       dergestreute Glieder sich im Resultat zusammenfassen. Und die Art

       der Untersuchung sollte nicht nach dem Gegenstand sich verändern?

       Wenn der  Gegenstand lacht, soll sie ernst aussehen, wenn der Ge-

       genstand unbequem  ist, soll  sie bescheiden  sein. Ihr  verletzt

       also das  Recht des  Objekts, wie ihr das recht des Subjekts ver-

       letzt. Ihr  faßt die  Wahrheit abstrakt  und macht  den Geist zum

       U n t e r s u c h u n g s r i c h t e r,  der sie trocken  p r o-

       t o k o l l i e r t.

       Oder bedarf  es dieser  metaphysischen Quälerei  nicht?  Ist  die

       Wahrheit einfach  so zu  verstehen, daß   W a h r h e i t  s e i,

       w a s   d i e   R e g i e r u n g   a n o r d n e t,  und daß die

       U n t e r s u c h u n g   sich als  ein überflüssiger, zudringli-

       cher, aber der  E t i k e t t e

      

       #8# Karl Marx

       -----

       w e g e n    nicht  ganz  abzuweisender  Dritter  hinzukomme?  Es

       scheint fast  so. Denn  von vorn  herein wird die Untersuchung im

       G e g e n s a t z   gegen die Wahrheit gefaßt und erscheint daher

       in der  verdächtigen offiziellen  Begleitung der  Ernsthaftigkeit

       und Bescheidenheit,  die allerdings dem Laien dem Priester gegen-

       über geziemen.  Der Regierungsverstand ist die einzige Staatsver-

       nunft. Dem  andern verstand  und seinem Geschwätz sind zwar unter

       gewissen Zeitumständen  Konzessionen  zu  machen,  zugleich  aber

       trete er  mit dem  Bewußtsein der Konzession und der eigentlichen

       Rechtlosigkeit auf,  bescheiden und  gebeugt, ernsthaft und lang-

       weilig. Wenn Voltaire sagt: „tous les genres sont bons, exepté le

       genre ennuyeux“  [9], so wird hier das ennuyante Genre zum exklu-

       siven, wie  schon die Hinweisung auf die „Verhandlungen der Rhei-

       nischen Landstände“  zu Genüge  beweist. Warum  nicht lieber  den

       guten alten  deutschen Kurialstil? Frei sollt ihr schreiben, aber

       jedes Wort  sei zugleich ein Knicks vor der liberalen Zensur, sie

       eure ebenso ernsten als bescheidenen Vota passieren läßt. Das Be-

       wußtsein der Devotion verliert ja nicht!

       Der   g e s e t z l i c h e  T o n  liegt nicht auf der Wahrheit,

       sondern auf  der Bescheidenheit  und Ernsthaftigkeit.  Also alles

       erregt Bedenken,  die Ernsthaftigkeit, die Bescheidenheit und vor

       allem die  Wahrheit, unter deren unbestimmter Weite eine sehr be-

       stimmte, sehr zweifelhafte Wahrheit verborgen scheint.

      

       „Die Zensur“, heißt es weiter in der Instruktion, „soll also kei-

       neswegs in  einem engherzigen,  über dieses Gesetz hinausgehenden

       Sinne gehandhabt werden.“

      

       Unter   d i e s e m  G e s e t z  ist zunächst der Artikel II des

       Edikts von  1819 gemeint,  allein später verweist die Instruktion

       auf den   „G e i s t“   des Zensuredikts überhaupt. Beide Bestim-

       mungen sind  nicht leicht  zu vereinen.  Der Artikel  II ist  der

       k o n z e n t r i e r t e   G e i s t   des Zensuredikts,  dessen

       weitere Gliederung  und Spezifikation sich in den andern Artikeln

       findet. Wir  glauben den zitierten Geist nicht besser charakteri-

       sieren zu  können als durch  f o l g e n d e  Ä u ß e r u n g e n

       d e s s e l b e n:

      

       Artikel VII.  „D i e  d e r  A k a d e m i e  d e r  W i s s e n-

       s c h a f t e n   u n d  d e n  U n i v e r s i t ä t e n  b i s-

       h e r   v e r l i e h e n e  Z e n s u r f r e i h e i t  w i r d

       a u f  f ü n f  J a h r e  h i e r m i t  s u s p e n d i e r t.“

       § 10.   „D e r   g e g e n w ä r t i g e  e i n s t w e i l i g e

       B e s c h l u ß   soll, vom heutigen Tage an, fünf Jahre in Wirk-

       samkeit bleiben. Vor Ablauf dieser Zeit soll am Bundestage gründ-

       lich untersucht  werden, auf  welche Weise die im 18. Artikel der

       Bundesakte  i n  A n r e g u n g  g e b r a c h t e n  gleichför-

       migen Verfügungen über die  P r e ß f r e i h e i t  in Erfüllung

       zu setzen   s e i n  m ö c h t e n,  und demnächst ein Definitiv-

       beschluß  über   die   rechtmäßigen      G r e n z e n      d e r

       P r e ß f r e i h e i t  in Deutschland erfolgen.“

      

       #9# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       Ein Gesetz,  welches die   P r e ß f r e i h e i t,   wo sie noch

       existierte, suspendiert,  und wo sie zur Existenz gebracht werden

       sollte, durch die  Z e n s u r  überflüssig macht, kann nicht ge-

       rade ein  der Presse  günstiges genannte werden. Ach gesteht § 10

       geradezu, daß  anstatt der  im 18. Artikel der Bundesakte [10] in

       Anregung gebrachten und vielleicht einmal in Erfüllung zu setzen-

       den   P r e ß f r e i h e i t   provisorisch  ein    Z e n s u r-

       g e s e t z   gegeben werde.  Dies quid  pro quo  1*) verrät  zum

       wenigsten, daß  der Charakter  dem  Mißtrauen  gegen  die  Presse

       seinen  Ursprung   verdankt.  Die  Verstimmung  wird  sogar  ent-

       schuldigt, indem  sie als  provisorisch, als  nur für  fünf Jahre

       geltend - leider hat sie 22 Jahre gewährt - bezeichnet wird.

       Schon die nächste Zeile der Instruktion zeigt uns, wie sie in den

       Widerspruch gerät,  der einerseits  die Zensur in keinem über das

       Edikt hinausgehenden  Sinn gehandhabt  wissen will  und  ihr  zur

       gleichen Zeit die Hinausgehen vorschreibt:

      

       „Der Zensor kann eine freimütige Besprechung auch der inneren Zu-

       stände sehr wohl gestatten.“

      

       Der Zensor   k a n n,   er muß nicht, es ist keine Notwendigkeit,

       allein schon  dieser vorsichtige Liberalismus geht nicht nur über

       den Geist,  sondern über  die bestimmten Forderungen des Zensure-

       dikts sehr bestimmt hinaus. Das alte Zensuredikt, und zwar der in

       der Instruktion  zitierte Artikel  II, gestattet  nicht nur keine

       f r e i m ü t i g e  B e s p r e c h u n g  der preußischen, son-

       dern nicht einmal der  c h i n e s i s c h e n  Angelegenheiten.

      

       „Hieher“, nämlich  zu den Verletzungen der Sicherheit des preußi-

       schen Staats  und der  deutschen Bundesstaaten, wird kommentiert,

       „gehören alle  Versuche, in   i r g e n d e i n e m     L a n d e

       bestehende Parteien,  welche am  Umsturz der Verfassung arbeiten,

       i n  e i n e m  g ü n s t i g e n  L i c h t e  darzustellen“.

      

       Ist auf  diese Weise  eine   f r e i m ü t i g e  Besprechung der

       chinesischen oder türkischen Landesangelegenheiten gestattet? Und

       wenn schon  so entlegene Beziehungen die irritable Sicherheit des

       deutschen Bundes  gefährden, wie  nicht jedes mißbillingende Wort

       über  i n n e r e  Angelegenheiten?

       Geht auf diese Weise die Instruktion nach der liberalen Seite hin

       über den  Geist des  Artikels II  des Zensuredikts  hinaus -  ein

       H i n a u s g e h e n,   dessen  I n h a l t  sich später ergeben

       wird, das aber  f o r m e l l  schon insofern verdächtig ist, als

       es sich  zur Konsequenz des Artikels II macht, von dem in der In-

       struktion weislich  nur die  e r s t e  H ä l f t e  zitiert, der

       Zensor aber zugleich auf den  A r t i k e l

       -----

       1*) Dieser Mißgriff

      

       #10# Karl Marx

       -----

       s e l b s t   angewiesen wird  -, so geht sie ebensosehr nach der

       i l l i b e r a l e n   S e i t e   h i n  ü b e r  d a s  Z e n-

       s u r e d i k t     hinaus  und   fügt    n e u e    P r e ß b e-

       s c h r ä n k u n g e n  zu den alten hinzu.

       In dem oben zitierten Artikel II des Zensuredikts heißt es:

      

       „Ihr Zweck“  (der Zensur)  „ist, demjenigen  zu steuern,  was den

       a l l g e m e i n e n     G r u n d s ä t z e n    der  Religion,

       o h n e     R ü c k s i c h t    auf  die  Meinungen  und  Lehren

       e i n z e l n e r   Religionsparteien und  im  Staate  geduldeter

       Sekten, zuwider ist.“

      

       Im Jahre 1819 herrschte noch der Rationalismus, welcher unter der

       Religion im allgemeinen die sogenannte Vernunftreligion verstand.

       Dieser  r a t i o n a l i s t i s c h e  S t a n d p u n k t  ist

       auch der  Standpunkt des  Zensuredikts, welches allerdings so in-

       konsequent ist,  sich auf den irreligiösen Standpunkt zu stellen,

       während es  die Religion  zu beschützen bezweckt. Es widerspricht

       nämlich schon den allgemeinen Grundsätzen der Religion, ihre all-

       gemeinen Grundsätze  von ihrem positiven Inhalt und von ihrer Be-

       stimmtheit zu trennen, denn jede Religion glaubt sich von den an-

       dern besondern   e i n g e b i l d e t e n  Religionen eben durch

       ihr   b e s o n d e r e s   W e s e n   zu unterscheiden und eben

       durch ihre   B e s t i m m t h e i t   die  w a h r e    R e l i-

       g i o n  zu sein. Die neue Zensurinstruktion läßt in der Zitation

       des Artikels II den  b e s c h r ä n k e n d e n  N a c h s a t z

       aus, durch welchen die einzelnen Religionsparteien und Sekten von

       der Inviolabilität  ausgeschlossen wurden,  aber sie bleibt nicht

       hierbei stehen, sie liefert den folgenden Kommentar:

      

       „Alles was  wider die   c h r i s t l i c h e  Religion im allge-

       meinen  oder  wider  einen    b e s t i m m t e n    L e h r b e-

       g r i f f  auf eine  f r i v o l e,  f e i n d s e l i g e  Weise

       gerichtet ist, darf nicht geduldet werden.“

      

       Das alte  Zensuredikt erwähnt  mit keinem  Wort der  c h r i s t-

       l i c h e n     Religion,  im  Gegenteil,  es  unterscheidet  die

       Religion von   a l l e n  einzelnen Religionsparteien und Sekten.

       Die neue  Zensurinstruktion  verwandelt  nicht  nur  Religion  in

       c h r i s t l i c h e   Religion,  sondern  fügt  noch  den  b e-

       s t i m m t e n   L e h r b e g r i f f   h i n z u.    Köstliche

       Ausgeburt unsrer  christlich gewordenen  Wissenschaft!  Wer  will

       noch leugnen,  daß sie  der Presse  neue Fesseln geschmiedet hat?

       Die Religion soll  w e d e r  i m  a l l g e m e i n e n  n o c h

       i m  b e s o n d e r n  angegriffen werden. Oder glaubt ihr etwa,

       die Worte  frivol, feindselig  machten die neuen Ketten zu Rosen-

       ketten? Wie  geschickt geschrieben:    f r i v o l,    f e i n d-

       s e l i g!   Das Adjektivum frivol richtet sich an die Ehrbarkeit

       des Bürgers,  es ist  das exoterische  Wort an die Welt, aber das

       Adjektivum feindselig  wird dem  Zensor ins  Ohr flüstert, es ist

       die gesetzliche  Interpretation der  Frivolität.  Wir  werden  in

       dieser Instruktion noch mehrere Beispiele von diesem feinen Takte

       finden, der ein subjektives, das Blut ins Gesicht treibendes Wort

       an das Publikum

      

       #11# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       und ein  objektives, das  Blut dem Schriftsteller aus dem Gesicht

       treibendes Wort  an den  Zensor richtet. Auf diese Weise kann man

       lettres de cachet [11] in Musik setzen.

       Und in  welchen merkwürdigen  Widerspruch verfängt  sich die Zen-

       surinstruktion! Nur der halbe Angriff, der sich an einzelnen Sei-

       ten der  Erscheinung hält,  ohne tief und ernst genug zu sein, um

       das Wesen  der Sache zu treffen, ist frivol, eben die Wendung ge-

       gen ein   n u r   B e s o n d e r e s   a l s  s o l c h e s  ist

       frivol. Ist also der Angriff auf die christliche Religion im all-

       gemeinen verboten, so ist nur der frivole Angriff auf sie gestat-

       tet. Umgekehrt ist der Angriff auf die allgemeinen Grundsätze der

       Religion,  auf   ihr  Wesen,   auf  das  Besondere,  insofern  es

       E r s c h e i n u n g   d e s   Wesens ist,  ein feindseliger An-

       griff. Die  Religion kann nur auf  e i n e  f e i n d s e l i g e

       o d e r   f r i v o l e   Weise angegriffen  werden, ein  Drittes

       gibt es nicht. Diese Inkonsequenz, in welche sich die Instruktion

       verfängt, ist  allerdings nur ein  S c h e i n,  denn sie ruht in

       dem Scheine,  als sollte  überhaupt noch   i r g e n d e i n  An-

       griff auf  die Religion  gestattet sein; aber es bedarf nur eines

       unbefangenen Blickes,  um diesen  Schein als  Schein zu erkennen.

       Die Religion  soll weder  auf eine feindselige noch auf eine fri-

       vole Weise,  weder im  allgemeinen noch im besondern, also  g a r

       n i c h t  angegriffen werden.

       Doch wenn  die Instruktion in offnem Widerspruch gegen das Zensu-

       redikt von 1819 die  p h i l o s o p h i s c h e  P r e s s e  in

       neue Fesseln  schlägt, so  sollte sie  wenigstens  so  konsequent

       sein, die   r e l i g i ö s e  P r e s s e  aus den alten Fesseln

       zu befreien,  in die  jenes rationalistische Edikt sie geschlagen

       hat. Es macht nämlich auch zum Zweck der Zensur:

      

       „dem fanatischen  Herüberziehen von  religiösen Glaubenssätzen in

       die Politik  und der dadurch entstehenden Begriffsverwirrung ent-

       gegenzutreten“.

      

       Die neue Instruktion ist zwar so klug, dieser Bestimmung in ihrem

       K o m m e n t a r   nicht zu  erwähnen, aber  sie nimmt  dieselbe

       nichtsdestoweniger in  die   Z i t a t i o n    d e s    A r t i-

       k e l s   2  auf. Was heißt fanatisches Herüberziehen von religi-

       ösen Glaubenssätzen  in die  Politik? Es  heißt,  die  religiösen

       Glaubenssätze ihrer  spezifischen Natur  nach den Staat bestimmen

       lassen, es  heißt, das    b e s o n d e r e    W e s e n    d e r

       R e l i g i o n   z u m   M a ß   d e s  S t a a t s  machen. Das

       alte Zensuredikt  konnte mit Recht dieser Begriffsverwirrung ent-

       gegentreten, denn  es gibt die besondere Religion, den bestimmten

       Inhalt derselben  der Kritik  anheim. Doch das alte Edikt stützte

       sich auf den seichten, oberflächlichen, von euch selbst verachte-

       ten  R a t i o n a l i s m u s.  Ihr aber, die ihr den Staat auch

       im einzelnen  auf den   G l a u b e n   und das  C h r i s t e n-

       t u m   stützt, die ihr einen  c h r i s t l i c h e n  S t a a t

       wollt, wie  könnt ihr  noch der  Zensur dieser Begriffsverwirrung

       vorzubeugen anempfehlen?

      

       #12# Karl Marx

       -----

       Die Konfusion  des politischen und christlich-religiösen Prinzips

       ist ja  o f f i z i e l l e  K o n f e s s i o n  geworden. Diese

       Konfusion wollen  wir mit  einem Wort  klarmachen. Bloß  von  der

       christlichen als  der anerkannten  Religion zu reden, so habt ihr

       in eurem Staate Katholiken und Protestanten. Beide machen gleiche

       Ansprüche an  den Staat,  wie sie gleiche Pflichten gegen ihn ha-

       ben. Sie  sehen ab von ihren religiösen Differenzen und verlangen

       auf gleiche  Weise, daß  der Staat die Verwirklichung der politi-

       schen  und   rechtlichen  Vernunft  sei.  Ihr  aber  wollt  einen

       c h r i s t l i c h e n     S t a a t.     Ist  euer   Staat  nur

       l u t h e r i s c h - c h r i s t l i c h,     so  wird   er  dem

       K a t h o l i k e n   zu einer Kirche, der er nicht angehört, die

       er als ketzerisch verwerfen muß, deren innerstes Wesen ihm wider-

       spricht. Umgekehrt  verhält es  sich ebenso,  oder macht  ihr den

       a l l g e m e i n e n   G e i s t  d e s  C h r i s t e n t u m s

       zum   b e s o n d e r n   Geist eures Staates, so entscheidet ihr

       doch aus  eurer protestantischen Bildung heraus,  w a s  der all-

       gemeine  Geist   des  Christentums  sei.  Ihr  bestimmt,    w a s

       c h r i s t l i c h e r  S t a a t  sei, obgleich euch die letzte

       Zeit gelehrt  hat, daß einzelne Regierungsbeamte die Grenzen zwi-

       schen Religion  und Welt,  zwischen Staat und Kirche nicht ziehen

       können. Nicht   Z e n s o r e n,   sondern    D i p l o m a t e n

       hatten über  diese  B e g r i f f s v e r w i r r u n g  nicht zu

       e n t s c h e i d e n,    sondern  zu    u n t e r h a n d e l n.

       [12] Endlich  stellt ihr  euch auf  den   k e t z e r i s c h e n

       Standpunkt, wenn  ihr das  bestimmte Dogma  als unwesentlich ver-

       werft. Nennt  ihr euren  Staat   a l l g e m e i n   c h r i s t-

       l i c h,  so bekennt ihr mit einer diplomatischen Wendung, daß er

       unchristlich sei. Also verbietet entweder, die Religion überhaupt

       in die  Politik zu  ziehen -,  aber das wollt ihr nicht, denn ihr

       wollt den Staat nicht auf freie Vernunft, sondern auf den Glauben

       stützen, die  Religion gilt  euch als  die    a l l g e m e i n e

       S a n k t i o n   d e s   P o s i t i v e n  -, oder erlaubt auch

       das   f a n a t i s c h e   Herüberziehen  der  Religion  in  die

       Politik. Laßt sie auf  i h r e  W e i s e  politisieren, aber das

       wollt ihr  wieder  nicht:  die  Religion  soll  die  Weltlichkeit

       stützen, ohne  daß sich die Weltlichkeit der Religion unterwirft.

       Zieht ihr  die Religion  einmal in  die Politik,  so ist  es eine

       untrügliche, ja  eine  i r r e l i g i ö s e  Anmaßung,  w e l t-

       l i c h   bestimmen zu wollen,  w i e  die Religion innerhalb der

       Politik aufzutreten  habe. Wer  sich mit  der Religion  verbünden

       will aus  Religiosität, muß ihr in allen Fragen die entscheidende

       Stimme einräumen, oder versteht ihr vielleicht unter Religion den

       K u l t u s   e u r e r   e i g n e n    U n u m s c h r ä n k t-

       h e i t  u n d  R e g i e r u n g s w e i s h e i t?

       Noch auf  andre Weise  gerät die  R e c h t g l ä u b i g k e i t

       der neuen  Zensurinstruktion in  Konflikt mit dem  R a t i o n a-

       l i s m u s   des alten Zensuredikts. Dieses subsumiert unter den

       Zweck  der   Zensur  auch  die  Unterdrückung  dessen,  „was  die

       M o r a l   und guten  Sitten beleidigt“.  Die Instruktion  führt

       diesen Passus  als  Z i t a t  aus dem Artikel II an. Allein wenn

       i h r   K o m m e n t a r   in bezug  auf  die  Religion  Zusätze

       machte, so enthält er Weglassungen in bezug auf die Moral.

      

       #13# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       Aus  der   Beleidigung  der    M o r a l    und  der    g u t e n

       S i t t e n  wird eine Verletzung von „Zucht und Sitte und äußrer

       Anständigkeit“. Man  sieht:   d i e  M o r a l  a l s  M o r a l,

       als   P r i n z i p  e i n e r  W e l t,  die eignen Gesetzen ge-

       horcht,   v e r s c h w i n d e t,   und an die Stelle des Wesens

       treten äußerliche  Erscheinungen,  die    p o l i z e i l i c h e

       E h r b a r k e i t,   der    k o n v e n t i o n e l l e    A n-

       s t a n d.   Ehre, dem  Ehre gebührt,  hier  erkennen  wir  wahre

       Konsequenz.  Der  spezifisch  christliche  Gesetzgeber  kann  die

       M o r a l   als in  sich  selbst  geheiligte  unabhängige  Sphäre

       n i c h t  a n e r k e n n e n,  denn ihr inneres allgemeines We-

       sen vindiziert  er der  Religion. Die unabhängige Moral beleidigt

       die allgemeinen  Grundsätze der  Religion, und  die besondern Be-

       griffe der Religion sind der Moral zuwider. Die Moral erkennt nur

       ihre eigne  allgemeine und  vernünftige Religion und die Religion

       nur ihre  besondre positive Moral. Die Zensur wird also nach die-

       ser Instruktion  die intellektuellen  Heroen der  Moral, wie etwa

       Kant, Fichte,  Spinoza, als irreligiös, als die Zucht, die Sitte,

       die äußre  Anständigkeit verletzend, verwerfen müssen. Alle diese

       Moralisten gehen von einem prinzipiellen Widerspruch zwischen Mo-

       ral und  Religion  aus,  denn  die    M o r a l    ruhe  auf  der

       A u t o n o m i e,   die   R e l i g i o n  auf der  H e t e r o-

       n o m i e   des menschlichen  Geistes. Von  diesen  unerwünschten

       Neuerungen  der   Zensur  -  einerseits  der  Erschlaffung  ihres

       moralischen, andrerseits der rigurösen Schärfung ihres religiösen

       Gewissens  -  wenden  wir  uns  zu  dem  Erfreulicheren,  zu  den

       K o n z e s s i o n e n.

      

       Es „folgt insbesondere, daß Schriften, in denen die Staatsverwal-

       tung im  Ganzen oder  in einzelnen  Zweigen gewürdigt,  erlassene

       oder noch  zu erlassende Gesetze nach ihrem innern Werte geprüft,

       Fehler und  Mißgriffe aufgedeckt.  Verbesserungen angedeutet oder

       in Vorschlag gebracht werden, um deswillen, weil sie in einem an-

       dern Sinne  als dem der Regierung geschrieben, nicht zu verwerfen

       sind, wenn  nur ihre  Fassung anständig  und ihre   T e n d e n z

       w o h l m e i n e n d  ist“.

      

       Bescheidenheit und  Ernsthaftigkeit der Untersuchung - diese For-

       derung teilt die neue Instruktion mit dem Zensuredikt, allein ihr

       genügt die   a n s t ä n d i g e   Fassung  ebensowenig  wie  die

       Wahrheit des  Inhalts. Die  T e n d e n z  wird ihr zum Hauptkri-

       terium, ja  sie ist  ihr durchgehender  Gedanke, während  in  dem

       Edikt selbst nicht einmal  d a s  W o r t  Tendenz zu finden ist.

       Worin sie  bestehe, sagt  auch die  neue Instruktion  nicht;  wie

       wichtig ihr  aber die Tendenz sei, möge noch folgender Auszug be-

       weisen:

      

       „Es ist  dabei eine   u n e r l ä ß l i c h e  Voraussetzung, daß

       die   T e n d e n z  der gegen die Maßregeln der Regierung ausge-

       sprochenen Erinnerungen  nicht gehässig  und  böswillig,  sondern

       wohlmeinend sei, und es muß von dem Zensor der gute Wille und die

       Einsicht verlangt  werden, daß  er zu unterscheiden wisse, wo das

       eine und  das andre der Fall ist. Mit Rücksicht hierauf haben die

       Zensoren ihre  Aufmerksamkeit auch besonders auf die Form und den

       Ton der Sprache der Druckschriften zu richten und, insofern

      

       #14# Karl Marx

       -----

       durch Leidenschaftlichkeit,  Heftigkeit  und  Anmaßung    i h r e

       T e n d e n z   sich als eine verderbliche darstellt, deren Druck

       nicht zu gestatten.“

      

       Der  Schriftsteller   ist  also  dem    f u r c h t b a r s t e n

       T e r r o r i s m u s,    der    J u r i s d i k t i o n    d e s

       V e r d a c h t s   anheimgefallen.  T e n d e n z g e s e t z e,

       Gesetze, die keine objektiven Normen geben, sind Gesetze des Ter-

       rorismus, wie  sie die  Not des  Staats unter Robespierre und die

       Verdorbenheit des  Staats unter  den römischen  Kaisern  erfunden

       hat. Gesetze,  die nicht  die   H a n d l u n g   a l s    s o l-

       c h e,   sondern die   G e s i n n u n g  des Handelnden zu ihren

       Hauptkriterien machen, sind nichts als  p o s i t i v e  S a n k-

       t i o n e n   d e r   G e s e t z l o s i g k e i t.   Lieber wie

       jener Zar von Rußland 1*) jedem den Bart durch offizielle Kosaken

       abscheren lassen, als die Meinung, in der ich den Bart trage, zum

       Kriterium des Scherens machen.

       Nur insofern ich mich  ä u ß e r e,  in die Sphäre des Wirklichen

       trete, trete  ich in  die Sphäre des Gesetzgebers. Für das Gesetz

       bin ich  gar nicht vorhanden, gar kein Objekt desselben, außer in

       m e i n e r   T a t.   Sie ist das einzige, woran mich das Gesetz

       zu halten  hat; denn sie ist das einzige, wofür ich ein Recht der

       Existenz verlange,  ein    R e c h t    d e r    W i r k l i c h-

       k e i t,  wodurch ich also auch dem wirklichen Recht anheimfalle.

       Allein das  Tendenzgesetz bestraft nicht allein das, was ich tue,

       sondern das,  was ich   a u ß e r  der Tat meine. Es ist also ein

       Insult auf  die Ehre  des Staatsbürgers,  ein Vexiergesetz  gegen

       meine Existenz.

       Ich kann  mich drehen  und wenden, wie ich will, es kommt auf den

       Tatbestand nicht  an. Meine  Existenz ist verdächtig, mein inner-

       stes Wesen, meine Individualität wird als eine  s c h l e c h t e

       betrachtet, und   f ü r   d i e s e   M e i n u n g    werde  ich

       b e s t r a f t.   Das Gesetz  straft mich nicht für das Unrecht,

       was ich  tue, sondern  für das  Unrecht, was  ich nicht  tue. Ich

       werde eigentlich  dafür gestraft,  daß meine  Handlung  n i c h t

       g e s e t z w i d r i g   ist, denn  nur dadurch  zwinge ich  den

       milden,  wohlmeinenden   Richter,  an  meine    s c h l e c h t e

       G e s i n n u n g,  die so klug ist, nicht ans Tageslicht zu tre-

       ten, sich zu halten.

       Das Gesinnungsgesetz  ist   k e i n  G e s e t z  d e s  S t a a-

       t e s  für die  S t a a t s b ü r g e r,  sondern das G e s e t z

       e i n e r   P a r t e i   g e g e n   e i n e   a n d r e  P a r-

       t e i.   Das Tendenzgesetz  hebt die  Gleichheit der Staatsbürger

       vor dem  Gesetze auf.  Es ist ein Gesetz der Scheidung, nicht der

       Einung, und  alle Gesetze  der Scheidung  sind reaktionär. Es ist

       kein Gesetz,  sondern ein   P r i v i l e g i u m.  Der eine darf

       tun, was  der andre  nicht tun  darf, nicht weil diesem etwa eine

       objektive Eigenschaft  fehlte, wie  dem Kind zum Kontrahieren von

       Verträgen,  nein,   weil  seine  gute  Meinung,  seine  Gesinnung

       verdächtig ist. Der  s i t t l i c h e  S t a a t  unterstellt in

       seinen Gliedern   d i e   G e s i n n u n g   d e s  S t a a t s,

       sollten sie auch in  O p p o s i t i o n

      

       #15# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       g e g e n   e i n   S t a a t s o r g a n,  gegen die  R e g i e-

       r u n g  treten; aber die Gesellschaft, in der  e i n  Organ sich

       alleiniger, exklusiver  Besitzer der  Staatsvernunft und  Staats-

       sittlichkeit dünkt,  eine Regierung,  die sich  in  prinzipiellen

       Gegensatz gegen  das Volk  setzt und daher  i h r e  s t a a t s-

       w i d r i g e   G e s i n n u n g   für die  allgemeine, für  die

       normale Gesinnung  hält, das  üble Gewissen  der Faktion erfindet

       Tendenzgesetze,   G e s e t z e   d e r   R a c h e,   gegen eine

       Gesinnung, sie  nur in  den Regierungsgliedern  selbst ihren Sitz

       hat. Gesinnungsgesetze  basieren auf der Gesinnungslosigkeit, auf

       der unsittlichen,  materiellen Ansicht  vom Staat.  Sie sind  ein

       indiskreter Schrei  des bösen  Gewissens. Und  wie ist ein Gesetz

       der Art  zu exekutieren?  Durch ein Mittel, empörender als Gesetz

       selbst, durch   S p i o n e,   oder durch vorherige Übereinkunft,

       ganze literarische Richtungen für verdächtig zu halten, wobei al-

       lerdings wieder  auszukundschaften bleibt,  welcher Richtung  ein

       Individuum angehöre.  Wie im  Tendenzgesetz die  g e s e t z l i-

       c h e   F o r m   dem  I n h a l t  w i d e r s p r i c h t,  wie

       die   R e g i e r u n g,   die es gibt, gegen das eifert, was sie

       selbst ist, gegen die staatswidrige Gesinnung, so bildet sie auch

       im besondern  gleichsam die  v e r k e h r t e  W e l t  zu ihren

       Gesetzen, denn  sie mißt  mit doppeltem Maß. Nach der einen Seite

       ist Recht,  was das  Unrecht  der  andern  Seite  ist.    I h r e

       G e s e t z e   s i n d   s c h o n    d a s    G e g e n t e i l

       v o n  d e m,  w a s  s i e  z u m  G e s e t z  m a c h e n.

       In diese  Dialektik verfängt  sich auch  die    n e u e    Z e n-

       s u r i n s t r u k t i o n.   Sie ist der Widerspruch, alles das

       auszuüben und  den Zensoren zur Pflicht zu machen, was sie an der

       Presse als staatswidrig verdammt.

       So verbietet  die Instruktion  den Schriftstellern, die Gesinnung

       einzelner oder  ganzer Klassen zu verdächtigen, und in einem Atem

       gebietet sie dem Zensor, alle Staatsbürger in verdächtige und un-

       verdächtige einzuteilen,  in wohlmeinende  und übelmeinende.  Die

       der Presse entzogene Kritik wird zur täglichen Pflicht des Regie-

       rungskritikers; allein  bei dieser  Umkehrung hat es nicht einmal

       sein Bewenden.  Innerhalb der  Presse erschien  das Staatswidrige

       seinem Gehalte nach als etwas besonderes, [nach der] Seite seiner

       Form war es allgemein, das heißt, dem allgemeinen Urteil preisge-

       geben.

       Allein nun dreht sich die Sache um. Das Besondere erscheint jetzt

       i n   b e z u g  a u f  s e i n e n  I n h a l t  als das Berech-

       tigte, das Staatswidrige als Meinung des Staats, als Staatsrecht,

       in bezug  auf seine  Form als Besonderes, unzugänglich dem allge-

       meinen Licht, aus dem freien Tag der Öffentlichkeit in die Akten-

       stube des  Regierungskritikers verbannt.  So will die Instruktion

       die Religion beschützen, aber sie verletzt den allgemeinen Grund-

       satz aller  Religionen, die  Heiligkeit und Unverletzlichkeit der

       subjektiven Gesinnung.  Sie macht  den Zensor an Gottes Statt zum

       Richter des Herzens. So untersagt sie beleidigende Äußerungen und

       ehrenkränkende Urteile über einzelne Personen,

      

       #16# Karl Marx

       -----

       aber sie setzt euch jeden Tag dem ehrenkränkenden und beleidigen-

       den Urteil  des Zensors  aus. So  will die  Instruktion  die  von

       übelwollenden oder  schlecht unterrichteten Individuen herrühren-

       den Klatschereien  unterdrücken, und  sie zwingt den Zensor, sich

       auf solche  Klatschereien, auf  das Spionieren durch schlecht un-

       terrichtete und  übelwollende Individuen zu verlassen und zu ver-

       legen, indem sie das Urteil aus der Sphäre des objektiven Gehalts

       in die Sphäre der subjektiven Meinung oder Willkür herabzieht. So

       soll die  Absicht des  Staats nicht  verdächtigt werden, aber die

       Instruktion geht  vom Verdacht gegen den Staat aus. So soll unter

       gutem Schein keine schlechte Gesinnung verborgen werden, aber die

       Instruktion selbst  ruht auf  einem falschen  Schein. So soll das

       Nationalgefühl erhöht werden, und auf eine die Nationen erniedri-

       gende Ansicht  wird basiert.  Man verlangt gesetzmäßiges Betragen

       und Achtung vor dem Gesetze, aber zugleich sollen wir Institutio-

       nen ehren, die uns gesetzlos machen und die Willkür an die Stelle

       des Rechts  setzen. Wir  sollen das Prinzip der Persönlichkeit so

       sehr anerkennen, daß wir trotz dem mangelhaften Institut der Zen-

       sur dem  Zensor vertrauen,  und ihr verletzt das Prinzip der Per-

       sönlichkeit so  sehr, daß ihr sie nicht nach den Handlungen, son-

       dern nach  der Meinung  von der  Meinung ihrer Handlungen richten

       laßt. Ihr  fordert Bescheidenheit,  und ihr  geht von der enormen

       Unbescheidenheit aus,  einzelne Staatsdiener  zum  Herzensspäher,

       zum Allwissenden, zum Philosophen, Theologen, Politiker, zum del-

       phischen Apollo  zu ernennen.  Ihr macht uns einerseits die Aner-

       kennung  der  Unbescheidenheit  zur  Pflicht  und  verbietet  uns

       andrerseits die  Unbescheidenheit. Die  eigentliche Unbescheiden-

       heit besteht  darin, die Vollendung der Gattung besondern Indivi-

       duen zuzuschreiben.  Der Zensor  ist ein  besonderes  Individuum,

       aber die  Presse ergänzt  sich zur  Gattung. Uns befehlt ihr Ver-

       trauen, und  dem Mißtrauen leiht ihr gesetzliche Kraft. Ihr traut

       euren Staatsinstitutionen  so viel  zu,  daß  sie  den  schwachen

       Sterblichen, den  Beamten, zum  Heiligen und  ihm das  Unmögliche

       möglich machen  werden. Aber  ihr mißtraut eurem Staatsorganismus

       so sehr,  daß ihr  die isolierte Meinung eines Privatmanns fürch-

       tet; denn  ihr behandelt die Presse als einen Privatmann. Von den

       Beamten unterstellt  ihr, daß  sie ganz unpersönlich, ohne Groll,

       Leidenschaft, Borniertheit  und  menschliche  Schwäche  verfahren

       werden. Aber das Unpersönliche, die  I d e e n,  verdächtigt ihr,

       voller persönlicher  Ränke und  subjektiver Niederträchtigkeit zu

       sein. Die  Instruktion verlangt  unbegrenztes Vertrauen  auf  den

       Stand der  Beamteten, und sie geht von unbegrenztem Mißtrauen ge-

       gen den  Stand der  Nichtbeamteten aus.  Warum sollen  wir  nicht

       Gleiches mit Gleichem vergelten? Warum soll uns nicht eben dieser

       Stand das  Verdächtige sein?  Ebenso der Charakter. Und von vorn-

       herein

      

       #17# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       muß der Unbefangene dem Charakter des öffentlichen Kritikers mehr

       Achtung zollen als dem Charakter des geheimen.

       Was überhaupt  schlecht ist,  bleibt schlecht, welches Individuum

       der Träger  dieser Schlechtigkeit sei, ob ein Privatkritiker oder

       ein von  der Regierung  angestellter, nur daß im letztem Fall die

       Schlechtigkeit autorisiert  und als  eine Notwendigkeit  von oben

       betrachtet wird, um das Gute von unten zu verwirklichen.

       Die   Z e n s u r   d e r   T e n d e n z  und die  T e n d e n z

       d e r   Z e n s u r   sind ein  G e s c h e n k  d e r  n e u e n

       l i b e r a l e n   I n s t r u k t i o n.  Niemand wird uns ver-

       denken, wenn  wir mit  einem gewissen  Mißtrauen zu ihren weitern

       Bestimmungen uns hinwenden.

      

       „Beleidigende Äußerungen und ehrenkränkende Urteile über einzelne

       Personen sind nicht zum Druck geeignet.“

      

       Nicht zum  Druck geeignet!  Statt dieser  Milde wäre zu wünschen,

       daß das  beleidigende und ehrenkränkende Urteil objektive Bestim-

       mungen erhalten hätte.

      

       „Dasselbe gilt  von der  Verdächtigung  der  Gesinnung  einzelner

       o d e r“ (inhaltsschweres  Oder) „ganzer Klassen vom Gebrauch von

       P a r t e i n a m e n  und dergleichen Persönlichkeiten.“

      

       Also auch  die Rubrizierung  unter Kategorien,  der  Angriff  auf

       ganze Klassen,  der Gebrauch von Parteinamen - und der Mensch muß

       allem wie  Adam einen Namen geben, damit es für ihn vorhanden sei

       -, Parteinamen  sind notwendige  Kategorien  für  die  politische

       Presse,

      

       „Weil jede Krankheit zuvörderst, wie Doktor Sassafras meint,

       Um glücklich sie kurieren zu können,

       Benamset werden muß.“ [13]

      

       Dies alles  gehört zu  den  P e r s ö n l i c h k e i t e n.  Wie

       soll man es nun anfangen? Die Person des einzelnen darf man nicht

       angreifen, die  Klasse, das  Allgemeine,  die  moralische  Person

       ebensowenig. Der  Staat will  - und da hat er recht - keine Inju-

       rien dulden,  keine Persönlichkeiten;  aber  durch  ein  leichtes

       „oder“ wird das Allgemeine auch unter die Persönlichkeiten subsu-

       miert. Durch  das „oder“  kommt das  Allgemeine in die Mitte, und

       durch ein  kleines „und“  erfahren wir  schließlich, daß  nur von

       Persönlichkeiten die Rede gewesen. Als eine ganz spielende Konse-

       quenz aber  ergibt sich,  daß alle Kontrolle der Beamten wie sol-

       cher Institutionen, die als eine Klasse von Individuen existiert,

       der Presse untersagt wird.

      

       „Wird die Zensur nach diesen Andeutungen in dem Geiste des Zensu-

       redikts vom  18. Oktober 1819 ausgeübt, so wird einer anständigen

       und freimütigen  Publizität hinreichender  Spielraum gewährt, und

       es ist  zu erwarten, daß dadurch eine größere Teilnahme an vater-

       ländischen Interessen  erweckt und  so das  Nationalgefühl erhöht

       werden wird.“

      

       #18# Karl Marx

       -----

       Daß nach diesen Andeutungen der  a n s t ä n d i g e n,  im Sinne

       der Zensur  anständigen, Publizität  ein mehr  als  hinreichender

       Spielraum gewährt sei - auch das Wort Spielraum ist glücklich ge-

       wählt, denn der Raum ist für eine spielende, an Luftsprüngen sich

       genügende Presse  berechnet -,  gestehen  wir  zu;  ob  für  eine

       f r e i m ü t i g e   Publizität, und  wo ihr  der freie    M u t

       sitzen soll,  überlassen wir  dem Scharfblick des Lesers. Was die

       E r w a r t u n g e n   der Instruktion  betrifft, so  mag aller-

       dings das   N a t i o n a l g e f ü h l  in der Weise erhöht wer-

       den, wie die zugesandte Schnur das Gefühl der türkischen Nationa-

       lität erhöht;  ob aber  gerade die  ebenso bescheidene als ernst-

       hafte Presse Teilnahme an den vaterländischen Interessen erwecken

       wird, überlassen wir ihr selbst; eine magere Presse ist nicht mit

       China aufzufüttern.  Allein vielleicht  haben wir  die angeführte

       Periode zu ernsthaft begriffen. Vielleicht treffen wir besser den

       Sinn, wenn wir sie als bloßen Haken in der Rosenkette betrachten.

       Vielleicht hält  dieser liberale  Haken eine Perle von sehr zwei-

       deutigem Wert. Sehen wir zu. Auf den Zusammenhang kommt alles an.

       Die Erhöhung  des Nationalgefühls und die Erweckung der Teilnahme

       an vaterländischen  Interessen, die in dem angeführten Passus als

       E r w a r t u n g   ausgesprochen werden,  verwandeln sich  unter

       der Hand  in einen   B e f e h l,  in dessen Munde ein  n e u e r

       P r e ß z w a n g   unsrer  armen  schwindsüchtigen    T a g e s-

       b l ä t t e r  liegt.

      

       „Auf diesem  Weg darf man hoffen, daß auch die politische Litera-

       tur und  die Tagespresse ihre Bestimmung besser erkennen, mit dem

       Gewinn eines  reichem Stoffes auch einen würdigem Ton sich aneig-

       nen und es künftig verschmähen werden, durch Mitteilung gehaltlo-

       ser, aus  fremden Zeitungen  entlehnter, von  übelwollenden  oder

       schlecht unterrichteten  Korrespondenten herrührenden Tagesneuig-

       keiten, durch  Klatschereien und  Persönlichkeiten auf  die  Neu-

       gierde ihrer  Leser zu  spekulieren - eine Richtung, gegen welche

       einzuschreiten die Zensur den unzweifelhaften Beruf hat.“

      

       Auf dem  angegebenen Weg wird  g e h o f f t,  daß die politische

       Literatur und  die Tagespresse  ihre Bestimmung  besser  erkennen

       werden etc.  Allein die  b e s s e r e  E r k e n n t n i s  läßt

       sich nicht  anbefehlen; auch ist sie eine erst noch zu erwartende

       Frucht, und  Hoffnung ist Hoffnung. Die Instruktion aber ist viel

       zu praktisch,  um sich mit Hoffnungen und frommen Wünschen zu be-

       gnügen. Während der Presse die Hoffnung ihrer künftigen Besserung

       a l s   n e u e s   S o u l a g e m e n t  gewährt wird, wird ihr

       zugleich von  der gütigen Instruktion ein gegenwärtiges Recht ge-

       nommen. Sie  verliert, was sie noch hat, in Hoffnung ihrer Besse-

       rung. Es  geht ihr  wie dem  armen Sancho Pansa, dem sein Hofarzt

       alle Speise vor seinen Augen entzog, damit kein verdorbener Magen

       ihn zur  Erfüllung der vom Herzog auferlegten Pflichten untüchtig

       mache. [14]

      

       #19# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       Zugleich dürfen wir die Gelegenheit nicht vorbeigehen lassen, den

       preußischen Schriftsteller zur Aneignung dieser Art von anständi-

       gem Stil  aufzufordern. Im  Vordersatz heißt es: „Auf diesem Wege

       darf man  hoffen,   d a ß.“   Von diesem   d a ß  wird eine ganze

       Reihe von  Bestimmungen regiert, also, daß die politische Litera-

       tur und  die Tagespresse ihre Bestimmung besser erkennen, daß sie

       einen würdigem  Ton, etc. etc., daß sie Mitteilungen gehaltloser,

       aus fremden Zeitungen entlehnter Korrespondenzen etc. verschmähen

       werden. Alle  diese Bestimmungen  stehen noch  unter dem Regiment

       der Hoffnung;  aber der  Schluß, der sich durch einen  G e d a n-

       k e n s t r i c h     an  das   Vorhergehende  anschließt:  „eine

       Richtung,  gegen   welche  einzuschreiten   die  Zensur  den  un-

       zweifelhaften Beruf  hat“ überhebt  den Zensor  der  langweiligen

       Aufgabe, die  gehoffte Besserung  der Tagespresse abzuwarten, und

       ermächtigt ihn vielmehr, das Mißfällige ohne weiteres wegzustrei-

       chen. An  die Stelle  der   i n n e r n  K u r  ist die  A m p u-

       t a t i o n  getreten.

      

       „Damit diesem  Ziele nähergetreten  werde, ist  es aber erforder-

       lich, daß  bei Genehmigung  neuer Zeitschriften  und neuer Redak-

       teure mit  großer Vorsicht verfahren werde, damit die Tagespresse

       nur  völlig   unbescholtenen  Männern   anvertraut  werde,  deren

       wissenschaftliche Befähigung,  Stellung  und  Charakter  für  den

       Ernst ihrer  Bestrebungen und für die Loyalität ihrer Denkungsart

       Bürgschaft leisten.“

      

       Ehe wir  auf das  einzelne eingehen, zuvor eine allgemeine Bemer-

       kung. Die  Genehmigung neuer Redakteure, also überhaupt der künf-

       tigen Redakteure,  ist ganz  der   „g r o ß e n  V o r s i c h t“

       versteht sich der Staatsbehörden, der Zensur anheimgestellt, wäh-

       rend das alte Zensuredikt wenigstens unter gewissen Garantien die

       Wahl des Redakteurs dem Belieben des Unternehmers überließ:

      

      

       „Artikel 9. Die Oberzensurbehörde ist berechtigt, dem Unternehmer

       einer Zeitung zu erklären, daß der angegebene Redakteur nicht von

       der Art sei, das nötige Zutrauen einzuflößen in welchem Falle der

       Unternehmer verpflichtet ist, entweder einen andern Redakteur an-

       zunehmen   o d e r,  wenn er den ernannten  b e i b e h a l t e n

       w i l l,   für ihn  eine von Unsern oben erwähnten Staatsministe-

       rien   auf   den   Vorschlag   gedachter   Oberzensurbehörde   zu

       b e s t i m m e n d e  K a u t i o n  zu leisten.“

      

       In der  neuen Zensurinstruktion  spricht sich  eine  ganz  andere

       Tiefe, man  kann sagen  R o m a n t i k  des Geistes aus. Während

       das alte Zensuredikt äußerliche, prosaische, daher gesetzlich be-

       stimmbare Kautionen  verlangt, unter deren Garantie auch der miß-

       liebige Redakteur  zuzulassen sei,  nimmt dagegen die Instruktion

       dem Unternehmer  einer Zeitschrift   j e d e n   E i g e n w i l-

       l e n   und verweist  die vorbeugende Klugheit der Regierung, die

       große Vorsicht  und  den  geistigen  Tiefsinn  der  Behörden  auf

       innere, subjektive, äußerlich unbestimmbare Qualitäten. Wenn aber

       die  Unbestimmtheit,   die  zartsinnige   Innerlichkeit  und  die

       subjektive Überschwenglichkeit  der    R o m a n t i k    in  das

       r e i n  Ä u ß e r l i c h e

      

       #20# Karl Marx

       -----

       umschlägt, nur in dem Sinn, daß die äußerliche Zufälligkeit nicht

       mehr in ihrer prosaischen Bestimmtheit und Begrenzung, sondern in

       einer wunderbaren  Glorie, in einer eingebildeten Tiefe und Herr-

       lichkeit  erscheint  -,  so  wird  auch  die  Instruktion  diesem

       r o m a n t i s c h e n   S c h i c k s a l   schwerlich entgehen

       können.

       Die Redakteure  der Tagespresse, unter welche Kategorie die ganze

       Journalistik fällt,  sollen völlig unbescholtene Männer sein. Als

       Garantie  dieser  völligen  Unbescholtenheit  wird  zunächst  die

       „w i s s e n s c h a f t l i c h e  B e f ä h i g u n g“  angege-

       ben. Nicht  der leiseste  Zweifel steigt  auf, ob  der Zensor die

       wissenschaftliche Befähigung  besitzen kann, über wissenschaftli-

       che Befähigung  jeder Art ein Urteil zu besitzen. Lebt in Preußen

       eine solche  Schar der Regierung bekannter Universalgenies - jede

       Stadt hat  wenigstens einen Zensor -, warum treten diese enzyklo-

       pädistischen Köpfe nicht als Schriftsteller auf? Besser als durch

       die Zensur  könnte den  Verwirrungen der  Presse ein Ende gemacht

       werden, wenn  diese Beamten, übermächtig durch ihre Anzahl, mäch-

       tiger durch  ihre Wissenschaft und ihr Genie, auf einmal sich er-

       höben und  mit ihrem Gewicht jene elenden Schriftsteller erdrück-

       ten, die  nur in  einem Genre,  aber selbst in diesem einen Genre

       ohne offiziell erprobte Befähigung agieren. Warum schweigen diese

       gewiegten  Männer,   die  wie   die  römischen  Gänse  durch  ihr

       Geschnatter das  Kapitol retten  könnten? Es  sind Männer  von zu

       großer Zurückhaltung.  Das wissenschaftliche  Publikum kennt  sie

       nicht, aber die Regierung kennt sie.

       Und wenn  jene Männer  schon Männer  sind, wie  sie kein Staat zu

       finden wußte,  denn nie  hat ein Staat ganze Klassen gekannt, die

       nur von  Universalgenies und Polyhistoren eingenommen werden kön-

       nen, um  wieviel genialer  müssen noch  die Wähler  dieser Männer

       sein! Welche  geheime Wissenschaft  müssen sie besitzen, um Beam-

       ten, die in der Republik der Wissenschaft unbekannt sind, ein At-

       test über  ihre universalwissenschaftliche  Befähigung ausstellen

       zu können!  Je höher  wir steigen  in dieser  B ü r o k r a t i e

       d e r  I n t e l l i g e n z,  um so wundervollere Köpfe begegnen

       uns. Ein  Staat, der  solche Säulen  einer vollendeten Presse be-

       sitzt, lohnt  es dem der Mühe, handelt der zweckmäßig, diese Män-

       ner zu  W ä c h t e r n  einer mangelhaften Presse zu machen, das

       Vollendete zum Mittel für das Unvollendete herabzusetzen?

       So viele  dieser Zensoren ihr anstellt, so viele Chancen der Bes-

       serung entzieht ihr dem Reich der Presse. Ihr entzieht eurem Heer

       die Gesunden, um sie zu Ärzten der Ungesunden zu machen.

       Stampft nur auf den Boden wie Pompejus, und aus jedem Regierungs-

       gebäude wird  eine geharnischte Pallas Athene hervorspringen. Vor

       der   o f f i z i e l l e n  P r e s s e  wird die seichte Tages-

       presse in  ihr Nichts  zerfallen. Die  Existenz des Lichts reicht

       hin, die Finsternis zu widerlegen. Laßt euer Licht leuchten und

      

       #21# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       stellt es nicht unter den Scheffel. Statt einer mangelhaften Zen-

       sur, deren  Vollgültigkeit euch  selbst problematisch dünkt, gebt

       uns eine  vollendete Presse,  die ihr nur zu befehlen habt, deren

       Vorbild der   c h i n e s i s c h e  Staat schon seit Jahrhunder-

       ten liefert.

       Doch die   w i s s e n s c h a f t l i c h e  B e f ä h i g u n g

       zur einzigen,  zur notwendigen  Bedingung für  die Schriftsteller

       der Tagespresse zu machen, ist das nicht eine Bestimmung des Gei-

       stes, keine  Begünstigung des  Privilegiums, keine konventionelle

       Forderung, ist  das nicht  eine Bedingung der Sache, keine Bedin-

       gung der Person?

       Leider unterbricht  die Zensurinstruktion unsere Panegyrik. Neben

       der Bürgschaft  der wissenschaftlichen Befähigung findet sich die

       der   S t e l l u n g   u n d  d e s  C h a r a k t e r s.  Stel-

       lung und  Charakter! Der  Charakter, der so unmittelbar der Stel-

       lung folgt,  scheint beinah ein bloßer Ausfluß derselben zu sein.

       Die   S t e l l u n g   laßt uns  vor allem  ins Auge fassen. Sie

       steht zu eingeengt zwischen der wissenschaftlichen Befähigung und

       dem Charakter,  daß man  beinah versucht wird, an ihrem guten Ge-

       wissen zu zweifeln.

       Die   a l l g e m e i n e  Forderung der wissenschaftlichen Befä-

       higung, wie  liberal! Die  b e s o n d e r e  Forderung der Stel-

       lung, wie   i l l i b e r a l!   Die wissenschaftliche Befähigung

       und die  Stellung zusammen,  wie   s c h e i n l i b e r a l!  Da

       wissenschaftliche Befähigung  und Charakter  sehr unbestimmt, die

       Stellung dagegen  sehr bestimmt  ist,  warum  sollten  wir  nicht

       schließen, daß das Unbestimmte nach notwendigem logischen Gesetze

       sich an  das Bestimmte anlehnen und an ihm Halt und Inhalt erhal-

       ten werde?  Wäre es  also ein großer Fehlschluß des Zensors, wenn

       er die  Instruktion so  auslegte, die   ä u ß e r e  F o r m  der

       wissenschaftlichen Befähigung  und des  Charakters, in  der  Welt

       aufzutreten, sei  die Stellung,  um so mehr, da sein eigner Stand

       ihm diese  Ansicht als  Staatsansicht verbürgt? Ohne diese Ausle-

       gung bleibt  es wenigstens  völlig unbegreiflich,  warum  wissen-

       schaftliche Befähigung  und Charakter  nicht  hinreichende  Bürg-

       schaften des Schriftstellers sind, warum die Stellung das notwen-

       dige Dritte ist. Käme der Zensor nun gar in Konflikt, fänden sich

       diese Bürgschaften  selten oder  nie zusammen,  wohin soll  seine

       Wahl fallen,  da einmal gewählt werden, da doch irgendwer Zeitun-

       gen und Journale redigieren muß? Die wissenschaftliche Befähigung

       und der  Charakter ohne  Stellung können  dem Zensor  ihrer Unbe-

       stimmtheit wegen  problematisch sein,  wie es überhaupt seine ge-

       rechte Verwunderung  erregen muß,  daß solche Qualitäten getrennt

       von der  Stellung existieren. Darf dagegen der Zensor den Charak-

       ter, die  Wissenschaft bezweifeln, wo die Stellung vorhanden ist?

       Er traute  in diesem  Fall dem  Staat weniger  Urteil zu als sich

       selbst, während er in dem

      

       #22# Karl Marx

       -----

       entgegengesetzten dem Schriftsteller mehr als dem Staat zutraute.

       Sollte ein Zensor so taktlos, so übelmeinend sein? Es steht nicht

       zu erwarten  und wird gewiß nicht erwartet. Die  S t e l l u n g,

       weil sie im  Z w e i f e l s f a l l  das entscheidende Kriterium

       ist, ist überhaupt das  a b s o l u t  E n t s c h e i d e n d e.

       Wie also  früher die  Instruktion durch  ihre  R e c h t g l ä u-

       b i g k e i t  mit dem  Z e n s u r e d i k t  in Konflikt gerät,

       so jetzt  durch  ihre    R o m a n t i k,    die  immer  zugleich

       T e n d e n z poesie   ist. Aus  der  G e l d k a u t i o n,  die

       eine prosaische,  eigentliche Bürgschaft  ist, wird eine ideelle,

       und diese  ideelle verwandelt  sich in die ganz  r e e l l e  und

       i n d i v i d u e l l e   Stellung, die  eine magische  fingierte

       Bedeutung  erhält.  Ebenso  verwandelt  sich  die  Bedeutung  der

       Bürgschaft.  Nicht   mehr  der  Unternehmer    w ä h l t    einen

       Redakteur, für  den   e r  der Behörde bürgt, sondern die Behörde

       wählt   i h m   einen Redakteur, für den sie sich bei sich selbst

       verbürgt. Das  alte Edikt  erwartet die  Arbeiten des Redakteurs,

       für  welche   die  Geldkaution  des  Unternehmers  einsteht.  Die

       Instruktion hält  sich nicht an die  A r b e i t,  sondern an die

       P e r s o n     des  Redakteurs.   Sie  verlangt  eine  bestimmte

       persönliche Individualität,  die ihr  das   G e l d   d e s  U n-

       t e r n e h m e r s   verschaffen soll.  Die neue Instruktion ist

       ebenso äußerlich  als das  alte Edikt;  aber statt daß dieses das

       prosaisch Bestimmte  seiner Natur  gemäß ausspricht und begrenzt,

       leiht sie  der äußersten  Zufälligkeit einen imaginären Geist und

       spricht das  bloß Individuelle  mit dem  Pathos der Allgemeinheit

       aus.

       Wenn aber  die romantische Instruktion in bezug auf den Redakteur

       der äußerlichsten  Bestimmtheit den  Ton der  gemütvollsten Unbe-

       stimmtheit gibt,  so gibt sie in bezug auf den Zensor der vagsten

       Unbestimmtheit den Ton der gesetzlichen Bestimmtheit.

      

       „Mit gleicher  Vorsicht muß  bei Ernennung der Zensoren verfahren

       werden, damit  das Zensoramt  nur Männern von erprobter Gesinnung

       und   F ä h i g k e i t   übertragen werde,  die dem  ehrenvollen

       Vertrauen, welches dasselbe voraussetzt, vollständig entsprechen;

       Männern, welche, wohldenkend und scharfsichtig zugleich, die Form

       von dem  Wesen der  Sache zu  sondern verstehen  und mit  sicherm

       T a k t   sich über  Bedenken hinwegzusetzen  wissen, wo Sinn und

       T e n d e n z   einer Schrift an sich diese Bedenken nicht recht-

       fertigen.“

      

       An die Stelle der Stellung und des Charakters beim Schriftsteller

       tritt hier die erprobte Gesinnung, da die Stellung von selbst ge-

       geben ist.  Bedeutender ist  dies, wenn  bei  dem  Schriftsteller

       w i s s e n s c h a f t l i c h e   B e f ä h i g u n g,  bei dem

       Zensor   F ä h i g k e i t   ohne  weitere  Bestimmung  gefordert

       wird. Das alte, die Politik ausgenommen, rationalistisch gesinnte

       Edikt erfordert  in Artikel  3   „w i s s e n s c h a f t l i c h

       g e b i l d e t e“  und sogar  „a u f g e k l ä r t e“  Zensoren.

       Beide Prädikate fallen in der Instruktion fort, und an die Stelle

       der   B e f ä h i g u n g   des  Schriftstellers,  die  eine  be-

       stimmte, ausgebildete, zur Wirklichkeit gewordene

      

       #23# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       Fähigkeit bedeutet,  tritt bei dem Zensor die  A n l a g e  d e r

       B e f ä h i g u n g,     die  Fähigkeit   überhaupt.   Also   die

       A n l a g e   d e r   F ä h i g k e i t   soll die   w i r k l i-

       c h e  B e f ä h i g u n g  z e n s i e r e n,  wie sehr auch der

       Natur der  Sache nach offenbar das Verhältnis umzukehren ist. Nur

       im Vorbeigehen  bemerken  wir  endlich,  daß  die  Fähigkeit  des

       Zensors dem   s a c h l i c h e n   Inhalt  nach nicht  näher be-

       stimmt ist, wodurch ihr Charakter allerdings  z w e i d e u t i g

       wird.

       Das Zensoramt soll ferner Männern übertragen werden, „die dem eh-

       renvollen Vertrauen,  welches  dasselbe  voraussetzt,    v o l l-

       s t ä n d i g     e n t s p r e c h e n“.    Diese  pleonastische

       Scheinbestimmung, Männer  zu  einem  Amt  zu  wählen,  denen  man

       vertraut, daß  sie dem  ehrenvollen Vertrauen,  welches ihnen ge-

       schenkt  wird,     v o l l s t ä n d i g    e n t s p r e c h e n

       (w e r d e n?),   ein allerdings  sehr vollständiges  Vertrauen -

       ist nicht weiter zu erörtern.

       Endlich sollen die Zensoren Männer sein,

      

       „welche, wohldenkend  und scharfsichtig  zugleich, die    F o r m

       von dem   W e s e n   der  Sache zu  s o n d e r n  verstehen und

       mit  s i c h e r m  T a k t e  sich über  B e d e n k e n  h i n-

       w e g z u s e t z e n   wissen, wo   S i n n   und  T e n d e n z

       einer Schrift  a n  s i c h  diese Bedenken nicht rechtfertigen“.

      

       Mehr oben dagegen schreibt die Instruktion vor:

      

       „Mit Rücksicht  hierauf“ (nämlich  die Untersuchung  der Tendenz)

       „haben die  Zensoren ihre  Aufmerksamkeit auch  besonders auf die

       F o r m  und den  T o n  d e r  S p r a c h e  der Druckschriften

       zu richten  und, insofern  durch Leidenschaftlichkeit, Heftigkeit

       und Anmaßung  ihre Tendenz  sich als eine verderbliche darstellt,

       deren Druck nicht zu gestatten.“

      

       Einmal also  soll der  Zensor die   T e n d e n z   a u s   d e r

       F o r m,   das andere  Mal die   F o r m   a u s   d e r   T e n-

       d e n z   beurteilen. War  vorhin schon  der    I n h a l t  ganz

       verschwunden als  Kriterium des Zensierens, so verschwindet jetzt

       auch die   F o r m.   Wenn nur die Tendenz gut ist, so hat es mit

       den   V e r s t ö ß e n  d e r  F o r m  nichts auf sich. Mag die

       Schrift auch  nicht gerade sehr ernsthaft und bescheiden gehalten

       sein, mag  sie heftig,  leidenschaftlich, anmaßend  scheinen, wer

       wird sich  durch die   r a u h e   A u ß e n s e i t e  schrecken

       lassen? Man  muß das    F o r m e l l e    vom    W e s e n    zu

       unterscheiden wissen.  Jeder Schein  der Bestimmungen  mußte auf-

       gehoben, die Instruktion mußte mit einem  v o l l k o m m e n e n

       W i d e r s p r u c h   g e g e n   s i c h   s e l b s t  enden;

       denn alles,  woraus die  Tendenz erkannt  werden  soll,  empfängt

       vielmehr erst  seine Qualifizierung aus der Tendenz und muß viel-

       mehr aus der Tendenz erkannt werden. Die Heftigkeit des Patrioten

       ist heiliger  Eifer, seine  Leidenschaftlichkeit ist die Reizbar-

       keit des Liebenden, seine Anmaßung eine hingebende Teilnahme, die

       zu maßlos ist, um mäßig zu sein.

       A l l e   o b j e k t i v e n  N o r m e n  sind weggefallen, die

       p e r s ö n l i c h e  Beziehung ist das Letzte, und der  T a k t

       des Zensors   d a r f   eine  Bürgschaft genannt werden. Was kann

       also der  Zensor verletzen?  Den Takt. Und Taktlosigkeit ist kein

       Verbrechen.

      

       #24# Karl Marx

       -----

       Was ist auf Seite des Schriftstellers bedroht? Die Existenz. Wel-

       cher Staat  hat je die Existenz ganzer Klassen vom Takt einzelner

       Beamten abhängig gemacht?

       Noch einmal,   a l l e  o b j e k t i v e n  N o r m e n  s i n d

       w e g g e f a l l e n;   von Seite  des Schriftstellers  ist  die

       Tendenz der  letzte Inhalt, der verlangt und vorgeschrieben wird,

       die formlose  Meinung als  Objekt; die  Tendenz als  Subjekt, als

       Meinung von  der Meinung, ist der Takt und die einzige Bestimmung

       des Zensors.

       Wenn aber die Willkür des Zensors - und die Berechtigung der blo-

       ßen Meinung  ist die  Berechtigung der  Willkür - eine Konsequenz

       ist, die  unter dem  Schein sachlicher Bestimmungen verbrämt war,

       so spricht  die Instruktion  dagegen mit  vollem  Bewußtsein  die

       Willkür des   O b e r p r ä s i d i u m s   aus; diesem wird ohne

       weiteres  Vertrauen   geschenkt,  und      d i e s e s      d e m

       O b e r p r ä s i d e n t e n     g e s c h e n k t e      V e r-

       t r a u e n  ist die letzte  G a r a n t i e  d e r  P r e s s e.

       So  ist  das  Wesen  der  Zensur  überhaupt  in  der  hochmütigen

       Einbildung des Polizeistaates auf seine Beamten gegründet. Selbst

       das Einfachste  wird  dem  Verstand  und  dem  guten  Willen  des

       Publikums nicht  zugetraut; aber  selbst das  Unmögliche soll den

       Beamten möglich sein.

       Dieser Grundmangel geht durch alle unsere Institutionen hindurch.

       So z.B. sind im Kriminalverfahren Richter, Ankläger und Verteidi-

       ger in   e i n e r  P e r s o n  vereinigt. Diese Vereinigung wi-

       derspricht allen  Gesetzen der  Psychologie. Aber  der Beamte ist

       über die  psychologischen Gesetze erhaben, wie das Publikum unter

       demselben steht.  Doch ein  mangelhaftes Staatsprinzip  kann  man

       entschuldigen; aber  unverzeihlich wird es, wenn es nicht ehrlich

       genug ist,  um konsequent  zu  sein.  Die    V e r a n t w o r t-

       l i c h k e i t   der Beamten müßte so unverhältnismäßig über der

       des Publikums  stehen wie  die Beamten  über  dem  Publikum,  und

       gerade hier,  wo die Konsequenz allein das Prinzip rechtfertigen,

       es innerhalb seiner Sphäre zum rechtlichen machen könnte, wird es

       aufgegeben, und gerade hier wird das entgegengesetzte angewandt.

       Auch der  Zensor ist  Ankläger, Verteidiger  und Richter in einer

       Person;  dem   Zensor  ist   die     V e r w a l t u n g    d e s

       G e i s t e s   anvertraut;  der  Zensor  ist    u n v e r a n t-

       w o r t l i c h.

       Die Zensur  könnte nur  einen   p r o v i s o r i s c h   loyalen

       Charakter erhalten,  wenn sie  den  o r d e n t l i c h e n  G e-

       r i c h t e n   unterworfen würde,  was allerdings unmöglich ist,

       solange es  keine objektiven  Zensurgesetze gibt.  Aber  das  al-

       lerschlechteste Mittel ist, die Zensur wieder vor Zensur zu stel-

       len, etwa vor einen Oberpräsidenten oder ein Oberzensurkollegium.

       Alles, was  von dem Verhältnis der Presse zur Zensur, gilt wieder

       vom Verhältnis  der Zensur  zur Oberzensur und vom Verhältnis des

       Schriftstellers  zum   Oberzensor,  obgleich  ein    M i t t e l-

       g l i e d  eingeschoben ist. Es ist dasselbe

      

       #25#

       -----

       Titelseite   der   1851   von   Hermann   Becker   herausgegebene

       „Gesammelten Aufsätze von Karl Marx“, Heft 1

      

       #26#

       -----

      

       #27# Bemerkungen über die preußische Zensurinstruktion

       -----

       Verhältnis, auf  eine höhere  Staffel gestellt,  der  merkwürdige

       Irrtum, die  Sache zu  lassen und ihr ein anderes Wesen durch an-

       dere Personen  geben zu wollen. Wollte der  Z w a n g s s t a a t

       loyal sein, so höbe er sich auf. Jeder Punkt erforderte denselben

       Zwang und  denselben Gegendruck. Die Oberzensur müßte wieder zen-

       siert werden.  Um diesem tödlichen Kreis zu entgehen, entschließt

       man sich, illoyal zu sein, die Gesetzlosigkeit beginne nun in der

       dritten oder  neunundneunzigsten Schichte.  Weil dies  Bewußtsein

       dem Beamtenstaat  unklar  vorschwebt,  sucht  er  wenigstens  die

       Sphäre der  Gesetzlosigkeit so hoch zu stellen, daß sie den Blic-

       ken entschwindet, und glaubt dann, sie sei verschwunden.

       Die eigentliche   R a d i k a l k u r   d e r   Z e n s u r  wäre

       ihre  A b s c h a f f u n g;  denn das Institut ist schlecht, und

       die Institutionen  sind mächtiger  als die  Menschen. Doch, unsre

       Ansicht mag  richtig sein oder nicht. Jedenfalls  g e w i n n e n

       die  preußischen  Schriftsteller    d u r c h    d i e    n e u e

       I n s t r u k t i o n,   entweder an    r e e l l e r    F r e i-

       h e i t,  oder an  i d e e l l e r,  an  B e w u ß t s e i n.

       

       Rara temporum felicitas, ubi quae velis sentire et quae

       sentias dicere licet [15]

      

       Geschrieben AnfangFebruar bis 10. Februar 1842

       Nach: Karl Marx, „Gesammelte Aufsätze“, herausgegeben von Hermann

       Becker, 1. Heft, Köln 1851.

 Karl Marx/ Friedrich Engels - Werke. Band 1, (Karl) Dietz Verlag, Berlin 1976. S. 3-25.

######
 Anhang und Register
       
       #594#
       -----
       
       #595#
       -----
       Anmerkungen
       
       1 Mit dem  Artikel "Bemerkungen  über die  neuste preußische Zen-
       surinstruktion" begann  Marx seine  publizistische Tätigkeit. Die
       Veröffentlichung  der   preußischen  Zensurinstruktion   vom  24.
       Dezember 1841  veranlaßte Marx, sich an der politischen Auseinan-
       dersetzung über die Notwendigkeit der Pressefreiheit und über den
       Charakter der  preußischen Zensurgesetzgebung  zu beteiligen.  Er
       schrieb den  Artikel in  der Zeit  von Anfang Februar bis zum 10.
       Februar 1842.
       Die in dem Artikel behandelte Frage der Pressefreiheit widerspie-
       gelte die  zu Beginn  der vierziger Jahre immer stärker werdenden
       Forderungen der liberalen und demokratischen Bewegung in Deutsch-
       land.  Die  neue  Zensurinstruktion  rief  bei  vielen  Liberalen
       zunächst die  Illusion hervor, daß sie der Beginn einer neuen Ära
       sei, tatsächlich hielt sie jedoch die reaktionäre preußische Zen-
       sur nicht nur aufrecht, sondern verschärfte sie noch.
       Der Artikel  wurde im  ersten Band  der von  Arnold Ruge  in  der
       Schweiz herausgegebenen "Anekdota zur neuesten deutschen Philoso-
       phie und Publicistik" veröffentlicht, der im Februar 1843 heraus-
       kam. Am  26. und  28.März 1843 erschien in der "Mannheimer Abend-
       zeitung" unter  dem Titel  "Tendenz-Censur" ein  Teilabdruck. Mit
       den "Bemerkungen  über die  neueste preußische  Zensurinstrukion"
       wurden 1851 die "Gesammelten Aufsätze von Karl Marx", herausgege-
       ben von Hermann Becker, eröffnet. 3
       
       2 Timeo Danaos  et dona ferentes. (Ich fürchte die Danaer, selbst
       wenn sie  Gschenke bringen.) - Zitat aus Virgils "Aeneis", 2, 49.
       3
       
       3 Die am  24. Dezember  erlassene Zensurinstruktion  wurde am 27.
       Dezember 1841  im Mitteilungsblatt  der Regierung  zum  erstenmal
       veröffentlicht. Die  preußischen Tageszeitungen  publizierten sie
       in der  ersten Januarhälfte 1842. Da die von Marx benutzte Quelle
       nicht ermittelt  wurde, erfolgt  der Nachweis der Zitate nach der
       "Cirkular-Verfügung  an  sämmtliche  Königl.  Oberpräsidien,  die
       Handhabung der  Censur betreffend,  vom 24.Dezember 1841", veröf-
       fentlicht im  "Ministerial-Blatt für  die gesammte innere Verwal-
       tung in  den Königlich  Preußischen Staaten", Berlin, 2. Jg., Nr.
       15 vom 27. Dezember 1841. 3 28 172 191
       
       4 Es handelt  sich um  die "Verordnung, wie die Zensur der Druck-
       schriften nach  dem Beschluß des deutschen Bundes vom 20sten Sep-
       tember d.J.  auf fünf  Jahre einzurichten  ist. Vom 18ten Oktober
       1819", die  in der  "Gesetz-Sammlung für  die Königlichen Preußi-
       schen Staaten", Berlin 1819, veröffentlicht ist. 3 191
       
       5 Verum index sui et falsi. (Die Wahrheit ist der Prüfstein ihrer
       selbst und  der  Unwahrheit.)  Abgeleitetes  Zitat  aus  Spinozes
       "Ethica", pars secunda, "De natura et origine mentis", propositio
       XLIII, scholium. 6
       
       #596# Anhang und Register
       -----
       6 Johann Wolfgang von Goethe, "Rechenschaft". 6
       
       7 Friedrich von  Schiller, "Über naive und sentimentalische Dich-
       tung". 6
       
       8 Laurence Sterne,  "The life  and opinions  of Tristram  Shandy,
       Gentleman", London 1793, vol. I, ch. XI. 7
       
       9 "tous les  genres sont  bons, excepté le genre ennuyeux" ("alle
       Gattungen von  Menschen sind gut, mit Ausnahme der langweiligen")
       - Zitat  aus dem  Vorwort der Komödie L'enfant prodigue" von Vol-
       taire. 8
       
       10 Die Gründungsakte  des Deutschen  Bundes (Deutsche Bundesakte)
       vom 8.Juni 1815, in der die Unabhängigkeit der 34 deutschen Staa-
       ten und  damit die  politische Macht der deutschen Fürsten bestä-
       tigt wurde,  enthielt in Art. 18 das Versprechen, daß der Bundes-
       tag sich  bei seiner  ersten  Zusammenkunft  mit  der  "Abfassung
       gleichförmiger Verfügungen  über die  Preß-Freiheit" beschäftigen
       werde. Der  Bundestag, die  oberste Repräsentation  des Deutschen
       Bundes, verwirklichte die Pressefreiheit nicht. 9
       
       11 Lettres de cachet sind im Namen oder im Auftrag der Könige von
       Frankreich geschriebene  und versiegelte Briefe, durch die Perso-
       nen ohne Urteil in die Bastille oder in ein anderes Staatsgefäng-
       nis eingekerkert  oder des  Landes verwiesen  wurden. Seit Ludwig
       XIV. wurden  sie vor allem zur Verhaftung oder Verbannung von po-
       litischen Gegnern  mißbraucht. Durch ein Dekret der französischen
       Nationalversammlung vom 23.Juni 1789 wurden die lettres de cachet
       verboten. 11
       
       12 Durch die Verhaftung des Erzbischofs von Köln im November 1837
       war zwischen  dem protestantisch-preußischen Staat und der katho-
       lischen Kirche  erneut ein  Konflikt entstanden  (Kölner Wirren).
       Der Erzbischof  von Köln,  Clemens August Freiherr von Droste-Vi-
       schering, hatte  Ehen zwischen  Katholiken und  Protestanten  nur
       dann die  kirchliche Weihe  gestattet, wenn das Versprechen abge-
       legt wurde,  die Kinder katholisch taufen zu lassen und zu erzie-
       hen. Das  widersprach den  preußischen Staatsgesetzen.  In diesen
       war festgelegt, daß bei Ehen zwischen Katholiken und Protestanten
       die Konfession  des Vaters maßgebend ist. In der darauf folgenden
       mehrjährigen Auseinandersetzung ging es um das Verhältnis der ka-
       tholischen Kirche  zum preußischen Staat. Unter Friedrich Wilhelm
       IV. wurde  im Mai  1842 nach  langwierigen Verhandlungen zwischen
       preußischen Diplomaten  und Papst Gregor XVI. der Konflikt beige-
       legt. Er  endete de  facto mit einer Kapitulation der preußischen
       Regierung vor der katholischen Kirche. 12 449
       
       13 Christoph Martin  Wieland, "Der  neue Amadis", Teil 2, 17. Ge-
       sang. 17
       
       14 Miguel de  Cervantes Saavedra,  "Don Quijote", Teil 4, Kap. 47.
       18
       
       15 Rara temporum  felicitas, ubi  quae velis sentire et quae sen-
       tias dicere  licet. (Seltenes Glück der Zeiten, in denen man den-
       ken kann,  was man  will, und sagen kann, was man denkt.) - Zitat
       aus Tacitus'"Historiae", liber 1, 1. 27
       

       


***

[1905. Zensur, Zensor, zensieren] 

Auf Bilder klicken oder mit rechter Moustaste in neuem Tab als Datei - nicht als Bild - öffnen, dann vergrößern und lesen]


Meyers Großes Konversations-Lexikon, Bd. 20, 1905, S. 889-890.

***

[1915] 

Karl Paumgartten (*), "Die Zensur", in: Die Muskete, 25. Februar 1915

(*) Karl Paumgartten, eigentlich Karl Huffnagl (1872–1927) war ein ultranationistischer österreichischer Journalist, der u.a. seine antisemitischen Beiträge mit dem Pseudonym Nithart Stricker unterschrieben hatte. Unter diesem Namen veröffentlichte er 1919 auch eine Auswahl seiner Gedichte, darunter auch das über die Zensur (siehe: Zehn Jahre schwarz-gelbes Leben. Mit Zeichnungen von Fritz Schönpflug,  Verlegt bei Ed. Strache, Wien - Warnsdorf - Leipzig 1919, S. 83-84). In dem im Stil des großösterreichischen Geschichtsrevisonismus verfassten 
Klappentextes schreibt der Verfasser: Wer die 'Muskete' kennt, der kennt auch mich. Früher Z.A. Springh, de Gal, Bufo, La Hire  - jetzt Karl Paumgartten und Nithart Stricker, war, bin und bleibe ich trotz Namensänderung und Namensvielheit nur Einer: ein Österreicher. 

***

[1926. Caricatură politică în care se critică cenzura autorităţilor române]  

[1926. Anprangern der Zensur; politische Karikatur aus der zeitgenössischen rumänischen Presse] 

#

[1926. Lascăr Antoniu, „Fiecare ţară are presa pe care o merită” (Jedes Land hat die Presse, die es verdient), în: Adevărul, anul 39, nr. 13175, 27 noiembrie 1926, p. 1]

Lascăr Antoniu, „Fiecare ţară are presa pe care o merită”, în: Adevărul, anul 39, nr. 13175, 27 noiembrie 1926, p. 1

#

[1942. In einer unter der Dachzeile „Vom Tage” veröffentlichten Nachricht wird in der gleichgeschalteten „Südostdeutschen Tageszeitung” über die „Maßregelung” der von Pamfil Şeicaru herausgegebenen Zeitung „Curentul” und über die Entlassung des für das Blatt zuständigen Zensors berichtet. Das Blatt wurde mit einem Verweis bestraft.] 

[1942. Într-o ştire publicată în ziarul nazist „Südostdeutsche Tageszeitung” (ediţia Banat) se vorbeşte despre demiterea unui cenzor care a permis apariţia unui articol în ziarul, editata de Pamfil Şeicaru, „Curentul”. Ziarul a fost pedepsit cu o mustrare.] 

Südostdeutsche Tageszeitung, 69 (24) Jg., 31. März 1942, S. 5.

#

[1948. Publicaţiile interzise până la 1 Mai 1948. Editat de Ministerul Artelor şi Informaţiilor, Bucureşti, 1948, 522 pp.]

***

[28 noiembrie 1948. Pasaj din autobiografia lui Ivan Deneş]

[28. November 1948. Auszug aus der Selbstbiografie von Ivan Deneş]

[...] Vorbind diferite limbi străine (franceza, germană, engleză, maghiară) şi pe baza liceului(?) [greşeală de transcriere, corect: licenţă - W.T.] am fost angajat la Anticariatul General.-

Aici, timp de aproape două luni de zile am lucrat la depozit, efectuînd selecţiunea politică a cărţilor precum şi diverse alte operaţiuni: clasări, registrări etc. La data de 1 noiembrie 1948 am cerut concediu de o lună de zile, pentru a mă pregăti la examenul de admitere la doctorat.-
[...] 

ACNSAS, I 211772, vol. 1, ff. 201-208 (aici f. 208). 

***

[17 noiembrie 1974. „B. Nicolau” îl informează pe mr. Ion Indrei despre nişte texte, destinate publicării în pagina germană a revistei timişorene „Forum studenţesc” şi care în urma intervenţiei cenzurii şi Securităţii au fost suprimate]

[17. November 1974. „B. Nicolau” informiert Major Ion Indrei über einige Texte, die in der deutschsprachigen Beilage der Temeswarer Zeitschrift „Forum studenţesc” veröffentlicht werden sollten, deren Drucklegung jedoch von der Zensur und der Securitate verhindert wurde]

ACNSAS, I184945 ff. 25-25c.

(*) Der in dem Bericht erwähnte Erhardt Hummel war bis 1977, dem Jahr als die Zensur in Rumänien offiziell abgeschafft wurde, als Zensor in Temeswar tätig. Zu seinem Aufgabenbereich gehörte die Überwachung der Drucklegung der lokalen deutschsprachigen Tageszeitung, „Neue Banater Zeitung” (NBZ). Aus dem Bericht geht hervor, dass Hummel auch die deutschsprachige Beilage des Temeswarer Studentenblattes „Forum studenţesc” ideologisch überwachte. Die von ihm stammende Interpretation des Textes „drei augenblicke” wurde von der Securitate übernommen und als belastendes Argument während der Ermittlungen in dem gegen mich 1975 eingeleiteten Strafverfahren eingesetzt (hier unter dem Stichwort „trei clipe”). Nachdem die Zensur abgeschafft wurde, war Hummel als Redakteur tätig. In einer Anfang der 1970er Jahre von der Zensurbehörde erstellten Liste taucht der Name Hummels als Überprüfer von Druckerzeugnissen in Temeswar auf. (Siehe: Liliana Corobca, Instituţia cenzurii comuniste în România. 1949-1977 / Die Institution der Zensur im kommunistischen Rumänien. 1949-1977, 2. Bd., Editura Ratio et Revelatio, Oradea 2014, S. 281). Hier tauchen auch weitere Namen von Personen auf, die als ideologische Wächter deutschsprachiger Druckerzeugnisse eingesetzt wurden oder eingesetzt werden sollten, z.B. Dieter Drotleff (Ebenda, S. 279), Maria A. Mesch (S. 275), Mihai Wendling (S. 281). Einen analytischen Überblick über die Funktionsweise der Zensur enthält der Band von Marian Petcu (Hg.): Cenzura în spaţiul cultural românesc (Die Zensur im kommunistischen rumänischen Kulturraum), Comunicare.ro, Bucureşti 2005. William Totok

(*) Erhardt Hummel a activat pînă-n 1977 ca cenzor la Timişoara, avînd misiunea de a supraveghea ziarul local german „Neue Banater Zeitung” (NBZ), dar şi pagina germană a revistei studenţeşti „Forum studenţesc”. Interpretarea textului „drei augenblicke” („trei clipe”), făcută de el, a fost preluată de către Securitate în cursul anchetei penale la care am fost supus în 1975 (a se vedea menţiunile privind textul „trei clipe”). Hummel apare într-o listă, întocmită la începutul anilor 1970, în care sînt menţionate mai multe persoane care au fost sau urmau a fi desemnate ca cenzori (cf: Liliana Corobca, Instituţia cenzurii comuniste în România. 1949-1977. vol. 2, Editura Ratio et Revelatio, Oradea, 2014, p. 281). Tot acolo mai apar ca supraveghetori ai scrierilor în limba germană, Dieter Drotleff (ibidem, p. 279), Maria A. Mesch (p. 275), Mihai Wendling (p. 281). Pentru detalii privind funcţionarea cenzurii a se vedea: Marian Petcu (coord.): Cenzura în spaţiul cultural românesc, Comunicare.ro, Bucureşti, 2005. William Totok

***

[5 august 1964. Situaţia compoziţiei naţionale a salariaţilor din aparatul de cenzură - Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor – DGPT]

[5. August 1964. Die nationale Zusammensetzung des Zensurapparates – offizielle Bezeichnung: Generaldirektion für Presse- und Druckerzeugnisse, rum. abgekürzt: DGPT]  

SITUATIA compoziţiei naţionale a salariaţilor

5 august 1964

			Anul
	1954		1959		1964
Nationali-	Numeric	Procent	Numeric	Procent	Numeric	Pro-
tatea						cent
Români	275	73,14%	251	72,13%	333	73,84%
Maghiari	23	6,12%	35	10,34%	49	10,86%
Evrei	68	18,08%	50	14,37%	50	11,09%
Alte naţi-	10	2,66%	11	3,16%	19	4,21%
onalităţi
Total	376	100%	348	100%	451	100%

[36.1964, f. 151]

Corobca, op. cit., vol. 1, p. 105

***


[17 martie 1967. Cronica lui D. Costin „Unfilm cu o fată fermecătoare”, în regia lui Lucian Bratu, după un scenariu de Radu Cosaşu, din organul central al PCR; filmul a fost retras, fiind considerat „decadent”, inclusiv de către Securitate care îl 

supraveghea pe scenarist şi cu ajutorul agentului „Aurel Bantaş”]  

[17. März 1967. Besprechung des als dekadent eingestuften und danach verbotenen Spielfilms von Lucian Bratu, „Un film cu o fată fermecătoare”, nach einem Drehbuch von Radu Cosaşu, auf den die Securitate „Aurel Bantaş” angesetzt hatte] 

#

[25 martie 1967. Finalul unei note, înmînate de „Aurel Bantaş” ofiţerului său de legătură, lt. Ion Pau]

[25. März 1967. Schlussabsatz aus einem Bericht von „Aurel Bantaş”, den er seinem Verbindungsoffizier Leutnant Ion Pau überreicht hatte]

 

ACNSAS, I 260856, vol. 1, ff. 10-11 (aici f. 11)

***

[14 aprilie 1984. Ofiţerul de Securitate care răspundea de supravegherea scriitorilor şi intelectualilor din Timişoara şi judeţul Timiş întocmeşte un raport amănunţit din care se desprinde cît de mare era gradul de suspiciuni faţă de această categorie de cetăţeni; documentul conţine cîteva erori pe care nu le rectificăm, important este conţinutul global din care se desprinde şi nervozitatea crescîndă a aparatului poliţienesc politic]

[14. April 1984. Der für die Überwachung der Temeswarer Intellektuellen zuständige Ressortleiter der Temescher Securitate verfasst einen ausführlichen Bericht, in dem er diese Kategorie von Bürgern verdächtigt, staatsfeindliche Ideen zu verbreiten und systemfeindliche Aktionen zu planen, was auch auf eine wachsende Nervosität des politischen Polizeiapparates schließen lässt; der Bericht enthält mehrere Sachfehler, die jedoch nicht die globale Aussage des Textes beeinträchtigen] 

ACNSAS, D 120, vol. 9, ff. 328-335

***




[4 septembrie 1986. Scriitorul „Udrea” din Cluj predă ofiţerului său de legătură, lt. col. Velea Eugen, 1940-2002, o notă în care relatează despre o călătorie efectuată în R. D. G., despre discuţiile avute acolo cu diferite persoane, între care şi cu Eva Behring, 1936-2004, despre care menţionează că e „filo-română” şi că e nemulţumită că lectoratul de la editura Volk und Welt a „încăput pe mîna lectorului pentru Ungaria”, ceea ce în atmosfera antimaghiară din anii xenofobiei ceauşiste dirijate venea în întîmpinarea Securităţii care pretutindeni vedea duşmani care atentează la integritatea ţării şi care, după desfiinţarea cenzurii în 1977, era preocupată să împiedice apariţia unor lucrări considerate „iredentiste”, stimulînd, pe de altă parte, publicarea unor lucrări anti-maghiare, în străinătate şi-n România, chiar dacă autorii erau, de exemplu, legionari]

ACNSAS, D 118, vol. 5, ff. 189-191

Zweiter Teil hier - partea a doua aici

 Letzte Aktualisierung - 19.12. 2017 - ultima actualizare

Die Schere – Foarfeca (2)

October 4, 2017, 3:38 pm

≫ Next: News 2017

≪ Previous: Die Schere – Foarfeca

$

0

0

Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea

II.

[5 ianuarie 1987. Şeful Securităţii din Timişoara, col. Ion Cristescu, şi şeful serviciului 1/A, mr. Radu Tinu, trimit superiorilor din Bucureşti, din Direcţia 1, serviciul V, o notă despre un roman SF, intitulat „Taina roboţilor”, predat de William Marin editurii Facla, din care citise fragmente şi în cenaclul german Adam Müller-Guttenbrunn, care, la insistenţele poliţiei politice, îşi reluase activitatea după ce mai mulţi autori l-au părăsit şi au fost obligaţi, în cele din urmă, să părăsească România; postăm scrisoarea însoţitoare din care se desprinde că, după abolirea cenzurii, în 1977, în unele cazuri Securitatea intervenea pentru a opri publicarea unei lucrări literare, pe de altă parte, analiza cu mare atenţie scrieri publicate şi, uneori, ancheta şi autorii unor texte publicate, pe care poliţia ideologică a regimului le consideră „ostile”.]

[5. Januar 1987. Der Temeswarer Securitatechef, Oberst Ion Cristescu, und der Leiter der Unterabteilung 1/A, Major Radu Tinu, schicken ihren Vorgesetzten in der Bukarester Zentrale, der Hauptabteilung 1, einen Bericht über einen Science-Fiction-Roman von William Marin, „Das Geheimnis der Roboter”, aus dem er auch im deutschen Adam Müller-Guttenbrunn-Literaturkreis gelesen hatte, nachdem der Zirkel seine durch den Austritt und spätere Ausreise einiger Mitglieder unterbrochene Tätigkeit wieder aufgenommen hatte – was die Geheimpolizei als ihren operativen Erfolg verbuchte; nach der Abschaffung der Zensur 1977 hatte die ideologische Polizei des Regimes sich mitunter auch als Zensurbehörde betätigt und versucht, die Veröffentlichung gewisser literarischer Arbeiten zu verhindern. In manchen Fällen wurden Autoren verhört und unter Druck gesetzt, da sie Texte publiziert hatten, die von der Securitate als „feindlich” eingestuft wurden. Hier veröffentlichen wir den Begleitbrief und weiter unten den Bericht vom 26. 12. 1986; es folgen weitere Dokumente, die die Einmischung der Securitate in die Wiederaufnahme der Tätigkeit des Guttenbrunn-Kreises belegen - nebst den Vorschlägen zur Besetzung der Leitung des Temeswarer Literaturkreises]  

ACNSAS, D 120, vol. 3, f .154

[26. Dezember 1986. Securitateoberstleutnant Ioan Indrei erhält einen Bericht über einen SF-Roman von William Marin, der im Temeswarer Facla-Verlag erscheinen soll, aber wegen seiner politischen und philosemitischen Ausrichtung als problematisch eingeschätzt wird; eine Lesung aus dem Roman im Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreis erwähnte „Mayer” in seinem Bericht vom 25. Januar 1986, der hier gepostet ist. Siehe auch, RFE, 25. 10. 2017]

[26 decembrie 1986. Lt. Col. Ioan Indrei de la Securitatea din Timişoara, responsabil pentru problemele legate de artă şi cultură, primeşte o notă informativă în care se vorbeşte despre conţinutul unei lucrări ştiinţifico-fantastice, scrisă de William Marin, pe care acesta doreşte s-o publice şi din care a citit fragmente şi-n cenaclul Adam Müller-Guttenbrunn – ceea ce aminteşte şi „Mayer” într-o notă, datată 25 ianuarie 1986, postată aici. A se vedea şi: RFE, 25. 10. 2017]

COPIE[1]

- Nr. 1911/008                                 STRICT SECRET

- Data: 26.12.1986                             Ex. nr. 2

- Sursa: „POTOC”

- Primit: Lt.col. INDREI IOAN

- Problema: „ARTĂ-CULTURĂ”

Notă

Cu prilejul întîlnirii sursa a relatat următoarele despre WILLIAM MARIN – evreu, profesor de istorie la UNIVERSITATEA din TIMIŞOARA: -

MARIN VILIAM (!) în anii precedenţi a scris şi i s-a editat la „FACLA” din TIMIŞOARA o carte intitulată „DOUĂ DECENII DE MIŞCARE COMUNISTĂ ŞI MUNCITOREASCĂ ÎN BANAT”[2], lucrare care a ridicat diferite probleme de ordin politic, în sensul că autorul (W.M.) a omis prezentarea luptei comuniştilor de naţionalitate română, axîndu-se pe relevarea activităţii comuniştilor evrei şi maghiari din BANAT. Lucrarea cu toata că a avut aprobarea organelor centrale, a necesitat să fie revăzută în editura „FACLA”, remediindu-se tendinţele şi subiectivismul, în aceste condiţii fiind publicată. WILLIAM MARIN s-a manifestat foarte nemulţumit, spunînd directorului editurii[3] că-l va înscrie în memoriile sale, întrucît ar fi avut prin aceasta – o atitudine antisemită.[4]

În prezent, WILLIAM MARIN are predat la editura „FACLA” un pretins roman (SF) ştiinţifico-fantastic, a cărui acţiune se petrece în COSMOS (Galaxia CĂII LACTEE), dar şi pe pămînt, ISRAEL, ARABIA, ARABIA SAUDITĂ, ROMÂNIA, S.U.A. etc. Romanul iniţial a fost intitulat „REBELIUNE ÎN COSMOS”, titlul fiind apoi schimbat în „TAINA ROBOŢILOR” – subintitulat „BASM MODERN”:

Acţiunea romanului tratează problema unei lovituri de stat care are loc într-o confederaţie de state din constelaţia Căii lactee. Forţele progresiste sînt reprezentate de personaje cu nume evreieşti, iar cele reacţionare, fasciste, de personaje cu nume arabe. Practic, confederaţia de state acreditează ideea unui stat mondial, pentru care luptă un personaj (evreu), amintind de aşa-zisa teorie a integrării mondiale, teorie combătută tocmai pentru periculozitatea ei. Acţiunea deşi se petrece

f. 155

în parte – în galaxia Căii lactee, este plasată şi pe TERRA, dar scriitura este prea străvezie, cu evenimentele care se derulează în ORIENTUL MIJLOCIU, făcîndu-se referire la situaţia din ţara noastră, preşedintele ROMÂNIEI, fiind atras, prin intermediul unui savant român, la o acţiune de înfrîngere a „forţelor reacţionare” (aluziv arabe). Acţiunea cărţii este direct sau indirect legată de ISRAEL.

Pe zeci de pagini se vorbeşte despre o dictatură, instaurată în respectiva constelaţie, afirmîndu-se că romanul este „cu cheie”. Când se vorbeşte de ISRAEL, acţiunea devalîndu-se (!) acolo, se descrie elogios viaţa, avantajele din chibuţuri etc. Terorismul este reprezentat, după autor, de palestinieni care sînt lichidaţi, în carte existînd şi alte aluzii, idei „criptice”, mascate sau mai puţin evidente, sentimente antiarabe.

Periculozitatea cărţii, în manuscris, constă în faptul că pe plan ideatic abordează teoria integraţionistă a elitismului evreiesc, putînd cititorul să înţeleagă că ar fi vorba de un stat mondial sionist, teorie vînturată de francmasonerie şi ostilitate totală faţă de arabi, în special faţă de palestinieni.

Se precizează că aceste idei se deduc sau transpar după numele folosite de autor.-

Directorul editurii a declarat public în şedinţă că nu editează o asemenea carte care este periculoasă, iar sub aspect literar este slab realizată. În prezent manuscrisul a fost trimis Consiliului Culturii BUCUREŞTI pentru viză.

Observaţii:

MARIN WILIAM (!) este în atenţie pe problema N.G.[5] A dat o notă despre viziunea sa asupra cărţii care se anexează.[6] Nota se va trimite la Direcţia I pentru a preveni apariţia cărţii. –

(ss) Lt. col. Indrei Ioan

R. Conf. Notei orig.

D.M.G.

RD. 1353/ 29.12. 1986

Scrisă în 2 ex.

f. 156

ACNSAS, D 120, vol. 3, ff. 155 156

---

[1] Document dactilografiat de către ofiţerul de Securitate după o întrevedere cu furnizorul informaţiilor.

[2] Titlul este incorect redat. Este vorba despre lucrarea semnată de William Marin şi Ion Luncan,  Două secole de luptă revoluţionară în sud-vestul României (Zwei Jahrhunderte revolutionären Kampfes im Südwesten Rumäniens), Editura Facla, Timişoara 1984. Denumirea Banat din titlul iniţial al cărţii a fost înlocuit cu trimiterea vagă la regiunea de sud-vest a României, deoarece în ultima fază a ceauşismului uniformizator trebuiau estompate şi denumirile geografice ale provinciilor istorice, sugerîndu-se o ciudată omogenitate geografică.

[3] Directorul editurii fusese pe vremea aceea Ion Marin Almăjan (n. 1940) care între anii 1966 şi 1979 a fost şeful secţiei de cultură a ziarului local timişorean Drapelul roşu. Ulterior, pînă în 1989, directorul editurii Facla, iar între anii 2000 și 2005 a fost director al Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Timiș. Este autorul mai multor cărţi, tributare liniei oficiale, apropiate protocronismului,  de exemplu, romanul: Sentimentul puterii, Editura Eminescu, București, 1976. A fost distins cu numeroase premii, inclusiv după revoluţie, cînd a devenit un sprijinitor al Frontului Salvării Naţionale (FSN). În anul 2002, i s-a acordat Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler „pentru talentul și dăruirea arătate în îndelungată activitate artistică, științifică și didactică prin care a promovat tradițiile culturale specifice fiecărei comunități etnice și valorile autentice ale artei universale, creind un spațiu de exemplară conviețuire și de civilizație românească” (Monitorul Oficial, nr. 384 din 5 iunie 2002).

[4] Este improbabil că la o astfel de discuţie cu directorul Ion Marin Almăjan să fi asistat o terţă persoană.

[5] Naţionalişti germani. Secţia respectivă a fost condusă ani de zile de col. Nicolae Păduraru, iar şeful Serviciului 1/A era în 1986 maiorul Radu Tinu. Dintr-un raport al Corpului de control al Ministerului de Interne, datat 19 aprilie 1985, rezultă că în cadrul Serviciului 1/A din Timiş sînt cuprinse următoarele „probleme, locuri şi medii“: „naţionalişti-fascişti germani, naţionalişti-iredentişti maghiari“, „lucraţi“ de către un colectiv format din 5 ofiţeri, conduşi de lt. col. Nicolae Păduraru. De problema „Artă-cultură, sănătate-justiţie- presă, culte-secte“ se ocupa un al doilea colectiv, format din 4 ofiţeri, condus de lt.-col. Ioan Indrei; de „învăţămînt-cercetare-sport“ răspundea un al treilea colectv, format din 6 ofiţeri, sub conducerea căpitanului Radu Tinu. Întregul Serviciu 1/A era format din 16 ofiţeri, iar activitatea echipei se află sub conducerea col. Antonie Ianculescu (1934-2007). Activitatea Serviciului, se spune în materialul citat, „are un caracter organizat şi este înscrisă în spiritul documentelor şi hotărîrilor de partid, desfăşurîndu-se cu stricta respectare a legalităţii şi în conformitate cu ordinele Ministerului de Interne şi ale Departamentului Securităţii Statului, precum şi ale programelor de măsuri elaborate pe plan central (ACNSAS, D 120, vol. 9, ff. 32-34).

[6] Nota amintită nu a fost depistată. În schimb, în dosar există o adresă dactilografiată către Direcţia I, serviciul V, din Bucureşti, semnată de şeful Securităţii din Timiş, col. Ion Cristescu, şi şeful serviciului 2, mr. Radu Tinu, care însoţeşte nota de mai sus. Semnatarii îşi exprimă „rugămintea“ de a se „verifica veridicitatea observaţiilor sursei noastre“ şi „dacă situaţia impune prevenirea editării romanului“. Un ofiţer care semnează indescifrabil ordonă maiorului Vasile Mălureanu şi lt. col. Victor Achim să-i spună lui Indrei că „măsurile se impuneau să fie luate pe plan local, înaintea trimiterii la C[omitetul]. C[ulturii]. [şi] E[ducaţiei socialiste]“. Acelaşi ofiţer îl critică apoi pe Indrei, reproşîndu-i că s-a debarasat de rezolvarea problemei, delegînd-o spre forurile superioare, la Bucureşti (ibidem, f. 154). 

***

[11 octombrie 1987. Într-un interviu, acordat ziarului „Neue Banater Zeitung”, William Marin aminteşte de lectura din romanul său SF „Im Sternbild der Jungfrau” în cadrul cenaclului literar german din Timişoara, Adam Müller-Guttenbrunn; lucrarea literară a fost calificată de Securitate drept un „roman cu cheie”, iar autorului i se impută că ar face propagandă elitar-sionistă – a se vedea nota de mai sus, din 26 decembrie 1986, redactată de un angajat al editurii Facla]

[11. Oktober 1987. In einem in der „Neuen Banater Zeitung” veröffentlichten Interview, erwähnt William Marin seine Lesung aus dem Science-Fiction-Roman, „Im Sternbild der Jungfrau”, im Temeswarer Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreis; die Arbeit wurde von der Securitate als verdächtiger „Schlüsselroman” eingestuft und dem Autor elitäre, zionistische Propaganda unterstellt – siehe den Bericht vom 26. Dezember 1986, der aus der Feder eines Mitarbeiters des Facla-Verlags stammt]

 

Eduard Schneider, „Mit Projekten in den Ruhestand. Gespräch mit dem Temeswarer Historiker Prof. Dr. William Marin kurz nach seiner Emeritierung”, in: NBZ, 11. Oktober 1987, S. 3-4 (letzter Absatz des Interviews).

***


[15 decembrie 1985. Locotenent-colonelul de Securitate, Ion Indrei, scria şi poezii în stilul liricii naţionaliste de partid şi de stat, pe care le şi publica sub numele de Andrei Indrei]

[15. Dezember 1985. Securitateoberleutnant Ion Indrei schrieb Gedichte im Stil der nationalistischen Partei- und Staatslyrik, die er gelegentlich auch unter dem Namen Andrei Indrei veröffentlichte]

***

[22 martie 1986. Anunţ oficial al morţii lui Alexandru Simlovici, în care nu se aminteşte că defunctul a fost ofiţer de Securitate]

[22. März 1986. Todesanzeige von Alexandru Simlovici, in der mit keinem Sterbenswörtchen seine langjährige Tätigkeit als Securitateoffizier erwähnt wird] 

NBZ, 22.3. 1986, S. 2

***

[Nedatat. Anii 1980. Securitatea întocmea liste cu scriitorii care erau incluşi în antologiile omagiale, dedicate lui Nicolae Ceauşescu sau soţiei sale, Elena, menţionînd funcţia şi instituţia la care lucrează, cît şi „problemele cu care este cunoscut” în dosare; poliţia politică n-avea nicio obiecţie faţă de cei cu un trecut legionar, faţă de cei care au fost închişi din motive politice în perioada stalinismului sau de cei care au fost condamnaţi pentru infracţiuni de drept comun sau pentru relaţii homosexuale, strict interzise în perioada comunismului; homosexualii erau prigoniţi şi condamnaţi, iar în unele cazuri Securitatea îi şantaja şi îi obliga să devină informatori]

[Undatiert. 1980er Jahre. Die Securitate fertigt Listen mit den Autoren an, die mit Beiträgen in den Huldigungsanthologien für Nicolae und Elena Ceauşescu vertreten waren, wobei der Arbeitsplatz des jeweiligen Autors und eventuelle dunkle Flecken aus dessen Akte in eine Rubrik eingetragen wurden; die politische Polizei hatte keine Einwände gegen frühere Legionäre oder ehemalige politische Gefangene aus der Zeit des Stalinismus, auch nicht gegen Personen die wegen gemeiner Delikte oder homosexueller Vergehen vorbestraft waren; Homosexualität galt im nationalkommunistischen Rumänien als schwerer Straftatbestand, Homosexuelle wurden verfolgt, eingekerkert und oft zur inoffiziellen Mitarbeit erpresst]

ACNSAS, D 118, vol. 5, ff. 114-118

***

Staats- und Parteigedichte - Poezii de partid şi de stat



[1953. A. E. Baconsky, "Elegie", în: Almanahul literar. Revista Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Filiala Cluj, anul 4, nr. 4 (41), aprilie 1953, pp. 3-4] 

A. E. Baconsky

ELEGIE

In oraşul de munte cerul e brun,
E tăcere de piatră şi ninge ca niciodată.
In oraşul de munte megafoanele spun 
Că inima lui Stalin a încetat să bată.

Trecătorii încremenesc pe stradă 
Şi ascultă —
      noaptea pluteşte’n întins,
Femeile plâng şi e multă zăpadă 
Şi ninge cum niciodată n’a nins.

O muzică grea văzduhul îl bântuie 
Melodie solemnă de Ceaicovschi sau Grieg; 
Doarme sub ghiaţă pârâul,
                        pământu e
Troienit de nea, amorţit de frig. 

In oraşul de munte trec în neştire 
Pe nimeni nu caut — pe nimeni n’aştept, 
Privesc pierdut prin ninsoarea subţire,
O lespede grea mă apasă pe piept.

Parcă nu pot crede... Rătăcesc —
                      E târziu,
Pe cine să’ntreb să-mi spună că nu e, 
Pe cine să’ntreb, să-mi răspundă că-i viu, 
Măcar ceva’ndepărtat şi nesigur să-mi spue.

Dar nu-i nimeni.
   Trecătorii încremenesc ascultând 
Şi orice gând fără îndemn, fără şir e.
E tăcere de piatră — fără cuvânt,
Prin oraşul de munte rătăcesc în neştire.

........................................

In oraşul de munte megafoanele spun 
Că inima lui Stalin a încetat să bată — 
O, noapte amară!
              E ceasul când vremile pun 
Pe fruntea lui Stalin 
Cununa celor ce nu mor niciodată.

#

[1953. Ion Potopin, "Recitind un carnet de campanie", în: Almanahul literar. Revista Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Filiala Cluj, anul 4, nr. 4 (41), aprilie 1953, pp. 24-25]

Ion Potopin 

Recitind un carnet de campanie


Sunt pagini vechi.. . De-atunci trecură anii 
din toamna grea, de plumb, de când am scris 
sub biciuirea crâncenei campanii:
— Mă voi întoarce! N’am să fiu ucis!

Era prin Tatra — prin zăpezi albastre 
Înaintam lovind neîncetat 
Fasciştii ce pe’ntinsul ţării noastre 
Pârjol şi jaf şi foamete-au lăsat.

Îmi amintesc, treceau prin aer schije, 
rupeau un braţ, intrau adânc în piept, 
dar şi atunci aveam aceeaşi grje:
— Să creşti, băiatul meu, ca bradul drept!

Am fost mereu cu ţara’n gând, băiete, 
văpaia morţii nu mă’nspăimânta, 
luptam prin scăpărări de baionete:
— Să fie mai frumoasă viaţa ta!

Şi când a fost să cad printre reţele 
pe flori de sânge’n patul de omăt, 
un chin a stat în gândurile mele:
— Băiatul meu, eu n’am să te mai văd!

Dar m’am întors şi azi te ţin în braţe
câtând în ochii limpezi, de izvor.
Neistovit, acelaşi viu nesaţ e;
— Să te privesc cum creşti în viitor!

Vei creşte dragul meu, mereu, sub soare, 
poet, constructor, inginer vei fi ...
Căci noi luptăm, în veci să nu coboare 
războiul peste lume într’o zi.

Tu, dragul meu, cu’ncredere învaţă 
la adăpostul flamurei de foc.
Noi apărând această nouă viaţă 
vom fulgera duşmanii’n orice loc!

(*) Ion Potopin este al 45-lea autor din lista de mai sus, întocmită de Securitate în anii 1980, pentru a fi inclus în antologia omagială, dedicată conducătorului de partid şi de stat.  

#

[1958. Alfred Margul-Sperber, "Lumina lui August", în: Viaţa Românească, anul XI, nr. 8, 1958, pp. 94-96] 

Alfred Margul-Sperber 

Lumina lui August

Din ziua ceea patrusprezece ani trecură!
Atunci în ţara noastră-o lovitură 
Nimicitoare fiarei fasciste i s-a dat.
De-atunci în lume multe s-au schimbat!
Cătuşele robiei legate peste ţară
În zilele acelui August se sfărîmară
Şi vremea-n care omul era stăpîn ori slugă
Un vis urît ne pare şi-o noapte foarte lungă.
Putem cu ochii noştri vedea şi recunoaşte
Înfăţişarea nouă a lumii ce se naşte,
Doar noi, cu-aceste braţe şi nu cu vorbe goale
Îi punem temelie din piatră şi metale.
Din drum să ne întoarcă, zadarnic lumea veche
Îşi mai adună gîndul nebun fără pereche
Cînd viaţa nouă-n pasul şi-n suflul ei fierbinte
Întreaga omenire o duce înainte.
El, Omul Nou, din lungul istoriei tumult
Nu se mai lasă aşteptat prea mult,
Şi drumuri nu-s în lume, şi colţuri nu-s în ţară
În care el, din timpuri chemat, să nu apară!

Ci eu, cît mă priveşte, în felul meu socot
Că-l poate orişicine vedea, şi peste tot –
Şi-aceasta nu-i o simplă părere trecătoare, -
Iau sprijin spusei mele o scrisoare
Trimisă mai deunăzi de-un prieten dintr-un sat.
Dar iată tot ce-mi scrie şi tot ce s-a-ntîmplat:

„De-un an de zile altă lumină-n sat la noi
Dă nopţii bezna strînsă de veacuri înapoi.
În case, becuri albe, cu vie strălucire,
La început privite cu uimire,
Au spulberat lungi nopţi de suferinţi,
Şi-acum coboară-n cartea de citire
În ceasul serii, raza lor subţire,
Alături de copii şi de părinţi.
Atunci, în prima seară luminată,
De noi sărbătorită cum n-a fost  niciodată
La noi în sat eveniment mare,
Avurăm la cămin o adunare.

Acolo, ca un oaspe de seamă-a fost chemat
Malota, tăietorul de lemne ce-a luptat
În anii grei cu domnii şi mai-marii,
Acestor locuri, om cît zece alţii
Doar brazilor asemeni şi munţilor înalţii.
De-atunci trecură anii şi ochii lui pierdură
În umbra lor lumina şi stropul de căldură –
Era de faţă totuşi, cu noi, şi-ntîia oară
Simţind parcă lumina cea nouă cum coboară,
L-a fost cuprins dorinţa arzătoare
Să spună două vorbe-n această sărbătoare.
Cuvîntul lui plin de avînt a fost
Iar eu, îl ştiu astăzi pe de rost:

»Tovarăşi, satul nostru-a căpătat lumină!
Voi credeţi că eu n-o văd, dar vă-nşelaţi amar!
Nu noaptea mă-mpresoară, nu bezna mi-e vecină!
Sînt orb – însă ca mine voi n-o vedeţi mai clar!
Eu am luptat o viaţă-ntreagă
Ca orbii toţi să vadă, să-nţeleagă
În lume cîndu-i seară şi cîndu-i dimineaţă
Şi cum răsare soare şi cum se-arată stele.
E visul meu acesta îndeplinit în viaţă!
Lumina mea-i aceasta şi-a bătrîneţii mele!
O văd aici, aproape de mine şi-i pot spune
Lumină-a lumii noastre mai drepte şi mai bune!«

Acestor vorbe drept răspuns îi dară
Aplauze, furtună, din sală şi de-afară,
Dar decît toate mai presus,
Neaşteptat, un lucru s-a propus:

»Tovarăşi, - spuse unul, - să-i facem ca să-i ţie
Lumina, lui Malota, de-acum, tovărăşie.
Să-aducă fiecare partea lui
De gînduri luminoase şi ochii cu lumină,
Să-aprindem noi lumină unde nu-i,
Să-i facem bătrîneţea mai senină,
În cîte-o zi citindu-i fiecare
La ceasurile serii, din cărţi şi din ziare«.

Zis şi făcut! De-atunci, de-un an încoace,
Nu s-a găsit niciunul cuvîntul să şi-l calce.
În fiecare seară, precum s-a hotărît,
Un alt flăcău îi ţine de urît
Citindu-i lui Malota din cărţi, cu voce tare,
Şi noutăţi citindu-i din ziare.
La clasicii acestei lumini şi-acestui ev
Bătrînul se arată cel mai atent elev.
Într-un cuvînt, Malota are
O parte din lumină şi el ca fiecare.”

Aşa grăia scrisoarea prietenului meu,
Dar ţin să ştiţi morala pe care am tras-o eu:
Veţi spune: - Ajutorul aproapelui, şi nu ne-a
Mirat povestea asta ce-i veche de cînd lumea!
Ci eu vă spun, e vorba de ceva mult mai mult
A cărei lungi ecouri prin lume le ascult.
Nu i-ar fi fost lumii electrice de-ajuns
Tăria ei să schimbe dincol’ de umbră firea. 
Cu ea odată-n sat a mai pătruns
O altfel de lumină ce-nvinge şi orbirea – 
Prin ea e dat robiei din veac să se deştepte,
Prin ea ne ridicăm pe alte trepte
Şi drumuri largi prin timp ni se deschid.
Este lumina dată de partid! 

Şi-o altă-nvăţătură am mai adaus eu
După scrisoarea prietenului meu:

Acei desprinşi cu umbra şi mersul înapoi,
Ce vor să tragă noaptea din urmă peste noi,
Cu şoapte şi zîzanii, cu nu ştiu ce tertip,
Cu basme şi iluzii scornite-n fel şi chip,
În cîntec de sirenă şi dănţuiri în van, 
Să ştie că le sîntem şi le vom fi duşman.
Purtăm în noi lumina acelor vremi şi lupte
Ce lasă-n urmă lanţurile rupte!


În româneşte de Ion Horea.

(*)  Alfred Margul Sperber (1898-1967)


#



[1978. Hans Schuller, Von seinen Gedanken geprägt / Marcați de gîndurile lui, în: Omagiu președintelui Nicolae Ceaușescu / Ehrung dem Präsidenten Nicolae Ceaușescu, p. 504]

#

[19. Juli 1985. Hans Liebhardt, „Porträt”, in: NW, S. 6]



(*) Hans Liebhardt (1934-2017) este al 20-lea autor din lista de mai sus (mai este amintit şi la poziţia 57), întocmită de Securitate în anii 1980, pentru a fi inclus în antologia omagială, dedicată conducătorului de partid şi de stat.

#

[8 ianuarie 1988. Wilhelm Weiss, „Cu nume de legendă”, în: Orizont, nr. 1, 1988, p. 5]

#

[21. August 1988. Hans Mokka, „Hymnischer August”, in: NW, S. 4] 

***

Zensur und Selbstzensur – Cenzură şi autocenzură

Stefan Binder, Adolf Meschendörfer, Ovid S. Crohmălniceanu 


(vorerst Abbildungen, erklärender Text folgt - deocamdată ilustraţii, urmează textul exlicativ) 

Stefan Binder - 

Stefan Binder - 




Stefan Binder -  

Stefan Binder  - Verschweigen von Namen ehemaliger Lehrkräfte an der Temeswarer Gemanistikfakultät, die beispielsweise nach ihrer Übersiedlung in die Bundesrepublik nicht mehr erwähnt werden durften. Diese Praxis des Verschweigens basiert auf einer Anordnung der Überwachungsbehörden, kann aber in vielen Fällen auch als eine Form der Selbstzensur angesehen werden. 

[12./19. April 1986. Prof. Dr. Stefan Binder, Mit der Praxis verbunden, Ein Rückblick auf die Tätigkeit des Germanistik-Lehrstuhls an der Temeswarer Universität (I), in: Neuer Weg, 12. April 1986, S. 4; (II), 19. April 1986, S. 4.]

***

Erster Teil hier - Partea întîi aici

Erstellt: 5.10. 2017 - Aktualisiert: 27.12.2017 

News 2017

November 29, 2017, 4:03 am

≫ Next: News 2018

≪ Previous: Die Schere – Foarfeca (2)

$

0

0

Mitteilung 

2.2.2017 

Einstellung der gedruckten Ausgabe der „Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik“. Einzelheiten hier. 

ELEKTRONISCHE HALBJAHRESSCHRIFT für SÜDOSTEUROPÄISCHE GESCHICHTE und POLITIK, 1. Folge, 1. Jahrgang, Juli 2017

Ralf Sudrigian: Fortsetzung folgt im Internet. „Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Kultur“ nun im elektronischen Format, in: ADZ, 27.8. 2017

***

25. 12. 2017

„DAS UNAUFHALTSAME ABGLEITEN NACH RECHTS...”

GESPRÄCH MIT COSTI ROGOZANU (40), DEM MITBEGRÜNDER DES LINKEN RUMÄNISCHEN INTERNETPORTALS „CriticAtac“

William Totok: In Rumänien haben in den letzten Tagen erneut Tausende gegen die Regierung protestiert, gegen Korruption und gegen die Aufweichung der Antikorruptionsgesetze. Sind diese Proteste gerechtfertigt?

Costi Rogozanu: Ja, sie sind gerechtfertigt. Bereits im Januar 2017 versuchte die Sozialdemokratische Partei (PSD) Gesetzesänderungen brutal durchzuführen, wurde aber in ihrem Vorhaben von Protestierenden gestoppt. Jetzt versucht die PSD erneut im verdächtigen Schnelllauf Gesetze durchzusetzen, was abermals Irritationen ausgelöst hat. Auch die Oppositionsparteien haben am Straßenprotest Gefallen gefunden und konzentrieren sich auf die Ablehnung der Gesetzesänderungen. Im Grunde handelt es sich um die vitale Frage, wieviel Macht den Staatsanwälten zusteht. Einige sind der Meinung, deren derzeitige Autonomie müsse bewahrt bleiben, andere hingegen sind für eine ausgedehntere Kontrolle. Die anrüchige Seite der Proteste äußert sich in der undemokratischen Art in der sich lautstarke Aktivisten zu der Problematik verhalten. Sie unterbewerten die dunkle Seite des Antikorruptionskampfes, den evidenten Machtmissbrauch einiger Staatsanwälte, die oberflächliche Ermittlungsverfahren einleiten, um dadurch politische Attacken zu kaschieren. Die Teilnehmer an den Protesten ignorieren dabei die fragwürdige Zusammenarbeit der Justizbehörden mit den Geheimdiensten.

Sind die rumänischen Justizreformpläne vergleichbar mit den umstrittenen Vorhaben der Regierungen in Polen oder Ungarn?

Die Situation in Rumänien ist nicht identisch mit der in Ungarn oder Polen. Gewiss, die PSD ist seit einigen Jahren auf der Suche nach Rezepten für einen „dritten Weg” und inspiriert sich aus den Erfolgsmodellen Trump-PiS-Orbán. Aber es gibt genügend PSD-Gegner, die auf die gleichen Vorbilder zurückgreifen. Erschreckend ist die Uniformität der fundamentalen Anschauungen, die zwischen den Protestierenden und den Regierungskoalitionären, der PSD und der Liberaldemokratischen Allianz (ALDE) besteht. Sie eint der gleiche Hass auf die „arbeitsscheuen” Armen, sie alle bejahen eine stärkere steuerliche Belastung der Arbeitenden und stellenweise sogar eine Einschränkung der Rechte der LGBT-Gemeinschaft.

Ist die PSD eine linke Partei mit einer sozialdemokratischen Ausrichtung?

Die PSD ist sehr gut organisiert. Ihr fehlt aber jegliche ideologische Kohärenz. Es ist falsch, in ihr eine von den „Armen” unterstützte Gruppierung zu sehen. Es ist eine Partei, die von Geschäftsleuten und Luxusbeamten getragen wird. Ex-Premier und vormaliger PSD-Chef Victor Ponta sah sich in der Rolle eines Tony Blair. 2012 hatte er die Abgaben großer multinationaler Firmen gesenkt. Deshalb ist es so wunderbar, in Rumänien gute Geschäfte zu machen, aber schwerer gut zu leben. Liviu Dragnea, der Nachfolger von Ponta als PSD-Vorsitzender, ist das Musterbeispiel eines Provinztyrannen, des Politikers als Geschäftemacher, der heute die Anhebung der Steuerbeiträge der multinationalen Firmen gutheißt und morgen schon das Gegenteil verkündet, weil diese angeblich die lokale Wirtschaft schädigen. Dragnea hat derzeit den neoliberalen Diskurs zugunsten eines neokonservativen aufgegeben. Seine rechte Arbeitsmarktpolitik blieb dabei unangetastet.

Wie spiegelt sich das im rumänischen Parlament wider?

Im rumänischen Parlament gibt es praktisch nur rechte Parteien. Die gesamte politische und intellektuelle Elite Rumäniens überbietet sich in Proausteritäts- und Probusinessbekundungen, in antikommunistischer Rhetorik und der Billigung kostspieliger Militärtechnologieeinkäufe.

Existieren dennoch Ähnlichkeiten zwischen der PSD-Politik und der nationalistisch-autoritären Politik der ungarischen oder polnischen Regierungsparteien?

Ja, auf rhetorischer Ebene. Rumänien ist derzeit gelähmt durch den Kampf zwischen Institutionen mit einem höheren Grad an Autonomie, wie es die Antikorruptionsbehörde (DNA) ist. Die Vorstöße der PSD sind chaotisch und inhaltsleer. Sie kritisiert die Nationalbank, schweigt aber angesichts eines fehlenden Krisenbewältigungsprogramms. Ebenso kritisiert sie die multinationalen Firmen, tut jedoch nichts gegen deren steuerlichen Begünstigungen. Es gibt keine offene Ablehnung der EU, obwohl die Opposition der PSD das unterstellt. Wichtige Themen werden ausgeblendet. Ein Drittel der rumänischen Bevölkerung lebt in Armut. Die jetzt auf den Straßen protestieren, fordern nicht eine Verbesserung der Lage jener, die von Armut betroffen sind. Auf der Straße wird ein politischer Kampf ausgetragen, die so genannte „Rechte” identifiziert sich mit dem Antikorruptionskampf und vertritt ein zunehmend aggressiveres Wirtschafsmodell. Die „linke” PSD macht andauernd wirtschaftliche Zugeständnisse, begünstigt den sozialen Abbau und will sich dabei die Kontrolle der Antikorruptionsbehörde (DNA) oder des Geheimdienstes (SRI) sichern.

Wieso gibt es in Rumänien keine linke Partei?

Auch fast drei Jahrzehnte nach dem Sturz Ceauşescus dominiert ein radikaler antikommunistischer Diskurs. Es ist eine Form rhetorischer Hegemonie. Diese wirkt sich sogar lähmend auf die Schaffung einer intellektuellen Linken aus. Wer es beispielsweise wagt, eine Reichensteuer zu fordern, wird sofort als „gefährlicher Radikaler” oder als „von den Russen gekauft” eingestuft. Zu erwähnen wären auch die systematischen Einschränkungen gewerkschaftlicher Betätigungen in Rumänien, das ein Vorposten in der Beschneidung von Arbeitsrechten ist. Der Einfluss eines rechtsgerichteten Konservatismus auf wirtschaftlicher Ebene ist ausschlaggebend. Die Entstehung einer Linken ist gegenwärtig ausgeschlossen. Das unaufhaltsame Abgleiten nach rechts ist in Rumänien weniger sichtbar als in anderen osteuropäischen Ländern. Diese sich abzeichnende Entwicklung scheint jedoch unvermeidbar zu sein.

Costi Rogozanu(geb. 1977) lebt als Publizist in Bukarest. Mit mehreren Politologen, Journalisten und Soziologen gründete er 2010 das linke Internetportal CriticAtac (www.criticatac.ro ).

***

23.12. 2017

Aktualisiert - actualizat 

Geheimdienstparanoia  - paranoia securistică

Der Fall Nikolaus Haupt – cazul Nicolae Haupt

1903-1992

[1983] Josef Gassner, in: Neue Banater Zeitung, 20. Februar 1983, S. 3

#

[13. Mai 1952. Offizieller Verhaftungsbefehl, ausgestellt mit großer Verspätung] 

[13 mai 1952. Mandatul de arestare al lui Nikolaus Haupt, emis cu mare întîrziere după reţinerea sa] 

#

[1. März 1942. Nikolaus Haupt spricht vom "teuflischen Wesen des Bolschewismus" und der "roten Barbarei", denen eine Banater Dreschmannschaft aus Lenauheim in einem Dorf in Transnistrien begegnet ist...]

#

[16. Juli 1943. Mit einem literarisch verbrämten Text, beteiligt sich Nikolaus Haupt an der aggressiven Kriegspropaganda der Nazis und versucht die Angehörigen der ᛋᛋ-Freiwilligen zu motivieren, ihren Beitrag zum Sieg Hitlers zu leisten.]

#

[30 august 1951. Declaraţia lui Nikolaus Haupt dată în timpul anchetei la Securitate]

[30. August 1951. Erklärung von Nikolaus Haupt während des Verhörs bei der Securitate] 

#

[18 octombrie 1951. Certificatul medicului psihiatru dr. Eduard Pamfil, 1912-1994, din Timişoara, care a diagnosticat că Nikolaus Haupt este bolnav psihic, recomandînd internarea deţinutului într-un spital de boli nervoase]


[18. Oktober 1951. Diagnose des Temeswarer Nervenarztes Dr. Eduard Pamfil, 1912-1994, der vorschlägt, den Häftling Nikolaus Haupt, in eine psychiatrische Klinik einzuweisen]

***

17.12. 2017

Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea (I) - Aktualisiert  - actualizat 

- [1842: Karl Marx, Bemerkungen über die neueste preußische Zensurinstruktion. Von einen Rheinländer] 

- [1842: Karl Marx, Observaţii în legătură cu recentele instrucţiuni cu privire la cenzura prusiană. De un renan]

Aus dem Inhalt der Seite - Din conţinutul paginii -

- Karl Paumgartten, "Die Zensur", in: Die Muskete 25. Februar 1915

- 1926. Lascăr Antoniu, „Fiecare ţară are presa pe care o merită” (Jedes Land hat die Presse, die es verdient), în: Adevărul, anul 39, nr. 13175, 27 noiembrie 1926, p. 1

- 1926: Cenzura din România - Zensur in Rumänien

- 1942: Curentul cenzurat, cenzorul demis. / "Maßregelung" des Blattes Curentul, Zensor entlassen.  

- Publicaţiile interzise până la 1 Mai 1948. Editată de Ministerul Artelor şi Informaţiilor, Bucureşti, 1948

- Verbotene Publikationen, Bukarest 1948

- [28 noiembrie 1948. Pasaj din autobiografia lui Ivan Deneş]

- [28. November 1948. Auszug aus der Selbstbiografie von Ivan Deneş]

- [5 august 1964. Situaţia compoziţiei naţionale a salariaţilor din aparatul de cenzură - Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor – DGPT]

- [5. August 1964. Die nationale Zusammensetzung des Zensurapparates – offizielle Bezeichnung: Generaldirektion für Presse- und Druckerzeugnisse, rum. abgekürzt: DGPT] 

- 1967: Über den Drehbuchautor Radu Cosaşu, das Verbot des Spielfilms „Un film cu o fată fermecătoare” sowie die Rolle von „Aurel Bantaş”

- 1967: Despre scenaristul Radu Cosaşu, retragerea filmului artistic „Un film cu o fată fermecătoare” şi rolul lui „Aurel Bantaş”

- [14 aprilie 1984. Ofiţerul de Securitate care răspundea de supravegherea scriitorilor şi intelectualilor din Timişoara şi judeţul Timiş întocmeşte un raport amănunţit...]

- [14. April 1984. Der für die Überwachung der Temeswarer Intellektuellen zuständige Ressortleiter der Temescher Securitate verfasst einen ausführlichen Bericht...]

#

13.10. 2017, 11:35 h

Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea (II)

Zensur und Selbstzensur – Cenzură şi autocenzură

Stefan Binder, Adolf Meschendörfer, Ovid S. Crohmălniceanu 

(vorerst Abbildungen, erklärender Text folgt - deocamdată ilustraţii, urmează textul exlicativ) 

- Staats- und Parteigedichte - Poezii de partid şi de stat 

A. E. Baconsky, Ion Potopin, Alfred Margul-Sperber, Hans Liebhardt, Wilhelm Weiss, Hans Mokka

- William Marin und sein verdächtiger Science-Fiction-Roman (siehe auch RFE, 25.10. 2017)

- William Marin şi romanul său SF - suspect (a se vedea si RFE, 25.10. 2017)

- 22. März 1986: Todesanzeige des Securitateoffiziers Alexandru Simlovici

- 22 martie 1986. Anunţul morţii ofiţerului de Securitate, Alexandru Simlovici

- Von der Securitate angefertigte Listen mit den Autoren, die Beiträge in den Huldigungsanthologien hatten 

– Lista autorilor, întocmita de Securitate, care aveau contribuţii în antologiile omagiale 

***

15. 12. 2017

Michaela Nowotnick, Florian Kührer-Wielach (Hrsg.): Wohnblockblues mit Hirtenflöte. Rumänien neu erzählen, Wagenbach, Berlin.

Das Buch erscheint im März 2018,
240 Seiten. 12 x 19 cm. Broschiert.
13,90 €
ISBN 978-3-8031-2794-5

Rumänien. Das sind Walachei und Schwarzes Meer, Transsilvanien und Karpaten. Verwunschene Landschaften, uralte Städte, Armut und Idyll. Abseits von Klischees schreiben Autorinnen und Autoren hier über eine weitgehend unbekannte, ganz zeitgenössische europäische Literaturlandschaft.
Diese nähern sich dem Land, seinem historischen und landschaftlichen Reichtum und seinen Bewohnern, die in diesem vielfältigen Mikrokosmos leben.
Es ist Europa im Kleinen. Insider und Außenseiter, Eingeweihte und Staunende, Gegangene und Gekommene, Bleibende und Suchende sind die Handlungsträger dieser radikal persönlichen Texte, in denen sich Vergangenheit, Gegenwart und Zukunft, Erlebtes und Gehörtes auf ungeahnte Weise verdichten. Rumänien, für die einen Heimat oder Wahlheimat, für die anderen Station auf einer Reise oder Sehnsuchtsort, immer aber ein literarisches Herzensland – trotz oder gerade wegen der verwirrenden Widersprüchlichkeit und der Gleichzeitigkeit vieler sprachlicher und kultureller Welten.
In diesem Resonanzraum eröffnen sich bislang ungeahnte Verbindungen der deutschsprachigen Gegenwartsliteratur zu einer wenig bekannten europäischen Literaturlandschaft an der unteren Donau, die darauf wartet, entdeckt zu werden.

***

13.12. 2017

UFA - 100

***

6.12. 2017

Oskar-Pastior-Abende am 18. und 19. 12. 2017

***

5.12. 2017

König Mihai und Gheorghe Gheorghiu-Dej 1947

Der frühere rumänische König Michael ist im Alter von 96 Jahren gestorben. 

###

William Totok: "Nachruf auf Rumäniens letzten König. Der „Russenknecht“ ist tot. Mihai erlag mit 96 Jahren einem Krebsleiden. Trotz normalisierter Beziehungen nach der Wende wurde er in Rumänien häufig angefeindet", in: taz-online, 5.12. 2017

***

4.12. 2017

Johann Lippet: Wegkreuze

Johann Lippet: Wegkreuze. Beobachtete, gehörte, gelesene und andere Geschichten

Pop Epik

Pop Verlag, Ludwigsburg 2017, 102 Seiten, 13,80 €

ISBN: 978-3-86356-180-2 

Egal ob beobachtet, gehört oder gelesen, es ist in jedem Fall wundersam, hat man erfaßt, wie sich eine Geschichte anbahnt. Die Geschichten dieses Bandes, einige umfassen nur ein paar Zeilen, die längsten aber auch nur ein paar Seiten, erzählen von Großeltern und deren Verhältnis zu ihren Enkeln, von einer mißglückten Mayonnaise und den Folgen, von Kois und behördlicher Willkür, von einer streikenden Hausfrau, vom Hängebauch bei Katzen, von einer tragischen Liebesgeschichte aus der Zeit des kalten Krieges, von einem gemeinnützigen Verein, der Wegkreuze für im Straßenverkehr zu Tode Gekommene aufstellt, von Politikern und Zeitgenossen in Fernsehshows, von seltsamen Todesfällen, von Selbstmord und Mord, von einem Bond Girl, von vereinsamten älteren Frauen und Männern auf der Suche nach spätem Glück.

+ + + Weitere Infos zu Neuerscheinungen - hier und teilweise auch hier + + + 

***

3.12. 2017

Theologe Paul Philippi in rumänischer Presse angegriffen, in: kultro.de

Hohe Wellen innerhalb der deutsch-rumänischen Minderheiten schlug am 27.11.2017 ein offensichtlich sehr gezielt manipulierender Artikel der Bukarester Tageszeitung "Cotidianul", in dem der siebenbürgisch-sächsische Theologe und Politiker Paul Philippi als möglicher Securist und früheres Mitglied der Waffen-SS deklariert wurde. Weiter hier...

***

29.11. 2017

[4. Juli 1950. Auszug aus einer Erklärung von Vidosa Nedici, rumänienserbische Mitarbeiterin der Securitate, im Rang eines Leutnants, verhaftet und in einem Schauprozess wegen Spionage und "titoistischer" Propaganda verurteilt. Zusammen mit Nedici wurden auch andere Securitateoffiziere festgenommen und vor Gericht gestellt. Weitere beispielhafte Biografien von Offizieren und Agenten der politischen Polizei werden im Rahmen der Studie "Ambivalente Lebensläufe" analysiert und veröffentlicht. Bislang wurden in der Halbjahresschrift die Biografien von Martin Schnellbach, Viliam Steskal und Ernest Deitel kommentiert und teilweise veröffentlicht, es folgen Sorin Iulian, Mihai Andre, Heinz Stănescu und Ivan Denes.] 

[4 iulie 1950. Fragment din declaraţia lui Vidosa Nedici, din 4 iulie 1950. Nedici a fost locotenent de Securitate şi a fost acuzată de spionaj şi „titoism”. Alături de Nedici au mai fost condamnaţi şi alţi ofiţeri de Securitate. Pregătim publicarea unor extrase din alte documente ilustrative care vor fi folosite pentru întocmirea studiului dedicat carierei unor ofiţeri sau colaboratori ai poliţiei politice, intitulat: „Biografii ambivalente” / „Ambivalente Lebensläufe”.]

Subsemnata, Nedici Vidosa, născută la 4 mai 1924, în comuna Becicherecul Mic, jud. Timiş Torontal, cetăţenie română, de naţionalitate sârbă, fiica lui Radivoi (decedat) şi Cristina, de profesie funcţionară MAI, absolventă a IV clase de liceu, cunosc limbile sârbă şi română, neperfect limba rusă şi germană, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Dr. Lister, nr. 5, declar următoarele:
 În trecut nu am făcut politică, iar din anul 1943 am sprijinit activ Mişcarea Antifascistă a partizanilor şi în anul 1946 am devenit membra în P.C.R., promoţia 1 mai, în oraşul Timişoara. Am urmat o scoală de cadre de 10 zile, în septembrie 1946, am fost luată ca funcţionară în Regionala C.F.R. Timişoara, unde am lucrat la secretariat, iar după reorganizarea regionalelor din martie 1947 am lucrat la Secţia Cadre - Judeţean P.C.R. Timişoara.
 În această vreme am locuit la Liubiţa Marcovici în Timişoara, str. Ungureanu, nr. 14, care atunci a fost activistă în Organizaţia Slavă din Timişoara.
În casa Liubiţei Marcovici veneau mai mulţi sârbi fie din R.P.F.I., fie de la Ambasada R.P.F.I. din Bucureşti, sau în general din România, pentru care venea acolo şi Bojidar Stanoievici. După ce am stat de vorbă de câteva ori cu acesta în octombrie sau noiembrie 1946 el mi-a propus să devin informatoare a O.Z.N.-a.
Propunerea lui Bojidar Stanoievici am acceptat-o. La câteva zile după acceptarea propunerii am fost chemată de Boja Stanoievici la o întâlnire pe malul canalului Bega a Centralei Hidroelectrice din Timişoara unde am fost asteptaţi de Duşco Iovanovici, secretar al Ambasadei R.P.F.I. din Bucureşti.
 [...] ACNSAS, P 1143, vol. 1, ff. 376-381 -aici, f. 376.

#

1. 11. 2017

Între folclor penitenciar şi realitate. Cine a fost Vidoşa Nedici?, RFE, 1.11. 2017

***

18.10. 2017

Autobiografia lui Ivan Deneş. Un document istoric relevant pentru perioada intermezzo-ului pseudo-democratic din 1944-1947, RFE, 18.10. 2017

***

28. 11. 2017

A murit scriitorul Gheorghe Mocuța (1953-2017)

Biografie - Uniunea Scriitorilor - Filiala Arad 

***

Culte religioase în perioada comunismului

Publicaţii noi legate de problema cultelor din RDG şi România, RFE, 22.11. 2017

***

16.11. 2017

30 de ani de la revolta muncitorească din Braşov, RFE, 15.11. 2017

Situaţia social-economică deplorabilă descrisă de Fănuş Neagu, la un an înaintea protestelor de la Braşov

***

12.11. 2017

Rechtsextremisten marschieren in Polen

Am polnischen Nationalfeiertag, dem 11.11., sind Tausende Nationalisten und Rechtsradikale durch Warschau gezogen. Auch Rechtsradikale aus anderen europäischen Ländern. Voller Bewunderung kommentiert ein rumänischer Sympathisant die Demo in Warschau: "Am avut ocazia (fericită aş spune) să petrec ceva timp cu nişte membri din grupări naţionaliste poloneze. Oameni de toată isprava, cu frica lui Dumnezeu, fără nici urmă de şovinism, cu care era o plăcere să bei o bere."

***

10.11. 2017

Pe urmele Revoluției. Revizitînd scene din tumultoasa Revoluție din 1917 în Rusia, RFE, noiembrie 2017

***

9.11. 2017

Rezension von Peter Ulrich Weiß zu: Georg Herbstritt, Entzweite Freunde, in: sehepunkte, Ausgabe 17 (2017), Nr. 10 

***

8.11. 2017

Mădălin Hodor: Securiștii care au tras la Timișoara. Listele lui Ambrozie, în: 22, 7. 11. 2017

Lista securiștilor care au primit armament și muniție de război în data de 17.12.1989 [PetruPele, poziția 55, S. Bădescu, poziția 47, Bădescu, fratele mai mic al lui S. Bădescu, poziția 110, [Valerică] Fulga, poziția 107, Radu Tinu, poziția 57, [Iosif] Müller, poziția 144, etc. etc.]. În dreapta, sunt menționate serviciile din care făceau parte (apăsați aici pentru a deschide documentul complet).

***

6.11. 2017

Literaturhaus Berlin

18. November 2017  Samstag

Großer Saal

Bei Gellu Naum gelesen

»In unserer Vorstellung laden wir die Zuschauer ein, versuchsweise mal freiwillig zu erblinden, um der poetischen Substanz ebenso wie den dramatischen Elementen des Geschehens mit geschlossenen Augen begegnen zu können.«

Drama, Hörspiel, Performance mit und aus und zu Texten von Gellu Naum mit dem Schauspieler und Performer Adrian Ciglenean, der Violonistin und Performerin Olga Berar, der Performerin Birgit Wieger und dem Perkussionisten Steve Heather

Gellu Naum (1915-2001) war einer der bedeutendsten rumänischen Dichter der letzten 70 Jahre, ein Autor, dessen literarischer ebenso wie ethischer Einfluß auf die gegenwärtige rumänische Literatur kaum überschätzt werden kann. Sein poetisches Gesamtwerk ist in deutscher Übersetzung 2006 – weitestgehend von Oskar Pastior übersetzt – bei Urs Engeler Editor erschienen.

Zusammen mit dem Rumänischen Kulturinstitut Berlin / ICR Berlin

Eintritt: 5,- / 3,- €

***

9.10. 2017

Evocarea unui nazist la un simpozion din Bistriţa

9 octombrie este în România Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului şi a fost instituită prin Hotărîrea de Guvern nr. 672/5 mai 2004, la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România. Tocmai în această zi se desfăşoară la Bistriţa un simpozion „prilejuit de împlinirea a 110 ani de la naşterea lui Friedrich Benesch (1907-1991)”. Fritz (Friedrich) Benesch a fost un nazist german, implicat în deportarea evreilor din Bistriţa care după război şi-a ascuns trecutul politic şi a activat într-o comunitate religioasă, inspirată din teoriile antropozofiei, numită Comunitatea Creştinilor - care are şi cîteva filiale în România.

William Totok

La iniţiativa Centrului Judeţean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, a Fundaţiei Societatea de Concerte Bistriţa şi Asociaţia Vasile Voiculescu are loc la Bistriţa un simpozion, intititulat „Ce înseamnă Goetheanismul pentru cultura Europei?”. Potrivit presei localeşi afişului, răspîndit pe internet, simpozionul este prilejuit de „împlinirea a 110 ani de la naşterea lui Friedrich Benesch (1907-1991)”. Lui Friedrich Benesch i-a fost dedicată, de altfel, o comunicare, susţinută nu în „Centrul Multicultural [din] Sinagoga Bistriţa”, ci la Hotelul Coroana, precum ne-a comunicat azi dimineaţă o participantă într-un mail. Schimbarea locaţiei pentru susţinerea comunicării a avut loc după ce s-au făcut auzite proteste în care s-a atras atenţia asupra faptului că Friedrich (Fritz) Benesch a fost implicat în deportarea evreilor din Bistriţa şi că a deţinut o funcţie de răspundere în aparatul Uniunii Populare (Volksbund) al Germanilor din Ungaria – pandantul Grupului Etnic German din România, dirijat de către activişti ai Partidului Naţional-Socialist Muncitoresc German (NSDAP), precum s-a numit oficial partidul nazist.

Despre Fritz Benesch a scris, pe larg, istoricul Johann Böhm în revista „Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik” (nr. 1/ 2004, pp. 108-119). Böhm, născut în 1929, care este originar din zonă, l-a şi cunoscut pe Benesch. Acesta i-a fost profesor de ştiinţe naturale la liceul din Reghin, între anii 1941 şi 1942. În cursul lecţiilor, a scris Böhm, acesta şi-a concentrat expunerile pe aşa numita problemă a „raselor umane”, susţinînd, între altele, teza ideologiei naziste privind „unitatea între rasă şi popor [neam]”.

Contrariat de un necrolog apologetic, dedicat lui Benesch de către Hans Bergel în revista „Südostdeutsche Vierteljahresblätter” (nr. 3, 1991, pp. 240-241), istoricul Böhm s-a decis să întocmească un studiu, în care se bazează pe un bogat material documentar, cules din arhive.

Prezentării lui Benesch ca un antropozof inocent, fără trecut politic, precum a făcut-o Bergel şi într-o evocare, publicată în ziarul refugiaţilor saşi, „Siebenbürgische Zeitung” (30.9. 1991, p. 4), istoricul Böhm îi opune date biografice din care se desprinde o altă imagine a celui care după război a încercat să-şi oculteze trecutul.

Fritz Benesch s-a născut în 1907, la Reghin, şi a terminat liceul la Bistriţa. Între anii 1925 şi 1931, a fost student la la Universităţile din Marburg an der Lahn, Halle şi Cluj, unde a frecventat cursuri de teologie, zoologie, botanică, chimie, etnografie şi istorie. În această periodă activează în organizaţia nazistă de tineret din România, devenind unul dintre şefii ei. În 1934 obţine diploma de preot evanghelic la Sibiu şi se căsătoreşte cu Sunhilt Hahne, fiica rectorului Universităţii din Halle, Hans Hahne, membru al partidului nazist, coordonator al cursurilor de „ştiinţa raselor” (Rassenkunde) din Germania meridională şi director al muzeului naţional-socialist.

Între anii 1934 şi 1937, Benesch a fost preot evanghelic într-o localitate din apropierea Reghinului, devenind membru al Partidului Popular German din România (DVR - o formaţiune nazistă radicală). Împreună cu alţi preoţi pro-hitlerişti a încercat să impună modelul bisericesc propagat în Germania nazistă sub denumirea „Creştinii germani”. Din cauza acestei activităţi a fost caterisit.

Despre acţiunile pro-naziste ale unor preoţi evanghelici a scris, pe larg, episcopul Victor Glondys (1882-1949) în jurnalul său. Glondys, însuşi, devenise victima epurărilor naziste în 1941, fiind înlocuit cu episcopul hitlerist Wilhelm Staedel.

Fritz Benesch care în 1939 s-a înrolat în Waffen-SS, şi-a continuat activitatea pro-nazistă după ocuparea Ardealului de Nord de către Ungaria horthystă, în 1940, şi a fost numit în funcţia de şef al districtului Reghin. Asta în calitate de activist al Uniunii Populare a Germanilor din Ungaria (Volksbund). În 1944 a fugit în Germania. A întrerupt legăturile cu foştii săi conaţionali, apropiindu-se de secta religioasă numită Comunitatea Creştinilor. În 1947, Benesch devine preot al acestei Comunităţii care propagă o doctrină sincretică, bazată pe antropozofia lui Rudolf Steiner şi creştinism. Teoria „cristologiei” teozofice, propagată de această comunitate, este calificată de teologia confesională drept incompatibilă cu Noul Testament.

Unul dintre preoţi, coleg cu Benesch în această comunitate, a fost şi Werner Georg Haverbeck. Acesta a înfiinţat, în 1963, fundaţia „Collegium Humanum”. Din cauza propagandei extremiste de dreapta, revizioniste şi negaţioniste, activitatea fundaţiei a fost interzisă în Germania, în 2008.

Soţia lui Haverbeck, Ursula, cunoscută şi ea ca o militantă extremistă, a fost condamnatăîn august a.c., la 10 luni de închisoare, pentru negaţionism. În repetate rînduri, ea a declarat că Holocaustul este o minciună, iar lagărele de exterminare nici măcar nu au existat.  

RFI, 9.10. 2017 - audio

#

6.10. 2017

Eine Tagung, die dem aus Rumänien stammenden Nazi Friedrich Benesch gewidmet ist

Simpozion dedicat unui nazist, originar din România: Friedrich Benesch

SIMPOZIONUL INTERNAȚIONAL CE ÎNSEAMNĂ GOETHEANISMUL PENTRU CULTURA EUROPEI?

prilejuit de împlinirea a 110 ani de la naşterea lui

Friedrich Benesch (1907-1991)

CE ÎNSEAMNĂ GOETHEANISMUL PENTRU CULTURA EUROPEI?

Bistrița 8-10 octombrie 2017

Centrul Multicultural Sinagoga Bistriţa

***

die tageszeitung (taz), 2./3. 10. 2017, S. 10

#

1.10. 2017

Geheimdienste in Rumänien

Elogen auf einen Verbrecher

Der letzte Chef der Securitate, Iulian Vlad, ist im Alter von 86 Jahren gestorben. Manche Medien feiern ihn als einen wahrhaftigen Patrioten.

Von William Totok

Iulian Vlad bei einer Buchpräsentation im Jahre 2012                             Screenshot: YouTube

Weiter lesen in der tageszeitung (taz).

#

30.9. 2017, 14:30 h

Iulian Vlad (31.2. 1931- 30.9. 2017), der letzte Chef der rumänischen Geheimpolizei Securitate, ist im Alter von 86 Jahren in Bukarest gestorben.

Einige von Vlad unterzeichnete Dokumente können auch auf unseren Seiten nachgelesen werden, z.B. hier und hier. Weitere Hinweise hier.

Hier einige Auszüge aus seiner Akte, die der Sohn des ermordeten Dissidenten Gheorghe Ursu, Andrei Ursu eingesehen hat.

***

28.9. 2017

„Petry, go home!”, RFI, 28.9. 2017 

***

27.9. 2017, 10:09 h

William Totok: „Revoluţia conservatoare. Rădăcinile cultural-politice şi ideologice ale Alternativei pentru Germania (AfD)”, RFE, 27.9. 2017

***

14.9. 2017

„Merkel să dispară!” - lozinca naţionaliştilor germani. Candidaţi, originari din România, pe lista partidului xenofob, naţional-autoritar şi antimusulman, Alternativa pentru Germania (AfD), RFE, 14. 9. 2017

***

13.9. 2017

Presa etnocentristă germană din România, 1922-1944 (Colaj: William Totok)

Despre presa uniformizată. O lucrare despre presa naţionalistă germană din România, Ungaria şi Iugoslavia a istoricului Johann Böhm, RFE, 13. 9. 2017 

***

19.9. 2019

Literatură fascistă şi revizionistă la Aeroportul din Iaşi 

Faschistische und geschichtsrevisionistische Literatur kann im Flughafen von Iaşi erworben werden

Im Angebot: das antisemitische Machwerk Die Protokolle der Weisen Zions und zwei Bände des rumänischen Faschistendichters, Radu Gyr 

Fotos vom 18.9. 2017

Un „Tonomat.ro“ propune călătorilor de la zborurile internaţionale din şi spre Iaşi (terminalul T3) 25 de cărţi la preţuri accesibile, între care se distinge scrierea antisemită, „Protocoalele Înţeleptilor Sionului“ (la numai 5 lei), alături de Gh. Buzatu şi de două volume ale poetului legionar Radu Gyr, dar şi de „Slow Sex” reţete culinare etc. Fotografiile au fost făcute luni, 18 septembrie 2017 

***

7.9. 2017

Blut und Boden - Sînge şi glie (1)

[23 februarie 1946. Ziarul Scînteia, organul central al Partidului Comunist Român anunţă sentinţa „în procesal criminalilor de război din lotul guvernului fantomă”]

[23. Februar 1946. Das Zentralorgan der Rumänischen Kommunistischen Partei Scînteia gibt das Urteil im Prozess der 11 angeklagten Kriegsverbrecher bekannt] 

#

[21 februarie 1946. Extras din sentinţa în care au fost condamnaţi 11 inculpaţi, între care, în contumacie, şi Vintilă Horia care a primit o pedeapsă la închisoare pe viaţă] 

[21. Februar 1946. Vintilă Horia in Abwesenheit zu einer lebenslänglichen Gefängnisstrafe verurteilt. Auszug]

#

Articolul lui Vintilă Horia, „Miracolul fascist”, republicat, în 2004, în revista radicală de dreapta România Mare cu un text însoţitor. Elogiile senatorului PRM, Mihai Ungheanu, aduse lui Vintilă Horia în articolul: „Cine tot inventează fascişti?” 

Texte: Vintilă Horia, Albert Wass, József Nyírő, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Ion Şiugariu, Rdu Gyr etc.

Placă omagială pentru Radu Gyr la Bucureşti (Foto: 21 martie 2015) + Fragmente din poezia lui Radu Gyr: Mormântul Căpitanului 

Büste von Albert Wass - Budapest

###

Aktualisiert - actualizat 13.5. 2017

Siehe auch - a se vedea de asemenea: 

Blut und Boden 2 - Sînge şi glie 2 

Antisemitische Zeichnungen in dem von Julius Streicher herausgegebenen Nazihetzblatt, „Der Stürmer“ 1940 und 1941. 

Caricaturi în gazeta nazistă, „Der Stürmer“, editată de Julius Streicher, 1940, 1941. 

#

[23. Oktober 1941. Heinrich Zillich veröffentlicht in dem Naziblatt „Südostdeutsche Tageszeitung“ Erinnerungausschnitte aus dem 1. Weltkrieg, in der Absicht, die am 2. Weltkrieg beteiligten Soldaten zu Kampfhandlungen anzuspornen.]

[23 octombrie 1941. Heinrich Zillich publică un nou articol în ziarul nazist „Südostdeutsche Tageszeitung“, intitulat „Pîine cu slănină“, cu scopul incitării soldaţilor care în acele zile au participat la cucerirea Odesei, unde între 22 şi 24 octombrie a avut loc un mascaru antisemit, ordonat de regimul lui Ion Antonescu. În urma masacrului şi-au pierdut viaţa aproximativ 30.000 de evrei.]

#

William Totok, O reconsiderare nejustificată. Recitindu-l pe Heinrich Zillich (1898-1988), RFE, 25. 1. 2017

#

[23. und 31. Dezember 2016. Vorsichtiger Rehabilitierungsversuch des völkischen Autors Heinrich Zillich in einem mehrteiligen ADZ (KR)-Artikel]

[23 si 31 decembrie 2016. Încercare de reabilitare a scriitorului nazist, Heinrich Zillich, într-un serial din ADZ (KR)]

„Identitate şi alteritate în proza şi publicistica lui Heinrich Zillich” (teză de doctorat susţinută la data de 14 noiembrie 2013, la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu).

„Identität und Alterität in Heinrich Zillichs Prosa und Publizistik” (Dissertation zur Erlangung der Doktorwürde, Universität Lucian Blaga, Sibiu, 2013. 

***

29.8. 2017

Rekonstruierter Text aus einem 1975 beschlagnahmten Arbeitsheft. - Versiune reconstituită a unui text confiscat în 1975.

#

23. 7. 1976: Postscriptum (cf. Poesie-Club)

***

25.8. 2017

Hans Blaßmann

9 decembrie 1955. Interogarea lui Dominik Blassmann din Lenauheim în vederea clarificării împrejurărilor în care a fost ucis, în 1944, fiul său Hans Blassmann. 

9. Dezember 1955. Befragung von Dominik Blassmann aus Lenauheim im Zusammenhang mit der Ermordung seines Sohnes, Hans Blassmann, 1944 in der „Banatia“.

#

Heinrich Simonis, Fememord in der Banatia, in: ders., Gespenstergang durch die Zeit. Aus den dunklen Tagen des Hitlerfaschismus im Banat, Verlag des Verfassers, Temeswar 1946.

***

24.8. 2017

Kirche in Rumänien

Sexorgien im Priestergewand

Die Orthodoxe Kirche feuert einen schwulen Bischof. Die Ultranationalisten und fundamentalistische Kreise klatschen Beifall. Von William Totok, in: die tageszeitung (taz), 24.8. 2017 

#

20.6. 2017

Politische Situation in Rumänien

Bukarester „Putschversuch“

Die Sozialdemokraten wollen ihren eigenen Premier loswerden. Sorin Grindeanu habe das Regierungsprogramm nicht umgesetzt.

WILLIAM TOTOK

AutorIn

Weiter in der tageszeitung (taz), 20. 6. 2017, hier...

#

RFE, 20.6. 2017

Klaus Iohannis la Berlin

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a participat la reuniunea dedicată Zilei Internaţionale a Refugiaţilor şi a fost distins cu ordinul „Sf. Gheorghe” al Balului Operei „Semper” din Dresda

William Totok

Într-o cuvîntarea Iohannis a făcut şi o trimitere la situaţia postbelică a minorităţii germane din România, vorbind doar despre consecinţele care au provocat tragedia deportărilor şi drama emigrării de mai tîrziu. Nu s-a referit, însă, la ceea ce a premers această situaţie, şi anume susţinerea politicii naziste de către o parte însemnată a minorităţii germane, practicată de către Grupul Etnic German (GEG) din România pînă pe data de 23 august 1944. 

Mai departe aici... 

#

19.4. 2017

Mehrere rechtsradikale und nationalistische Internetseiten aus Rumaenien wurden im April eingestellt (z.B. die antisemitische Plattform De veghe Patriei). Andere Seiten (Victor Roncea blog und Ziaristi online) kuendigten an, keine politischen Beitraege mehr zu veroeffentlichen. Eine leicht veraenderte Veroeffentlichungspraxis kann auch auf der nationalistischen Seite NapocaNews festgestellt werden, nachdem ein IT-Team eine Anwendungssoftware (App) entwickelt hatte, die auf die Glaubwuerdigkeit extremistischer Seiten aufmerksam macht. (Hier eine summarische Liste mit den rumaenischen Seiten, die fuer die Verbreitung von Fake-News bekannt sind.) 

***

18.4. 2017

Selbstjustiz, Rassismus oder Bandenkrieg? "Ungarn" verüben Pogrom an Roma in Rumänien 

In der zum Großteil von Székler-Ungarn bewohnten Kleinstadt Gyergyószentmiklós/Gheorgheni im rumänischen Siebenbürgen wurden Roma-Häuser angezündet

Bosszút álltak a romákon, rájuk gyújtották a házat

Bilder 

Incident intre romi si maghiari la Gheorgheni. Maghiarii ar fi incendiat o casa si mai multe bunuri, dupa ce doi minori 
de etnie roma ar fi furat 30.000 de lei din masina unui batran din localitate

#

22.-24. 8. 2017

William Totok: „Afară cu străinii!”. 25 de ani de la incidentele violent-rasiste din Rostock-Lichtenhagen, RFE, 23.8. 2017

***

Neue Bücher - Cărţi noi

30.8. 2017

Latura externă a Securităţii 


O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948-1989), 


RFE, 30.8. 2017

#

20.8. 2017

Heft 1/2017, Jg. 12 (66)

Spiegelungen - Zeitschrift für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas

Thema: Kontaktzonen literarischer Übersetzung

Verlag Friedrich Pustet - EUR 17,00

#

12.7. 2017

Südosteuropa Mitteilungen, 

57. Jahrgang, Heft 3, 2017 



Schwerpunkt Rumänien



Inhaltsverzeichnis, Zusammenfassung der Beiträge und weitere Hinweise hier. 

#

28.6. 2017

Miljenko Jergović

Die unerhörte Geschichte meiner Familie

Roman

Aus dem Kroatischen von Brigitte Döbert

Schöffling & Co, Frankfurt am Main 2017

1144 Seiten. Gebunden. 

€ 34,00   €[A] 35,00   

ISBN: 978-3-89561-396-8

»Ach diese Donauschwaben, die haben uns das Ganze mit ihrem krankhaften Wunsch eingebrockt, samt ihren rumänischen und bulgarischen Käffern zum Deutschen Reich zu gehören (…).« - Miljenko Jergović 

Miljenko Jergović, „Istoria nemaipomenită a familiei mele”. Literatură universală din spaţiul fost comunist, RFE, 6.9. 2017

»Weltliteratur. (...) Gut, dass es den endlos talentierten, mutigen und witzigen Miljenko Jergović gibt.«  Andreas Breitenstein, NZZ

»Alle gesellschaftlichen und familiären Kollisionen, die zu Katastrophen führten, werden dort subtil gebrochen und ironisch aufgelöst.« Erich Klein, Der Falter

»Auf und aus den Trümmern einer untergegangenen Welt ein imaginäres Gebilde (...) aufzubauen und alte Schrecken spürbar zu machen (...), dafür scheint niemand geeigneter als Miljenko Jergović.«

Erich Klein, ORF Ö1 Ex Libris

»Die Vermischung von Fantasie und Historie, Verwischung der Grenze von Fiktion und Dokumentation – dies sind prägende Elemente von Jergovićs (...) Werk.«

Nadine Lange, Der Tagesspiegel

»Ein aus Fakten und Fiktion gewobenes Panorama südosteuropäischer Geschichte. (...) Große, kluge Literatur, die souverän das kulturelle Erbe der Balkan-Region zitiert, travestiert, in Frage stellt.«

Hendrik Werner, Weser Kurier 

#

27.5. 2017

Rosanna Dom

Fragile Loyalität zur Republik Moldau

Sowjetnostalgie und ‚Heimatlosigkeit‘ unter den russischen und ukrainischen Minderheiten

Reihe:Südosteuropäische Arbeiten 156

DE GRUYTER, OLDENBOURG 2017

#

6.5. 2017 

Deutsch-Rumänische Hefte
Caiete Româno-Germane

Halbjahresschrift der Deutsch-Rumänischen Gesellschaft

Publicatie semestriala a Societatii Germano-Române

Jahrgang XX, Heft 1, Sommer 2017

+ + + Leseprobe S. 36  + + +

Christof Kaiser: Der Halbmond und die Dobrudscha

Rezension des Bandes von Jürgen Henkel (Hg.) Halbmond über der Dobrudscha. Der Islam in Rumänien, Schiller Verlag, Hermannstadt, Bonn 2016, 230 S.

#

Alexandru Racu, Apostolatul antisocial. Teologie și neoliberalism în România postcomunistă, Editura Tact, 2017, 276 pag., 30 lei

Din cuprins:

Surse scripturistice și patristice/ Instituțiile economice și sociale premoderne ale Creștinătății Răsăritene și Apusene / Doctrina socială catolică / Contextul ortodox și cel românesc / Horia-Roman Patapievici și individualismul posesiv creștin /  Între Patapievici de la București și Papa de la Roma: Părintele Ioan I. Ică jr. și opţiunea preferenţială pentru intelectuali / Teodor Baconschi și neoliberalismul în straie creștin-democrate / Mihail Neamţu (care »furnizează baza teoretică a unor politici antisociale extrem de brutale«) și triumful oportunismului / Radu Preda și „taina fratelui”

Ein Buch über die Akteure und Stichwortlieferanten des postkommunistischen Neoliberalismus in Rumänien, die Verknüpfungen zwischen Orthodoxie, Legionarismus und Konservatismus, die selbst ernannten Heilsverkünder unter orthodox-nationalistischen Vorzeichen, die falschen christlichen Abendlandspatrioten und anti-sozial raunenden Untergangsvisionäre, Sozialdarwinisten und -chauvinisten, postkommunistische Antikommunisten: Horia-Roman Patapievici, Teodor Baconschi, Mihail Neamţu, Radu Preda, Dragoş Paul Aligică, Adrian Papahagi etc. etc. 

#

3.5. 2017

Despre cartea lui Alexandr Dughin: „Destin eurasianist”

„Teoria dughinistă. Alexandr Dughin şi ideologia ultraconservatoare a eurasianismului”, RFE, 3.5. 2017

Addenda:

(cu 2 fragmente din arhiva CNSAS - citate în articol)

#

Volker Weiß 

Die autoritäre Revolte

Die Neue Rechte und der Untergang des Abendlandes

Klett-Cotta, Stuttgart 2017

Scharfsinnig zeigt Volker Weiß die brisante Entwicklung des neuen rechten Denkens auf. Er porträtiert die wichtigsten Akteure der rechtspopulistischen Bewegungen mitsamt deren Strategien und Methoden. Eine dichte Darstellung von Geschichte und Gegenwart einer Neuen Rechten, deren Aufschwung nicht überraschend war.

Inhalt

1. Die »Neue Rechte« – Eine Familienaufstellung

2. Armin Mohler – Die Erfindung einer Tradition

3. Der Weg zur AfD – Die Sammlung der Kräfte

4. Provokationen von rechts – Politik des Spektakels

5. Konservativ-Subversive Aktionen – Vom Geist auf die Straße

6. Untergang und Rettung – Aufstand des »geheimen Deutschland«

7. »Abendland« – Kurze Geschichte eines Mythos 

8. Der Feind in Raum und Gestalt – Islam, Amerika und Universalismus

9. Vom »Wahrheitskern« neurechter Politik – Autoritärer Populismus

+ + + „Revolta autoritară”, RFE, 7.6. 2017 + + + 

#

27.4. 2017

Memorii resentimentare. Răfuiala fostului ministru de externe ceauşist, Ştefan Andrei (1931-2014), cu Europa Liberă, RFE, 26.4. 2017 + Operaţiuni de intoxicare, halbjahresschrift - hjs-online, 20.6. 2012

#

3.6. 2017

Emanuel Copilaș, Spiritul diavolesc al jidovimii bolșevice. Anticomunismul neolegionar în România postcomunistă, în: Baricada.org, 1.6. 2017

+ + + Weitere Infos zu Neuerscheinungen - hier und teilweise auch hier + + + 

***

3.8. 2017

Aktualisiert - actualizat

Mr. Blau

[1959. Rolle von Major Ernest Deitel als Koordinator eines Maßnahmenplans hinsichtlich der Überwachung rumäniendeutscher Schriftsteller]

[1959. Rolul maiorului Ernest Deitel în elaborarea şi coordonarea planului de măsuri „în acţiunea informativă dusă asupra grupului de scriitori naţionalişti burghezi saşi”]

#

[1 decembrie 1958. Un raport „personal-confidenţial” în care se denunţă activitatea şi comportamentul lui Deitel şi se susţine că acesta a recrutat un număr prea mic de informatori şi că ţine legătura doar cu „RADU CONSTANTIN” şi ...] 

[1. Dezember 1958. Ein 9 Seiten umfassender maschinengeschriebener, vertraulicher Bericht, in dem die Tätigkeit Ernest Deitels kritisiert und denunziert wird. Deitel wird vorgeworfen, viel zu wenige inoffizielle Mitarbeiter angeworben und sich unverdient gewisse Meriten zugeschrieben zu haben] 

#

[21. April 1951. Maschinengeschriebene und handschriftlich unterzeichnete Beurteilung des Securitateoberleutnants Ernest Deitel durch Securitatehauptmann Martin Schnellbach und eine Fußnote mit einem Hinweis auf ERICH PFAFF]

[21 aprilie 1951. Referinţă despre lt. maj. de Securitate Ernest Deitel, dactilografiată şi semnată de cpt. Martin Schnellbach şi subsol cu o trimitere la ERICH PFAFF]

#

[Material nedatat - 1951. Fişa personală a Dr. Cornel Preda, gardist din anul 1935, complice la asasinarea lui Ocskó Tereza.]

[Undatiertes Material - 1951. Personalbogen von Dr. Cornel Preda, Chef der Legionärspolizei aus Arad, mitverantwortlich an der Ermordung von Ocskó Tereza]

#

cf. Der Fall Ocskó Tereza - Cazul Ocskó Tereza

Coperta / Umschlag 

Jenö Glück, Ocskó Teréz 1917-1940, Editura politică, Bucureşti 1978

Einzelheiten über die Ermittlungen des Securitateoffiziers Ernest Deitel im Fall Ocskó Tereza. 

Detalii despre ancheta condusă de ofiţerul Ernest Deitel în cazul Ocskó Tereza. 

#

[25 octombrie 1951. Adresă către Direcţiunea Generală a Securităţii, semnată de lt. col. Aurel Moiş şi lt. maj. Ernest Deitel, de la Securitatea din Timişoara, privind cazul Nikolaus Haupt ....]

[25. Oktober 1951. Schreiben der Temeswarer Securitate an die Bukarester Generaldirektion, unterzeichnet von Oberstleutnant Aurel Moiş und Oberleutnant Ernest Deitel, bezüglich des Falles Nikolaus Haupt....]

#

[27 martie 1958. Raportul colaboratorului „Radu Constantin”, cunoscut artist plastic din Braşov, născut în Caransebeş, în care relatează despre întîlnirea cu Dr. Ioan (Hans) Reb din Timişoara, după „marşrutizarea” ordonată de ofiţerul său de legătură, maiorul Ernest Deitel] 

[27. März 1958. Bericht des inoffiziellen Mitabeiters „Radu Constantin”, geboren in Caransebeş, ein bekannter bildender Künster aus Kronstadt, über seine Begegnung mit Dr. Ioan (Hans) Reb, nachdem er von seinem Verbindungsoffizier Major Ernest Deitel den Auftrag erhalten hatte, nach Temeswar zu fahren und Reb zu kontaktieren] 

ACNSAS, I 1057099, vol. 1, f. 226.

Anmerkung: Zusätzliche Daten zu dem Vorgang folgen demnächst in einem separaten Beitrag. Es folgen dann auch Details zum Prozess Reb - Weresch.

Notă: Informaţii suplimentare vom publica într-un articol în pregătire. Urmează şi amănunte legate de procesul Reb - Weresch din 1961. 

***

3.8. 2017

#

2.8. 2017

Mugur Varzariu, "Pleşu, un pretins intelectual", în: Adevărul, 1.8. 2017

(...) Când încerci să justifici legionarismul prin prisma aderării la mişcare a unor intelectuali (de la care în mod normal trebuia să cerem viziune şi să avem mai multe pretenţii), ştiind că România a ocupat locul doi după Germania Nazistă la crime comise împotriva evreilor şi romilor, nu înseamnă că ţi-ai exprimat o „părere proprie“ în numele „libertăţii de exprimare“, ci înseamnă că aduci o ofensă tuturor victimelor. Pentru un astfel de comportament, etichetarea ca „legionar“, „fascist“ este doar forma corectă (politică sau nu) de identificare a comportamentului afişat. (...) 

#

26.7. 2017

Geschichtsklitterungen und -revisionismus in den Ausführungen von Radu Preda, in einem ADZ-Artikel von Jürgen Henkel, 23. Juli 2017, den ein Leser folgendermaßen kommentiert:

Kann ein orthodoxer Theologe, der zwei totalitäre Systeme über einen Kamm schert, ernsthaft mit der Aufarbeitung eines der finstersten Kapitel der Geschichte beauftragt werden...? 

(...)

Kritisch ist dieser Herr allemal, allerdings weniger in den eigenen Reihen seiner Kirche, sondern eher gegenüber sexuellen Minderheiten: So werden Filmaufführungen mit homosexueller Thematik durchaus als "Perversion" gebrandmarkt ....

Siehe hier auch folgende Beiträge: 31.8. 2015
[Cinci membri ai Consiliului Ştiințific anunţă că s-au autosuspendat din funcţii până când Guvernul îi găseşte înlocuitor lui Radu Preda, Digi24, 31.8. 2015; Agerpres, 31.8. 2015] 
[Fünf Mitglieder des Wissenschaftlichen Beirats fordern die Ablösung von Radu Preda als Leiter des Instituts zur Aufarbeitung der Verbrechen des Kommunismus, Agerpres, 31.8. 2015, Revista 22, 31.8. 2015, Digi24]
Interviu cu William Totok, membru al Consiliului ştiinţific al IICCMER: O lege „anticomunistă“ ar interzice statuia lui Adrian Păunescu; de Sabina Fati, 30 august 2015 România liberă, 30. 8. 2015

#

26.7. 2017

William Totok, "Transformarea unor personaje compromise politic în victime ale comunismului. Asemănări între cazul Walter Linse, Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr", RFE, 26.7. 2017

#

20.7. 2017

Demonstration ultrarechter Aktivisten in Bukarest mit antisemitischen Slogans für die Beibehaltung des Namens Mircea Vulcănescu(*) für eine Bukarester Mittelschule, am 18. Juli 2017.

(*) Mircea Vulcănescu (1904-1952), economist şi sociolog, autor al lucrării „Dimensiunea românească a existenței“ (1943), subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor între ianuarie 1941 şi august 1944. Condamnat mai tîrziu în calitate de membru al guvernului fascist al lui Antonescu (cf. Alexandru Florian, „Mircea Vulcănescu şi memoria publică“, în: 22, 24 iunie 2014). În folclorul penitenciar i se atribuie îndemnul, neatestat documentar, rostit înainte de moarte: „Să nu ne răzbunaţi!“ În diverse scrieri, Vulcănescu este prezentat ca un simplu martir creştin (Marcel Răduţ, „Repetata răstignire a Sfinţilor Închisorilor Comuniste – Martirul Mărturisitor Mircea Vulcănescu: ‚Să nu ne răzbunaţi!‘”, în: Adevărul, 9 aprilie 2014).

#

30.6. 2017

Protest

Peste 100 de intelectuali protestează față de desemnarea domnului Ionuț Țene ca șef al Biroului învățămînt, cultură, culte, sport și societate, din Primăria Cluj-Napoca, în: Observator cultural, 30.6. 2017 

#

die tageszeitung (taz-online), 27. 6. 2017

Rechte Petition in Rumänien

Für faschistischen Straßennamen

In Cluj verhindern Unterzeichner einer Petition die Umbenennung einer Straße. Der Namensgeber ist ein Dichter der Faschistenbewegung.

#

22.6. 2017

Radu-Gyr-Straße in Cluj / Klausenburg

Über 7000 Personen haben eine Petition unterzeichnet, in der sie den Klausenburger Bürgermeister auffordern, auf die Umbenennung einer Straße zu verzichten, die den Namen des legionaristischen Dichters Radu Gyr (1905-1975) trägt.

Gyr ist der Verfasser zahlreicher völkischer und legionär-faschistischer Lieder, darunter auch der berüchtigten Legionärshymne, „Sfînta tinereţe legionară” (Heilige Legionärsjugend), vergleichbar mit dem Horst-Wessel-Lied („Die Fahne hoch”) der deutschen Nazis. Nach dem Krieg wurde er wegen seiner Propagandatätigkeit verhaftet und verurteilt. Nach der Wende von 1990 wurde er von rechtsradikalen Kreisen und Organisationen zu einem Symbol des antikommunistischen Widerstands hochstilisiert.

Zu den Initiatoren der Petition gehören die Stiftung Ion Gavrilă Ogoranu und die Vereinigung Gogu Puiu / Haiducken der Dobrudscha.

Der Vorsitzende des Verbandes ehemaliger politischer Häftlinge (AFDPR), Unterstaatssekretär Octav Bjoza, der sich der rechtslastigen Protestaktion angeschlossen hatte, schrieb in einer offiziellen Mitteilung, Gyr sei eine der herausragenden Persönlichkeiten der rumänischen Literatur gewesen und ein Sinnbild für „die Leiden des rumänischen Volkes”. (Über die umstrittene Auszeichnung Bjozas durch Präsident Klaus Johannis 2014 hier klicken und per Stichwörtersuche finden.)

Ogoranu und Puiu gehörten der faschistischen Legionärsbewegung an und waren nach dem 2. Weltkrieg in antikommunistischen, bewaffneten Freischärlerverbänden aktiv.

Der Klausenburger Stadtrat hatte am Donnerstag dem Druck der 7000 nachgegeben und die Umbenennung der Radu-Gyr-Straße vertagt.

Zusätzliche Infos zu Radu Gyr in: Techniken der Manipulation (siehe den 4. Abschnitt: Revisionistische Geschichtsfolklore - Folclor istoric revizionist) sowie Textbeispiele aus seinem Werk, in: Blut und Boden - Sînge şi glie. Eines seiner Gedichte, "Legionarul" (Der Legionär), in dem er die rumänische Faschistenorganisation verherrlicht, kann in unserem Beitrag: Völkische Rückfälle - Recidive rasiste nachgelesen werden.

#

6.6. 2017

***

21.7. 2017

Никита Сeргеевич Михалков / Nikita Sergejewitsch Michalkow / Nikita Mihalkov / 

Unvollendetes Stück für ein mechanisches Klavier / Piesă neterminată pentru pianină mecanică / Neokonchennaya pyesa dlya mekhanicheskogo pianino / Неоконченная пьеса для механического пианино (1977). 

Für diesen, aus Tschechows Erzählungen und Stücken inspirierten, großartigen Film wurde Michalkow beim Festival Internacional de Cine de Donostia-San Sebastián 1977 mit einer Goldenen Muschel ausgezeichnet.

***

RFI, 16.6. 2017

Furtună mediatică în paginile culturale ale presei germane

Mass-media din Germania a fost dominată în ultimele zile de o controversă legată de un film documentar şi de o carte. Este vorba despre refuzul postului de televiziune franco-german ARTE de a difuza filmul intitulat „Aleși și excluși. Ura contra evreilor în Europa” şi plasarea volumului „Finis Germania” în topul celor 10 cărţi non-ficţionale, recomandate cititorilor. 

William Totok

Scandalagiii de profesie de la ziarul german de bulevard „Bild” nu au pierdut ocazia să toarne gaz peste foc, postînd, marţi, pe site-ul tabloidului, timp de 24 de ore, filmul „Aleși și excluși. Ura contra evreilor în Europa”. Profitînd de faptul că factorii de decizie din cadrul redacţiei ARTE au refuzat difuzarea filmului de 90 de minute, realizat de jurnaliştii Joachim Schroeder și Sophie Hafner, „Bild” a reuşit să hiperbolizeze un incident, sugerînd existenţa unei cenzuri care acţionează după principiile misterioase ale unei hiper-corectitudini politice. Desigur, dacă redacţia ARTE ar fi difuzat filmul, organizînd şi o discuţie asupra tezelor lansate de realizatori, chestiunea nu ar fi degenarat într-o polemică de care a profitat ziarul de bulevard, difuzînd documentarul, care imediat a fost copiat de internauţi şi postat pe YouTube.

Autorii filmului, susţin responsabilii posturilor de televiziune german WDR (Westdeutscher Rundfunk - care a produs filmul) şi ARTE, nu au respectat proiectul aprobat iniţial în care era vorba să realizeze un film despre antisemitismul din Europa, inclusiv din ţări ca Norvegia sau Ungaria. În vizorul autorilor s-au aflat, în schimb, Franţa şi Germania.

Filmul suferă de multe carenţe, atît artistice, cît şi profesionale. De asemenea, îi lipseşte şi echidistanţa necesară demersurilor jurnalistice. Dihotomiile forţate şi amalgamizări unilaterale duc la deformări şi la interpretări deterministe care nu admit nuanţări. În schema tezistă a realizatorilor se încadrează afirmaţii lipsite de contextualizări absolut necesare, sugerînd, de exemplu, o linie directă între antisemitismul iluministului francez Voltaire şi cel al existanţialistului pro-nazist Martin Heidegger. Stigmatizări şi culpabilizări la grămadă conţin şi aserţiuni de genul că stînga este mai antisemită decît dreapta sau creştinismul este cutia dispozitivului care alimentează antisemitismul.

Prezentînd numeroase imagini cu extremişti arabi, antisemiţi, documentariştii acuză diversele ONG-uri, finanţate din resurse ale Uniunii Europene, care se află în Fîşia Gaza, că ar fi umblat fraudulos cu banii primiţi. Nici una dintre aceste organizaţii non-guvernamentale însă nu a fost întrebată direct pentru a oferi explicaţii. Unele asociaţii creştine sînt acuzate că ar fi furnizat bani organizaţiei Hamas. Această aserţiune insinuantă este dublată cu imaginile unor clădiri fastuoase, lăsînd impresia că au fost ridicate în urma acestor finanţări venite pe căi oculte.

Cel de-a doilea incident de care s-a ocupat presa culturală germană este legat de cartea  „Finis Germania”, semnată de istoricul contestat, Rolf Peter Sieferle, care s-a sinucis anul trecut. Autorul cărţii, Rolf Peter Sieferle, devenise în ultima perioadă a vieţii sale unul dintre purtătorii de drapel al noului conservatorism şi autoritarism naţional. Controversele s-au iscat după ce volumul amintit a ajuns pe lista cărţilor non-ficţionale, alcătuită din 4 în 4 săptămîni de către postul public de televiziune NDR (Norddeutscher Rundfunk). Cărţile din acest top, cuprinzînd 10 titluri, desemnate de către un juriu, se bucură de aprecierea criticii şi cititorilor, impulsionînd, pe de altă parte, şi vînzarea. Mai ales că lista e publicată şi în prestigiosul cotidian münchenez, „Süddeutsche Zeitung”.

Volumul subţirel, „Finis Germania”, a fost plasat pe locul 9 din topul celor 10 cărţi ale lunii iunie.

Cartea a apărut la Editura Antaios, care este cea mai cunoscută editură a Noii Drepte radicale din Germania. Denumirea editurii este, de fapt, imprumutată de la numele unei reviste ultraconservatoare postbelice, patronată de Ernst Jünger şi Mircea Eliade.

La Antaois a apărut, de altfel, şi traducerea în limba germană a biografiei lui Eliade, semnată de Florin Ţurcanu şi publicată în limba română, în 2003, sub titlul: „Mircea Eliade. Prizonierul istoriei”.

Editorii, fondatori ai aşa numitului „Institut pentru politică de stat”, mai scot şi revista naţional-radicală „Sezession”, iar eminenţa cenuşie este Götz Kubitschek. Acesta ţine cuvîntări la demonstraţiile mişcării xenofobe PEGIDA - acronimul pentru: Patrioţi Europeni contra Islamizării Apusului, o mişcare care iniţial urma să poarte numele: Patrioţi Europeni contra Americanizării Apusului – PEGADA.

Cartea lui Rolf Peter Sieferle, care a declanşat scandalul, conţine şi afirmaţii prin care încearcă să relativizeze evenimentele din perioada nazistă, sugerînd că germanii sînt culpabilizaţi colectiv într-un mod care atinge o „dimensiune metafizică”. Potrivit ziarului „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, Sieferle, care s-a „radicalizat în ultimii ani de viaţă”, a publicat şi alte scrieri „toxice, radicale de dreapta”, iar „Finis Germania” este o viziune sumbră despre declinul iminent al lumii germane şi, implicit, occidentale.

Scandalul legat de această carte poate nu ar fi atins dimensiunea actuală, dacă nu ar fi fost implicată controversata editură Antaios care a anunţat că acum scoate un nou tiraj pentru a face faţă valului de solicitări.

(Audio, RFI)

#

Dublu scandal în lumea culturală germană. Controverse în jurul cărţii „Finis Germania” şi filmului „Aleși și excluși. Ura contra evreilor în Europa”, RFE, 15.6. 2017

***

Julius Meier-Graefe – Grenzgänger der Künste

150 Jahre seit seiner Geburt

Ausstellung im Literaturhaus - Berlin

10.6.-16.7. 2017

„Propagandist al impresionismului”, RFE, 14.6. 2017 

***

8.6. 2017

Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl)

[8 iunie 1968. Referat întocmit de Consiliul Securităţii Statului privind abaterile săvîrşite de unii ofiţeri din fosta Direcţie regională de securitate Banat, sub conducerea gen.-mr. Wiliam Steskal]
[8. Juni 1968. Referat des Rates der Staatssicherheit nach den Untersuchungen im Zusammenhang mit den unhaltbaren Zuständen und Gesetzesübertretungen einiger Geheimdienstoffiziere der Banater Regionaldirektion der Securitate geleitet von Generalmajor Wiliam Steskal] 

***

7.6. 2017

Letzte Aktualisierung - ultima actualizat 

Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani 

[15. November 1944. Artikel aus der Scînteia, in dem auch Steskahl erwähnt wird]

[15 noiembrie 1944. Articol din Scînteia în care e amintit şi Wiliam Steskahl] 

#

[14 decembrie 1976. Notare de serviciu a lt.-col. Mihail Andre care a obţinut pentru activitatea sa calificativul „bine“, dar şi o sancţionare cu „mustrare scrisă“ pentru neajunsuri în urmărirea „fugarului Ion Gavrilă Ogoranu“] 

+ + + Biografia ministrului de interne, Teodor Coman + + +

[14.Dezember 1976. Dienstliche Beurteilung des Securitateoberleutnants Mihail Andre, der in seinem Arbeitszeugnis für seine Leistungen mit „gut“ bewertet wurde, gleichzeitig aber auch wegen einiger Unzulänglichkeiten bei der Fahndung nach dem „Untergetauchten“ Ion Gavrilă Ogoranu einen „schriftlichen Verweis“ erhielt]

+ + + Biografie des Innenministers Teodor Coman  + + + 

[22 decembrie 1975. Adresa şefului Securităţii din Sibiu, lt.col. Mihail Andre, trimisă Direcţiei a VI-a, cercetări penale, privind transferarea la procuratura militară din Timişoara a cauzei legate de procesul politic intentat lui Gunter Totok care a fost condamnat pe data de 10 decembrie 1975 la 5 ani de închisoare – nu la 7, precum se spune în text - în baza articolului 166 al. 2 C.P. – „propagandă împotriva orînduirii socialiste”] 

[22. Dezember 1975. Mitteilung des Securitatechefs aus Hermannstadt, Oberstleutnant Mihail Andre, an die Hauptabteilung VI in Bukarest, zuständig für politische Strafverfolgung, bezüglich der Übernahme des Verfahrens gegen Gunter Totok durch die Militärstaatsanwaltschaft aus Temeswar, nachdem der Angeklagte bereits am 10. Dezember 1975 zu einer Haftstrafe von 5 Jahren – nicht 7 Jahren, wie es im Text heißt – wegen antisozialistischer Propaganda, laut Paragraph 166 Abs. 2 des StGB, verurteilt worden war.]

***

25. 5. 2017

Aktualisiert - actualizat

Ana Novac

[18. Januar 1961. Personalbogen des Securitatemajors Iulian Sorin] 

[18 ianuarie 1961. Fişa personală a maiorului de Securitate Iulian Sorin]

***

RFE, 24.5. 2017

Eliminarea unor simboluri compromise din instituţii militare germane

• William Totok

Aviatorul militar nazist, Werner Mölders, eroizat de nostalgici. Mölders în România anului 1942.

Ursula von der Leyen, care deţine portofoliul ministerului apărării, a anunţat eliminarea unor simboluri şi materiale din perioada nazistă din cazărmi şi instituţii ale Bundeswehr-ului. Asta în urma reţinerii unor ofiţeri care puneau la cale atentate xenofob-rasiste (A se vedea, Radio Europa liberă, 28.4. 2017 şi REL, 11.5. 2017). În acest context, presa germană s-a ocupat, pe larg, de acest subiect, dezvăluind, între altele, existenţa unor cazărmi care poartă numele unor militari din perioada nazismului, consideraţi drept militari exemplari. 26 de cazărmi, scria deunăzi ziarul berlinez „die tageszeitung” (taz), mai poartă numele unor persoane care au activat în Wehrmacht (numele armatei din perioada lui Hitler). Într-o altă relatare, acelaşi ziars-a oprit luni asupra unui caz mai mult decît bizar, dezvăluind că pe terenul aeroportului militar din Neuburg an der Donau se află o piatră comemorativă, ridicată în memoria lui Werner Mölders (1913-1941). Admiratorilor nostalgici ai aviatorului Mölders (care activează în aşa numita Asociaţie Mölders) li se permite să se adune periodic în preajma monumentului şi să organizeze simpozioane dedicate ofiţerului pe care-l consideră un mare erou.

Südostdeutsche Tageszeitung, 22.3.1942

Werner Mölders a activat (după 1938) în cadrul aşa numitei Legiuni Condor, care a intervenit, alături de trupele lui Franco, în războiul civil din Spania.

(Legiunea Condor, înfiinţată în secret, în 1936, a bombardat, în aprilie 1937, oraşul Guernica. Distrugerea oraşului l-a inspirat pe Picasso care a realizat celebrul tablou „Guernica”, devenit un simbol pentru teroarea militară contra populaţiei civile. În 1997, fostul preşedinte federal, Roman Herzog, a cerut iertare cetăţenilor Spaniei pentru crimele săvîrşite de Legiunea Condor.)

Pilotul de elită, Werner Mölders, a participat şi la atacul asupra Angliei şi Uniunii Sovieticii, devenind una din figurile centrale ale propagandei naziste în favoarea războiului. Decorat de Hitler şi avansat în grad, Mölders moare în 1941 într-un accident aviatic la Breslau (Wrocław).

Mölders în România

În ianuarie 1942 a început să circule o scrisoare, atribuită lui Mölders, în care defunctul îşi dezvăluie, chipurile, convingerile catolice şi distanţarea faţă de nazism. S-a făcut multă publicitate în jurul acestei scrisori care a fost, de fapt, opera serviciului secret britanic (Secret Intelligence Service). Prin această operaţiune reuşită, britanicii au încercat să compromită regimul nazist, acreditînd ideea că pînă şi o figură centrală a propagandei hitleriste a fost un opozant, iar cititorilor germani ai scrisorii li se sugera să urmeze exemplul „eroului” glorificat.

Südostdeutsche Tageszeitung (frontispiciul cu zvastica), 1941

Scrisoarea lui Mölders a stîrnit un ecou pozitiv şi în rîndurile unor clerici antifascişti, catolici din România. Astfel, gazeta antinazistă „Sonntagsblatt”, din Timişoara, a publicat scrisoarea, interpretîndu-i mesajul exact aşa cum şi-l imaginase serviciul secret britanic. Reacţiile presei pro-naziste din România nu au întîrziat. În două articole virulent anti-catolice, publicate în ziarul Grupului Etnic Germani (GEG) din România, „Südostdeutsche Tageszeitung” (din 22 şi 29 martie 1942) s-a cerut interzicerea gazetei „Sonntagsblatt” şi măsuri ferme contra editorului, preotul Georg Wetzl. „Propaganda lui [Wetzl] este mai periculoasă decît cea a evreilor şi mercenarilor britanici, pentru că se practică sub paravan religios”, scria „Südostdeutsche Tageszeitung” (22. 3. 1942). „Nu mai putem accepta, în continuare, ca otrava descompunerii să fie injectată organismului nostru etnic. Tocmai acum cînd poporul german şi aliaţii săi se află, în răsărit, în faţa unei mari decizii. [Gazeta] Sonntagsblatt trebuie să dispară!”

Regimul lui Antonescu, aliat cu Hitler, a dat curs acestei solicitări, formulată în ziarul nazist, şi a interzis apariţia gazetei „Sonntagsblatt”. Pe data de 5 mai 1942, nunţial apostolic (ambasadorul Vaticanului) din Bucureşti, Andrea Cassulo, a protestat contra acestei măsuri în cursul unei întîlniri cu vicepremierul şi ministrul de externe, Mihai Antonescu. Însă, fără succes.

Gazeta anti-nazistă timişoreană, Sonntagsblatt, 1941

***

19. 5. 2017

Aktualisiert - actualizat

Martin Schnellbach (1912-1984) 

[29. Dezember 1986. Securitateoberstleutnant Ioan Indrei erhält einen Bericht über einen SF-Roman von William Marin, der im Temeswarer Facla-Verlag erscheinen soll, aber wegen seiner politischen und philosemitischen Ausrichtung als problematisch eingeschätzt wird; eine Lesung aus dem Roman im Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreis erwähnte „Mayer” in seinem Bericht vom 25. Januar 1986, der hier gepostet ist]

[29. Decembrie 1986. Lt. Col. Ioan Indrei de la Securitatea din Timişoara, responsabil pentru problemele legate de artă şi cultură, redactează o notă în care se vorbeşte despre conţinutul unei lucrări ştiinţifico-fantastice, scrisă de William Marin, pe care acesta doreşte s-o publice şi din care a citit fragmente şi-n cenaclul Adam Müller-Guttenbrunn – ceea ce aminteşte şi „Mayer” într-o notă, datată 25 ianuarie 1986, postată aici]

#

Tatort - Prinz-Eugen-Schule / Banatia  in Temeswar (heute Hochschule für Medizin). Hier wurde Hans Blaßmann 1944 ermordet - 

Locul crimei – Şcoala Prinţul Eugen (de Savoia) / Banatia din Timişoara (astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara). Aici a fost ucis Hans Blassmann, în 1944.

***

24.4. 2017

     Din arhiva istorică a Europei libere - Aus dem historischen Archiv des Senders Freies Europa

• 4 aprilie 1984: Europa liberă despre SLOMR, greve şi situaţia socială
• La Organizaţia Internaţională a Muncii, cu sediul la Geneva, regimul lui Nicolae Ceauşescu s-a aflat din nou pe banca acuzaţilor. 

***

10.5. 2017

Luther şi nazismul (VIDEO)

Addenda 

Neues Verhältnis zwischen Kirche und Volk. Gründung des Instituts zur Erforschung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben [in Hermannstadt /Sibiu], in: Südostdeutsche Tageszeitung, 69.(24.) Jg., 17. März 1942, S. 3 (Ausgabe Banat)

***

4.4. 2017

Petitioning Országgyűlés Hungarian National Assembly and 3 others

Save Central European University

Cf. "Hegel" und das ungarische Mediengesetz 

***

2.4. 2017

Drei rechtsradikale Parteien aus Rumänien haben sich zusammengeschlossen... cf. letzter Eintrag hier.

Trei partide radicale de dreapta din România au fondat alianţa politică BINE (Blocul Identităţii Naţionale în Europa)... cf. alte detalii aici.

***

26.5. 2017

+ + + Letzte Aktualisierung - ultima actualizare + + +

Auschwitzbibliothekar - Bibliotecarul de la Auschwitz

[1971] Hans Mokka in der Bundesrepublik / în R.F. Germania (Foto) 

[15. September 1972. Sepp Komanschek würdigt seinen alten Nazigenossen, Hans Ewald Frauenhoffer]

[15. September 1972. Sepp Komanschek îl omagiază pe vechiul său tovarăş din mişcarea nazistă, Hans Ewald Frauenhoffer]

Biografische Anmerkungen zu: Rudolf Ferch, Hans Ewald Frauenhoffer, Josef (Sepp) Komanschek u.a. 

#

Hans Mokka 1943

[25. Juli 1943. Unter der Dachzeile „Aus dem Volk - für das Volk“ veröffentlichte das gleichgeschaltete rumäniendeutsche Naziblatt den Artikel von Franz Keller, „Ein Stück Herz in jedem Lied. Der volkstümlichste Sänger unserer Stadt scheidet von uns“, in dem er Hans Mokka vor seiner freiwilligen Einreihung in die Waffen-SS porträtiert] 

[25 iulie 1943. Ziarul nazist german din România, Südostdeutsche Tageszeitung, a publicat un articol, semnat de Franz Keller, „O bucăţică de inimă în fiecare cîntec. Cel mai popular cîntăreţ al oraşului nostru ne părăseşte“, dedicat lui Hans Mokka, aflat în preajma înrolării sale ca voluntar în formaţiunile Waffen-SS; articolul a apărut cu supratitlul propagandistic: „Din popor – pentru popor“]

#

Cetăţenii români din echipele de pază de la Auschwitz, RFI, 3.2. 2017.

Institutul Memoriei Naţionale (IPN) din Polonia a dat publicităţii lista personalului care a activat în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Pe această listă se află numeroase persoane originare din România, judecate după război. Pe aceeaşi listă se mai află şi alţi etnici germani din România care au făcut parte din personalul lagărelor naziste. Unul dintre ei este scriitorul Hans Mokka (1912-1999) din Timişoara, identificat în arhivele CNSAS ca „bibliotecarul de la Auschwitz”. Celălalt este Victor Capesius (1907-1985) din Sighişoara, „farmacistul de la Auschwitz”. 

#

A se vedea şi: "Etapa preliminară a Holocaustului", RFE, 27.2. 2017

***

„Matei” 1986-1987 über Frieder Schuller.  

***

9.3. 2017

Ein Land - 3 Namen?

Welches ist die richtige Bezeichnung?

Werbematerial von der ITB

***

19.2. 2017

Ura scindează România. 

Explozia xenofobiei dirijate

***

7.2. 2017

Massenprotest in Rumänien

Präsident schließt Neuwahl aus

In Rumänien boykottieren die Sozialdemokraten eine regierungskritische Rede. Darin fordert Staatschef Johannis die Regierung zum Handeln auf, in: die tageszeitung (taz-online), 7.2. 2017.

die tageszeitung (taz), 7.2.2017, S. 10

Proteste in Rumänien

Bizarre Vorwürfe

Trotz eines Rückziehers der Regierung in Sachen Korruptionsgesetz wird weiter demonstriert. Die Gegner bewerfen sich gegenseitig mit Dreck, in: die tageszeitung (taz-online), 6.2. 2017.

6.2. 2017

Kommentar. Proteste in Rumänien

Etappensieg der Straße

Die Antikorruptionsgesetze werden nicht aufgeweicht – eine Folge der Massendemos. Doch inzwischen geht es den Protestierenden um anderes, in: die tageszeitung (taz-online), 6.2. 2017.

5.2. 2017

taz, 6.2. 2017, S. 10

Großdemos in Rumänien

Die Regierung gibt nach

Nach heftigem Protest werden die Antikorruptionsgesetze zurückgezogen. Forderungen nach einem Rücktritt der Regierung werden laut, in: die tageszeitung (taz-online), 5.2. 2017)

#

die tageszeitung (taz), 3.2.2017

Kommentar. Proteste in Rumänien

Der Frust ist explodiert. 

Hunderttausende Demonstranten drängen gegen die rumänische Regierung auf die Straße. Schuld ist das marode System, in: die tageszeitung (taz-online), 2.2.2017.

***

Proteste in Rumänien. Amtsmissbrauch als Kavaliersdelikt. Ein Amnestiegesetz sorgt für Streit zwischen Präsident und Regierung. Kritiker sehen darin den Versuch, korrupte Politiker reinzuwaschen, die tageszeitung (taz), 25.1. 2017

***

Casa de Cultură 

Friedrich Schiller 

Kulturhaus

Str. Batiştei, Nr. 15, Sector. 2, Bucureşti

Marți - 21.11.2017 - 18:30 h  - Dienstag

Conferința și prezentarea filmului „Pe treptele vântului” 

Vortrag und Vorführung des Films  „Auf den Treppen des Windes”

Realizator / Produktion: Cristian Amza

Prezintă/ Es sprechen: membrii fondatori ai Grupului de Acțiune Banat / die Gründungsmitglieder der Aktionsgruppe Banat: 

Werner Kremm, Johann Lippet, William Totok sowie Cristian Amza, regizor / Regisseur. 

***

25. 10. 2107

Sub auspiciile Familiei Regale a României

COLOCVIUL REGAL

România și Republica Moldova: disoluție, război, dictaturi

(1939-1989/1991)

Iași, Muzeul Memorial “Mihail Kogălniceanu”, 27-28 octombrie 2017

Organizatori: Asociația Orbis Tertius / A Treia Lume, Asociația Alexandru Ioan Cuza, Institutul de Studii și Cercetări Simbolice, Direcția Județeană Iași pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național, Complexul Muzeal Național Moldova

Parteneri: Primăria Municipiului Iași, Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, Trivium. Revistă de gândire simbolică, Oxygen Sport Center Iași, S.C. Niciman S.A.

Parteneri media: TVR Iași, Radio România Iași, Revista Timpul, Suplimentul de cultură, Observator cultural

            Conferința de față se înscrie într-un efort sistematic și de lungă durată de a întîmpina Centenarul Marii Uniri prin mai multe (cicluri de) reuniuni academice publice, desfășurate sub diverse auspicii, prezentate succint în continuare. În timp, coerența lor a fost asigurată prin planificare strategică a tematicilor complementare, viziune interdisciplinară, interculturală și transnațioală, precum și prin colaborare cu specialiști români și străini de cel mai înalt nivel și din mai multe generații. Apropierea Centenarului rafinează și întărește progresiv abordările sintetice, transversale, pentru a le reuni într-o mare conferință internațională finală programată în jurul datei de 1 Decembrie 2018. Întregul proces este permanent accesibil marelui public educat prin participare directă la reuniuni, transmisii și postări pe Internet, emisiuni radio-televizate, texte în publicații periodice și volume colective.

Seria de conferințe și publicații “Teoria României”. Patru secole de autosocopie națională, inițiată și coordonată de Sorin Antohi,continuă sub auspiciile Familiei Regale a României cu o reuniune plasată sub genericul Colocviile Regale / The Royal Colloquia. Acest generic a fost folosit întîia dată pentru întîlnirea Utopia and Revolution (22-15 iunie 2017, Sinaia, Domeniul Regal), în deschiderea căreia ASR Principele Radu al României a decernat al IV-lea Premiu Cantemir, atribuit în 2010, 2011 și 2012 la Universitatea din Oxford, unde a funcționat o vreme Institutul Cantemir. Colocviile Regale se vor ține de cel puțin două ori pe an: la Sinaia, în iunie, pe teme internaționale (în engleză); într-un oraș al României Mari, în octombrie, pe teme românești (preponderent în română); la București.

Pînă acum, proiectul “Teoria României” a inclus conferințele Specificul național. Perspective istorice și critice (Sinaia, Domeniul Regal, 30 noiembrie-1 Decembrie 2013), Diversitatea uitată a României. Istorie, patrimoniu, memorie (Iași, Muzeul Unirii-Tîrgu-Neamț, Primărie, 23-26 octombrie 2014), România Mare: idee, dezastru, victorie, apogeu (1913-1938) (Iași, Muzeul Memorial “Mihail Kogălniceanu”, 21-23 octombrie 2016), Identități fluide în spațiile României Mari (Iași, Palatul Culturii și Muzeul Memorial “Mihail Kogălniceanu”, 7-9 aprilie 2017). Astfel, în perspectiva Centenarului Marii Uniri, au fost explorate ideile, evenimentele, procesele, personalitățile, actorii istorici și social-politici (interni și externi, individuali și colectivi), imaginarul social, economia, cultura, artele, științele și ideologiile, confesiunile, comunitățile (majoritare și minoritare, în perpetuă interacțiune reciproc formativă) care au prefigurat, articulat și făcut istoria acestui secol. Numai astfel putem întîmpina Centenarul: înțelegînd tot ce s-a întîmplat (ori doar imaginat, proiectat, chiar visat) între 1918 și 2018, analizînd prefața și prefigurînd postfața acestei istorii complexe. Prezentul și viitorul României depind în mare măsură de o atare autoanaliză.

Secolul care a urmat Marii Uniri va fi explorat și prin alte conferințe, între care: conferința de față; România și Republica Moldova: de ladistopie la postistorie (1989-2018), Iași-Chișinău, octombrie 2018; Colocviul Regal România la Centenar: retrospectivă, analiză, prospectivă,Iași, noiembrie 2018.  Într-un spirit afin au avut loc alte două conferințe, inițiate de Vintilă Mihăilescu: Este România altfel? Avatarurile excepționalismului românesc (Iași, Muzeul Memorial Mihail Kogălniceanu, 30-31 octombrie 2015, organizată în maniera seriei de Vintilă Mihăilescu și Sorin Antohi) și Excepționalismul românesc: discurs și realitate (București, Muzeul Național Cotroceni, 19 februarie 2016,  organizată de Vintilă Mihăilescu). Volumele colective bazate pe toate conferințele menționate sînt în pregătire. Unele comunicări au fost deja publicate în revista Trivium, precum și în volumul colectiv coordonat de Vintilă Mihăilescu, De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc (Polirom, 2017).

După ce în 1938 își atinsese apogeul teritorial, demografic, economic și cultural, România Mare a parcurs o jumătate de secol de disoluție -- proces din care au rezultat în principal două state, numite astăzi România și Republica Moldova, precum și teritorii/comunități (re)intrate în compunerea altor state --, război și dictaturi: 1939-1989/1991. Ca toate procesele istorice complexe, și acesta are rădăcini în epoca precedentă și continuări în cea ulterioară. Cu privilegiul retrospecției, putem discuta astăzi frontal și cuprinzător toate aceste aspecte, într-o perspectivă critică și interdisciplinară, surprinzîndu-le astfel deopotrivă istoricitatea, determinările,  cauzalitățile, consecințele, moștenirile și semnificațiile.

PROGRAM

Vineri, 27 octombrie

16:00-17:30 Prima sesiune

Moderator: Sorin Antohi

Cuvînt de deschidere: Alteța Sa Regală Principele Radu al României, Înțeleapta cârmuire

Moshe Idel, Între centrifugism și centripetism: identități evreiești multiple

William Totok, Minoritatea care și-a luat rămas bun de la istorie

17:30-18:00 Pauză

18:00-19:30 A doua sesiune

Moderator: William Totok

Lucian Nastasă-Kovács, Destinul „minoritarului” în spațiul transilvan

Petru Negură, Naționalism românesc, regionalism basarabean și moldovenism sovietic în literatura moldovenească din epoca sovietică (1940-1991)

Sîmbătă, 28 octombrie

10:00-11:30 A treia sesiune

Moderator: Lucian Nastasă-Kovács

Igor Cașu, Cortina de Fier pe Prut? Basarabia în relațiile sovieto-române, 1965-1989

Sorin Bocancea, Comunismul din România. Reflecții despre stadiul și problemele cercetării

11:30-12:00 Pauză

12:00-14:00 A patra sesiune

Moderator: Sorin Bocancea

Michael Shafir, Schimbarea simulată: ieri, azi, mîine

Stelian Tănase, Un veac de singurătate...

Sorin Antohi, România Mare, statele și teritoriile ei succesoare, 1939-1989/1991. O privire sintetică

***

27.7. 2017

FESTIVALUL „GELLU NAUM”, 4-5 AUGUST 2017 (EDIȚIA A II-A)

Scriitori contemporani la muzeu

5 August între 13:00 - 17:00 UTC+03 

6 august 2017

Festivalul de poezie Gellu Naum (1) + La Comana (2) 

***

Buchvorstellung, 11.7. 2017

... an den Fahnenstangen fault die Wut

William Totok stellt seinen Gedichtband vor, inklusive anschließender Diskussion.

William Totok: Lesung aus seinem Gedichtband „... an den Fahnenstangen fault die Wut”, Pop Verlag, Ludwigsburg 2016, und Diskussion über die im Nachwort veröffentlichten Akten aus dem Archiv des rumänischen Staatssicherheitsdienstes (Securitate), seine Haft, politische Verfolgung und Arbeit, nach seiner 1987 erfolgten Ausreise aus Rumänien nach West-Berlin.

Es diskutieren:

Barbara Oertel, Leiterin der Auslandsabteilung der taz, Moderatorin.

Michaela Nowotnick, Literaturwissenschatlerin an der Humboldt-Universität zu Berlin, Verfasserin des Buches: Die Unentrinnbarkeit der Biographie. Der Roman "Rote Handschuhe" von Eginald Schlattner als Fallstudie zur rumäniendeutschen Literatur, Böhlau Verlag, Köln 2016.

William Totok, Gründungsmitglied der „Aktionsgruppe Banat”, freier Mitarbeiter der taz, Autor des Buches (zusammen mit Elena-Irina Macovei): „Zwischen Mythos und Verharmlosung. Über die kritische Vergangenheitsbewältigung”, Ion Gavrila Ogoranu und den bewaffneten, antikommunistischen Widerstand in Rumänien), Editura Polirom, Iasi, 2016.

VERANSTALTUNGSINFORMATIONEN

Wann: Dienstag, 11. Juli 2017

um 19:00 Uhr

Wo: taz Café,

Rudi-Dutschke-Str. 23,

10969 Berlin-Kreuzberg

Eintritt frei.

***

2.2. 2017

Cartea anului 2016

Volumul Între mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea critica a trecutului, Ion Gavrila Ogoranu si rezistența anticomunistă din România de William Totok și Elena-Irina Macovei, editura Polirom, a câștigat Premiul CriticAtac pentru anul 2016. 

Decernarea premiului și o discuție în jurul cărții se va face în cadrul unui eveniment pe care îl vom anunța la momentul respectiv.

*** 

Januar-Februar 2017

***

***

***

Aktualisiert - actualizat: 3.1.2018, 21:11 h 

News 2018

December 31, 2017, 3:18 pm

≫ Next: Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3

≪ Previous: News 2017

$

0

0

***

Neue Bücher - Cărţi noi

16. 2. 2918

GHID DE CODURI, SIMBOLURI ȘI ÎNSEMNE ALE EXTREMEI DREPTE ÎN ROMÂNIA, Friedrich-Ebert-Stiftung România, București, 2017

#

9.2. 2018

Nominiert in der Kategorie Übersetzung für den Preis der Leipziger Buchmesse 2018:

Ernest Wichner - Übersetzung aus dem Rumänischen Oxenberg und Bernstein von Cătălin Mihuleac (Paul Zsolnay Verlag, Wien 2018). 

(Rumänischer Titel: America de peste pogrom, Polirom, Iasi 2014.)

#

Wie wurde Ihr Roman in Rumänien aufgenommen?

Gäbe es Vereine gegen die Misshandlung von Büchern, dann hätten sie im Falle dieses Romans aktiv werden müssen. Offiziell wurde er kühl, nein, sogar feindlich aufgenommen. Ausgenommen von wenigen beherzten Kritikern schwiegen die meisten oder wurden dazu gebracht zu schweigen. Es gab auch Buchhändler, die – auf Befehl ihrer Chefs oder aus eigener Initiative – es abgelehnt haben, den Roman zu verkaufen und ihn schnell zurück an den Verlag schickten. - Cătălin Mihuleac im Gespräch mit Herbert Ohrlinger, vom Zsolnay Verlag. 

#

Ilinca Florian

Als wir das Lügen lernten. Roman

Bukarest, Ende der achtziger Jahre. Der unbeschwerte Sommer, den die Familie am Schwarzen Meer verbracht hat, ist vorbei. Mit dem Herbst und der Rückkehr in die Großstadt ziehen auch die Sorgen des sozialistischen Alltags wieder ein. Die junge Erzählerin berichtet von der Welt der Erwachsenen, den feinen Rissen, die sie durchziehen, und der Frage, die über allem schwebt: Gehen oder bleiben? Sollen wir die Heimat verlassen und in eine Fremde reisen, die ein freies und unbeschwertes Leben verspricht? Die Mutter droht am nahenden Exil zu zerbrechen, und keiner ahnt, warum. Allein das Mädchen, die eigene Tochter, sieht mehr, bemerkt die kurzen, aber ungehaltenen Berührungen einerseits und warmen Blicke andererseits, es wird zum stillen Zeugen einer Liebschaft zwischen ihrer Mutter und einem anderen Mann.
In direkter, unmittelbarer Sprache erzählt Ilinca Florian von einer Gesellschaft im Umbruch. Eine Geschichte voller heiterer Momente, dank einer kindlichen Erzählerin, die genau hinschaut, wo erwachsene Augen sich abwenden.



Ilinca Florian
Als wir das Lügen lernten
Karl Rauch Verlag, Düsseldorf 
192 Seiten, gebunden, fadengeheftet, mit Lesebändchen und strukturiertem Bezugspapier
12 x 20 cm
€ 20,00 (D) / € 20,60 (A)
ISBN-13 978-3-7920-0252-0

SONNTAG / 11 MÄRZ / 18 UHR

Am 11. März 2018, 18 Uhr, liest Ilinca Florian aus ihrem Debütroman in der Kunstkooperative Berlin (Oranienstrasse 163, 10969 Berlin).
Ilinca Florian wurde 1983 in Bukarest geboren, ist in Österreich aufgewachsen und lebt seit 2007 in Berlin. Sie hat am GRIPS Theater gespielt, an der Deutschen Film- und Fernsehakademie Berlin (dffb) studiert und arbeitet als Werbetexterin und Drehbuchautorin. Für Wolken Wollen erhielt sie den Drehbuchpreis des Internationalen Studentenfilmfestivals »sehsüchte«, für die mit dem Regisseur Tom Lass entwickelte Tragikomödie Blind und Hässlich auf dem Filmfest München 2017 den Preis des Internationalen Kritikerverbandes.
Ihr vor 2 Jahren produzierter Dokumentarfilm Still around (Înca prin zona) ist ein überzeugender Versuch, die Geschichte ihrer Familie aus Rumänien mit Empathie und gleichzeitig vorurteilslos und kritisch aufzuarbeiten.

"Un debut literar promiţător", RFI, 15. 2. 2018  

#

Halbjahresschrift der Deutsch-Rumänischen Gesellschaft

Publicaţie semestrială a Societăţii Germano-Române

O publicaţie semestrială germană despre „cacofonia arhitecturală” din Chişinău. Ultimul număr al „Caietelor germano-române”, anul XX, Nr. 2, 2017, RFE, 3 ianuarie 2018 

+ + + Weitere Infos zu Neuerscheinungen - hier und teilweise auch hier + + + 

***

8. 2. 2018

Erneut haben heute Rechtsextremisten und homophobe Fundamentalisten die Vorführung eines Films im Bukarester Museum des rumänischen Bauern unterbrochen. 
Hier einige Aufnahmen:

#

5.2. 2018

„Rumänien ist nicht Sodom und Gomorra!” 

Rechtsradikale homophobe, orthodoxe Fundamentalisten stürmten am Sonntag in Bukarest ein Kino und unterbrachen die Vorführung des französischen Films 120 BPM (Originaltitel 120 battements par minute, franz. für „120 Schläge pro Minute“) von Robin Campillo. Das AIDS-Aktivisten-Drama wurde 2017 in Cannes mit dem Grand Prix ausgezeichnet. 

Einen ähnlichen Zwischenfall gab es bereits vor fünf Jahren als Rechtsextremisten das gleiche Kino stürmten und die Vorführung eines Films zum Thema Homosexualität unterbrachen.


Siehe letzten Eintrag, vom 4.2. 2018: Schwulenparade in Bukarest, Halbjahresschrift - hjs-online

Weitere Einzelheiten:

Fundamentalismus in Rumänien
Homophobe sprengen Filmvorführung


Rechte Störer haben eine Filmvorführung in Bukarest unterbrochen. Der französische Streifen über Aids wurde als Homo-Propaganda verunglimpft, in: die tageszeitung - (taz-online), 5.2. 2018

***

1.2. 2018

Despre masacrul de la Dubăsari (Republica Moldova): 
Adrian Cioflâncă, Încă un masacru, în: Scena9, 27.1. 2018

A se vedea aici alte articole pe tema Holocaustului din România - 

Weitere Beiträge zum Thema rumänischer Holocaust hier und hier 


***

29.1. 2018

RFI, 29 IANUARIE 2018

„Şopîrlă” antinazistă, strecurată în scrierea lui Hitler, „Mein Kampf”

William Totok

mein_kampf.jpg

Pasaj din „Mein Kampf”

Image source:  colaj William Totok

Istoricul berlinez Bernd Sösemann reproşează istoricilor care au scos, în 2016, în Germania, prima ediţie critică a scrierii autobiografice a lui Hitler, „Mein Kampf”, că au dat dovadă de neglijenţă. Într-un studiu, Sösemann s-a oprit şi asupra unui mesaj anti-nazist, strecurat în peste 120.000 de exemplare ale scrierii lui Hitler „Mein Kampf”, criticînd lipsa unei interpretări contextualizate, legată tocmai de această „şopîrlă”.

***

26. 1. 2018

Sonja Weiher, „Ich habe ihm geglaubt“. Frankenthaler Bronzebildhauer Erich Sauer sieht trotz Spitzel-Vorwürfen gegen Autor Franz Thomas Schleich weiterhin keinen Grund, Bildband neu aufzulegen, in: Die Rheinpfalz, 26. 1. 2018. 

Posts zu dem Thema - Label "Voicu"

#

Nachtrag, 27.1. 2018

[11. April 1986. Bericht, in dem die wetvollen operativen Beiträge von Schleich gewürdigt werden. Auszug] 

ACNSAS,  I 251877, f. 112 (fragment dintr-un raport, datat 11 aprilie 1986)

***

26. 1. 2018

[27. April 1919. „Der Nerv”, eine kurzlebige, expressionistische Zeitschrift aus Czernowitz, herausgegeben von Albert Maurüber]


[27 aprilie 1919. Revista expresionistă „Der Nerv”, editată în limba germană de Albert Maurüber, a apărut, timp de un an, la Cernăuţi] 

***

17.1 2018

Anecdote inventate şi răsturnarea adevărului

Legende din jurul poetului Rainer Maria Rilke (1875-1926) şi scriitorului Franz Xaver Kappus (1893-1966) - RFE, 17.1 2018

***


15.1. 2018

[1921. Franz Xaver Kappus' protovölkische Entgleisung: "Der Schwaben Siegeslied". Auszug aus einem mit 500 Lei ausgezeichneten Gedicht, das der frühere NS-Gaukulturwalter und spätere Vorsitzende der Banater Landsmannschaft in der Bundesrepublik Deutschland, Anton Valentin (*), 1898-1967, in einem Nachruf auf den Verfasser 1966 nachdrucken lässt und das als Beitrag in der von Martha Petri 1939 herausgegebenen Blut-und-Boden-Anthologie Donauschwäbisches Dichterbuch, Luser, Wien-Leipzig , veröffentlicht wurde, obwohl die Herausgeberin den Verfasser darin abschätzig der von den Nazis verpönten "Großstadtliteratur" zuordnet]



Der Schwaben Siegeslied

[...]

Die Sense rauscht ... Die gelben Ähren nur
vermögen Enkelkindern vorzusagen,
wie aus dem Ahnenreich die blasse Spur
sich hinzog nach den jüngsten Erdentagen,
da alle Herzen ein Gelübde tragen,
und alle Lippen sprechen einen Schwur:
Nur Treue, die ein Volk sich selber hält,
kann Treue sein zu Gott und Welt!

(*)Anton Valentin, geb. 26. Februar 1898 in Neuarad, gest. 16. Dezember 1967 in Sigmaringen/
Südwürttemberg, NS-Gaukulturamtswalter, 1942 Direktor der gleichgeschalteten Prinz-Eugen-Schule (vormals Banatia) in Temeswar, 13 Jahre lang Vorsitzender der Banater Landsmannschaft in der Bundesrepublik Deutschland (27. Juni 1953 bis zum 18. Juni 1966).
In einer seiner kriegstreiberischen Reden, gehalten 1940 anlässlich einer Buchausstellung in Temeswar und veröffentlicht in der BDZ vom 4. Dezember 1940, S. 2, sagte Valentin:
„Der totale Krieg eines Volkes aber bedeutet, daß jeder von uns durch seine Auswirkungen berührt wird, und die Tatsache, daß nicht die Heere, sondern die Völker gegeneinader stehen, bedeutet, daß der Krieg nicht nur an der Front, sondern auch in der Heimat, überall dort, wo Deutsche leben, entschieden wird.
[...]
Das deutsche Schrifttum aber war von je im Leben unseres Volkes eine der Quellen, aus denen die Kräfte der Seele am reichsten und reinlichsten strömten. So bedeutet der Hinweis auf das Buchschaffen unserer Zeit keineswegs einen Verzicht auf die Teilnahme am Geschehen unserer Zeit, denn jenes beziehungslose Schrifttum, daß es nicht nötig zu haben schien, nach dem zu fragen, was um es herum geschieht, ist für uns Deutsche schon längst kein Problem mehr. Dagegen dürfen wir heute unsere Blicke richten auf eine Dichtung, die ihre eigentliche und wesentliche Kraft empfängt aus der engen Verbindung ihrer Träger und Schöpfer mit dem Leben und vor allem mit dem Schicksal des Volkes.
Gefahrvolle Höhepunkte des Volksschicksals aber sind immer kriegerische Auseinandersetzungen, in denen es früher mindestens stets um wesentliche Entscheidungen für die Zukunft, heute aber um Sein oder Nichtsein geht. Und uns Deutschen im Auslande ist es vom Schicksal auferlegt, um dieses Sein oder Nichtsein, im nationalen Verstande, täglich zu ringen. Gewiß hängt unser Schicksal ab vom Ausgange des Krieges und wir zweifeln und zweifelten keinen Augenblick an dem Sieg der deutschen Waffen.
Aber wir müssen uns heute wie morgen dessen gewiß sein, daß wir als deutsche Vorposten im Südosten unsere Stellung durch unsere eigene Kraft behaupten werden müssen. Das Vertrauen des Führers hat uns erneut auf den Posten gestellt. Das bedeutet für uns die Verpflichtung, hier auf dem Boden Sachwalter deutschen Wesens, deutscher Kraft zu sein.
Wir haben ein junges Volksbewußtsein, der gewaltige Umbruch durch den Nationalsozialismus hat bei uns letzthin auch hartnäckigste Magyaronen wachgerüttelt und in ihnen die Stimme des Blutes erweckt. Wir freuen uns über ihre Heimfindung. -
[...]
Unsere Buchausstellung soll in bescheidenem Rahmen das deutsche geistige Geschehen unserer Zeit als mitentscheidende Waffe vermitteln. Im Mittelpunkt der Ausstellung steht das Werk des Führers in seiner einmaligen, überragenden, geschichtlichen Bedeutung. Sie finden neben Abteilungen, die das große Geschehen unserer Zeit behandeln, eine Ausstellung von Büchern der legionären Bewegung, wir wollen dabei in ehrfurchtvoller Bewunderung der Helden gedenken, die für die Idee eines neuen Europa ihr Leben opfern mußten.
Sie finden auch eine Abteilung mit unserem Banater Heimatschrifttum. Ich darf in dem Zusammenhang hier zugleich den Dichter des Donaudeutschtums Karl von Möller begrüßen und ihm von dieser Stelle unseren Dank für sein reiches Schaffen und auch die Hoffnung aussprechen, daß es ihm beschieden sein werde, unser Volk mit weiteren Büchern zu beschenken.“
In einem ungezeichneten Bericht, „Feierstunde des deutschen Buches. Gaukulturwalter Prof. Valentin: 'Durch Vertrauen des Führers auch weiterhin Vorposten im Südosten' - Karl von Möller liest aus seinen Werken“, in: BDZ, 3. Dezember 1940, S. 2-3, heißt es im Stil nationalsozialistischer Publizistik:
„Als die Neuerscheinung unseres Banater deutschen Schrifttums im Jahre 1940 konnte der Gaukulturwalter aufzählen: Junge Banater Dichtung, herausgegeben von der Kreisleitung der NAF-Temeschburg, Gedichte von Hilde Martini-Striegl, von Heinrich Erk. Szenen von Heinrich Erk, Rumänische Lieder von Hans Diplich. Die 5 Bücher sind in der Reihe „Banater Blätter“ erschienen. „Furche im Acker“. Eine Auslese deutschen Schrifttums der Gegenwart. Herausgegeben vom Gaukulturamt, Banat. „Heißsporne“. Eine Erzählung von Karl v. Möller, (Reihe: Soldaten, Kameraden. Zentralverlag der NSDAP). „Deutsches Schicksal im Banat“. Ein Rückblick auf die deutsche Siedlungsgeschichte des Banates von Karl v. Möller. (Reihe: Südost, Luser-Verlag. Wien). „Das Korsett der Marquise“. Eine Erzählung von Karl v. Möller. (Reihe Soldaten Kameraden. Zentralverlag der NSDAP). „Das Banat. Ein deutsches Siedlungsgebiet im Donauraum“, von Hans Herschaft. (Verlag Grenze und Ausland, Berlin). „Franz Ferch. Ein Banater Maler“. Von Robert Reiter. Herausgegeben vom Gaukulturamt, Banat. Die Judenfrage im Banat. Von Dr. Hans Wolff. Das Banat. Von Nikolaus Hans Hockl.“
Zu Valentin siehe auch die Würdigungen, in denen seine NS-Tätigkeit verharmlost wird:
Michael Stocker, Bundesvorsitzender der Landsmannschaft der Banater Schwaben, „Anton Valentin bleibt unvergessen“ [8 Seiten Sonderbeilage, Dachzeile: „Zum zehnjährigen Todestag von Anton Valentin“], in: Banater Post, 22. Jg., Nr. 12, 15. Dezember 1977, S. I;
Kaspar Hügel, „Der Volkstumskämpfer und Kulturpolitiker Anton Valentin“, ebenda, S. II;
Herta Tietz, „Ein Leben für die Banater Schwaben“, ebenda, S. III-IV;
Matthias Weber, „Mensch und Vorgesetzter“, ebenda, S. V;
Anton Karl, „Der Kampf um die Ersatzeinheitswerte“, ebenda, S. V-VI;
Dr. Anton Peter Petri, „Anton Valentin und die Monatshefte“, ebenda, S. VI;
„Bibliographie“, Zusammengestellt von Heidi Valentin, ebenda, S. VII-VIII;

***

14.1. 2018

[1914-1918. Zwischen Kriegshysterie und moderatem Pazifismus]


[1914-1918. Între isterie de război şi pacifism moderat]

***

12. 1. 2018

[5. Juli 1945. Aufruf der Liberal-Demokratischen Partei Deutschlands, mitunterzeichnet von Franz Xaver Kappus] 

[5 iulie 1945. Chemarea Partidului Liberal-Democrat din Germania, semnată şi de scriitorul Franz Xaver Kappus, născut în Timişoara]

#

11.1. 2018

Blut

Von Franz Xaver Kappus (*) 

»...Und wie heißt du?« Die junge Frau schob die volle Unterlippe für einen Augenblick zwischen die Zähne. Ihre Augen lachten.
»Ich bin die schöne Bojana. Und war noch tausendmal schöner, bevor ich die Kinder hatte.«
Und nach einer Weile wegwerfend, mit einem Seitenblick auf die Tür, hinter der die Kleinen schliefen:
»Es liegt mir nichts an ihnen, gar nichts...«
Der Hauptmann sah vor sich hin und antwortete nicht. Alles in ihm war noch zu sehr in Aufruhr von den letzten Tagen. Der Klang der hundert und hundert Kanonen, der Tag und Nacht wie ein tiefer Schrei über den Wässern der Donau gehangen hatte, hämmerte ihm im Blute. Und vor den dicht verhangenen Fenstern stapften schwarz und entschlossen Kolonnen um Kolonnen, zogen, ohne einen Blick nach rechts oder links, durch das schweigende, niedergeduckte Belgrad, das eine einzige große Wunde war...
Und weit im Süden langten die eigenen Geschütze schon wieder den Feinden nach, während der Hauptmann mit den Seinen eine kurze Nacht ruhen durfte, knappe und vorgezählte sechs Stunden in dieser schmerzdurchwühlten Stadt.
Immerfort sangen die gelockerten Scheiben das Lied nach, das die Haubitzen am Avala brüllten. Und die kleine Lampe auf dem Tisch zuckte und schwelte.
»Du sollst nicht so still sein, Herr«, sagte Bojana und legte dem Offizier zwei Finger auf den Arm.
»Ich bin müd'«, erwiderte er kurz.
Doch sie rückte näher an ihn heran. Über ihre blassen Wangen liefen kleine Lichter bis zu den Wurzeln des blauschwarzen, schlicht gescheitelten Haares. Ihre durchsichtigen Nasenflügel vibrierten ohne Unterlaß.
»Dein Mann ist im Krieg?«
Erst jetzt bemerkte der Offizier, daß sie Trauer trug.
»Oder gefallen?«
Sie schüttelte den Kopf und zog dabei einen erbsengroßen, leuchtenden Rubin von der Hand.
»Alle sind im Krieg. Und alle Frauen gehen schwarz gekleidet. Ich weine um keinen.«
Der Hauptmann sah mit einem Ruck zur Seite, sah ihr eine halbe Minute scharf in die Augen.
»Ich verstehe dich nicht... Eure Männer sind Helden. Und viele sterben...«
Sie lachte ein heißes, nervöses Lachen.
»Die Toten haben es gut. Die wissen nichts mehr.«
»Und dein Mann...?« drängte er.
Sie zuckte die Achseln. Um ihre Mundwinkel nistete ein garstiger Hohn. Ihre Lider waren ganz schmal geworden.
»Er gilt mir nicht mehr als jeder andere. Wenn er lebendig zurückkommt, werde ich ihn hassen.«
»Du liebst dein Vaterland sehr...«, sprach der Offizier und faßte nach ihrer Hand.
Sie nahm den Ring wieder vom Finger.
»Ein schöner Stein, nicht wahr? Rot wie Blut. Den tragen jetzt viele Frauen und Mädchen. Ein Talisman...« 
Draußen rasselte eine Batterie vorüber.
»Das sind deutsche Kanonen«, sagte Bojana und horchte in die Nacht hinaus. »Ich erkenne sie am Rollen. Die euren fahren leichter.« 
Eine Pause verging. Die Frau bewegte unhörbar die Lippen, als ob sie die Geschütze zählte.
Dann sagte sie unvermittelt:
»Ihr seid reich und tapfer. Euch muß die Welt gehören.«
»Sprechen wir nicht darüber.«
»Doch!« Das fuhr wie ein Pfiff zwischen ihren Lippen hervor. »Ich will!«
Der Hauptmann erhob sich.
»Ich muß schlafen.« Er griff nach seiner Mütze und der Nagaika, die er in Galizien einem Kosakenoffizier abgenommen hatte.
Da fuhr sie wie eine Katze auf die Peitsche los.
»Zeig' mir das Ding!«
Sie ließ die Nagaika ein paarmal durch die Luft sausen. Dabei fiel ihr weiter Ärmel auf die Schulter zurück. Ihr Arm war weich modelliert und doch sehnig wie der eines sportgeübten Buben. Und ihre langen Wimpern lagen dunkel und schwer auf den Wangen - und unter den Wimpern sprühte es blitzend hervor - und traf den Mann, der vor ihr stand, immer wieder schwül, herausfordernd und stolz.
Der Offizier grub die Fingernägel in das Fleisch seiner Ballen. Alle Müdigkeit wich mit einem Schlag von ihm.
»Ich gehe jetzt«, sagte er rauh.
Sie lachte.
»Ich bin die schöne Bojana. Und du bist mein Gast. Soll ich dir noch mehr sagen?«
Die Lippen des Hauptmanns kräuselte ein Lächeln.
»Du bist sehr gütig, mein Kind, aber es geht nicht.«
Er sprach die Worte langsam und mit scharfer Betonung. »Und dann... überhaupt...«
Bojana richtete sich hoch vor ihm auf, beugte den schlanken Körper zurück und flocht die Finger beider Hände hinter dem schweren Haarknoten ineinander. Ihr rassiger Hals straffte sich und das schwarze Gewand floß gerade und edel über ihre hochangesetzte Brust.
»0, ich weiß: Ich bin die Feindin und du fürchtest dich vor mir... Gut. Ich will dir nicht zureden. Aber eines sollst du wissen: ein Serbe hätte nicht ,nein' gesagt und wenn er tausendmal mein Feind wäre. So geh jetzt!«
Das saß.
Der Hauptmann stand einen Moment starr.
Dann schmiß er die Kappe im Bogen von sich, sprang wie ein Tier auf sie los und küßte sie, küßte sie... 
Und ihre weißen, warmen Arme legten sich immer fester um seinen Nacken, daß die niedergehaltene Glut vieler Monate in ihm frei wurde und als namenlos süßer Schmerz in seinen Schläfen pochte.
Und die Minuten verrannen... 
Langsam, ganz langsam löste sie sich aus seiner Umarmung und sprach leise, liebe, kindliche Worte zu ihm. Ihre dunklen Augen waren jetzt weit geöffnet und hinter dem Purpur ihrer Lippen schimmerten blendend und feucht ihre seltsam spitzen Zähne.
Die beiden saßen wieder auf dem buntgeblümten Sofa vor dem viereckigen Tisch, darauf die kleine Lampe mählich niederbrannte.
Auf der Straße hallte der schwere Schritt einer Patrouille. Irgendwo, weit draußen, ratterte ein Maschinengewehr. Oder war es ein Wagen, der die steile Straße nach dem Kalimegdan fuhr?
Der Offizier war in Träume versunken.
Sein lebendiger, fiebernder Leib war hier, aber durch sein Bewußtsein züngelten tausend Bilder, die er nicht bannen konnte. Er vermochte es nicht zu fassen, daß er jetzt hier in einem Hause saß, dessen Herren er nicht kannte, daß über dasselbe Dach noch vor wenigen Tagen die Mörser von drüben ihre sausenden Garben warfen, daß neben ihm ein Weib atmete, das ihn haßte, hassen mußte... 
Und draußen, wohin man sah, Blut, Blut...
Bojana war zum Schrank geschritten und stellte Wein auf den Tisch.
Der Hauptmann verschränkte die Arme und lehnte sich weit in das Sofa zurück. Mit blinzelnden, lauernden Augen achtete er auf jede Bewegung der Frau, studierte ihren Gesichtsausdruck, während sie die Gläser füllte; denn mit einemmal war eine klare, kritische Nüchternheit über ihn gekommen, ähnlich der ruhigen Kühle, mit der er im Gewoge der Gefechte seine Entschlüsse faßte.
Bojana reichte ihm den einen Kelch. Ihre Hand bebte ganz leise und an dem Rubin des vierten Fingers hing ein roter Tropfen.
»Nicht so, mein Liebchen«, sagte der Offizier und griff nach dem Glas, das vor ihr stand. »Zuerst trinkst du.«
Da traf ihn ein Blick; der war wie ein Peitschenhieb. Sie lachte hysterisch auf.
»Pfui!«
Dann schüttete sie den Inhalt beider Gläser auf den Boden und goß von neuem ein.
»So. Und ich trinke zuerst.«
Als sie den Kelch auf den Tisch gesetzt hatte, leerte auch der Hauptmann sein Glas.
»Und jetzt küsse mich!«
Sie drängte ihren heißen Leib an ihn. Dann nahm sie seine Hand und schob ihren Ring auf seinen kleinen Finger.
»Den mußt du immer tragen, verstehst du?
Mein Mann hatte auch einen solchen.«
Der Hauptmann horchte auf.
»Er hatte...? Also ist er...?«
»Bei Schabatz gefallen.«
Bojana sah mit verlorenem Blick an ihrem Gast vorbei in die Zimmerecke, wo schwarze Schatten kauerten. Und wiederholte ein paarmal mechanisch und mit müder Zunge: »Bei Schabatz, bei Schabatz ...«
Im Nebenzimmer schrie eines der Kinder aus dem Schlafe. Irgendjemand rüttelte draußen am Tor.
Den Offizier fröstelte.
»Also doch ...«
Die junge Frau lachte schrill auf.
»Gott sei's gedankt. Er hat das Seinige getan. Hat sein Blut hergegeben...« Dann wuchs aus ihrer Kehle ein Schrei: »Warum bin ich ein Weib, du? Warum kann ich nicht kämpfen, was, mit dir, mit allen?«
Ihre Finger hackten sich wie Krallen in seinen Schultern fest.
Er fuhr empor.
»Bist du rasend, Weib?«
Aber sie krampfte sich an ihn wie toll.
»Du, du...« zischte sie, »was habe Ich von deinem schäbigen Leben? Haha, der Wein war gut, ertränken möchte ich euch alle darin! Was liegt an mir? Ein Weib weniger, haha!«
Er wurde aschfahl.
»Bestie!«
Er stürzte sich auf sie und faßte hart nach ihren Gelenken. Ihre Schlagadern gingen hoch und stürmisch. Aus ihrem Körper rieselte ein Zittern hinüber in den seinen, das durch alle Adern kroch und sein Denken lähmte.
Er wollte sprechen und konnte nicht. Er sah nur ihre Augen, die auf einmal einen großen, fremden Glanz bekamen, fühlte, wie ihr Leib ein-, zweimal hochsprang, sich straffte und dann still lag.
Einen Augenblick später schlug er neben ihr hin.
Am nächsten Tag begrub man ihn mit dem Ring am Finger, der so rot wie Blut war.

(1915) 

***

24.1. 2018

„O privire strîmbă asupra realităţii. Despre un volum al scriitorului Hans Bergel, apărut la Berlin“, RFE, 24.1. 2018

***

21./22. 1. 2018

Proteste in Rumänien

„Recht statt Korruption!“


Zehntausende gehen landesweit erneut auf die Straße. Die Kritik richtet sich nicht nur an die Regierung, sondern auch an die Opposition.

die tageszeitung (taz), 21.1. 2018 

Empfehlung zum Nachlesen: „DAS UNAUFHALTSAME ABGLEITEN NACH RECHTS...” GESPRÄCH MIT COSTI ROGOZANU (40), DEM MITBEGRÜNDER DES LINKEN RUMÄNISCHEN INTERNETPORTALS „CriticAtac“, in: News 2017, 25. 12. 2017 

die tageszeitung (taz), 22. 1. 2018, S. 10

***

20.1. 2018

Nachtrag vom 20.1. 2018

Anmerkungen von Hans Bergel zu Dr. Albert Klein, Dr. Ernst Wagner, Robert Gassner und Helmut Roth. 

Siehe dazu den Eintrag am Ende der Seite, in: Securitate und evangelische Kirche - Securitatea şi Biserica Evanghelică 

***

[30. Dezember  1859. Titelblatt der Temesvarer Zeitung] 

[31. Dezember 1859. Zum Jahresausklang die Temesvarer Zeitung - die letzte Ausgabe des Jahres 1859] 

[31 decembrie 1859. Ediţia de sfîrşit de an 1859 a ziarului timişorean] 

[31. Dezember 1933. Die letzte Ausgabe des Jahres 1933 der traditionsreichen östereichischen Arbeiter-Zeitung, die über die terroristischen Umtriebe der faschistischen Legionäre in Rumänien und Ermordung des Ministerpräsidenten I.G. Duca berichtet] 

[31 decembrie 1933. Ultima ediţie pe anul 1933 a ziarului social-democraţilor austrieci, Arbeiter-Zeitung, în care se relatează despre acţiunile teroriste ale fasciştilor români şi despre atentatul asupra primului ministru I.G. Duca, săvîrşit de către legionari] 

***

Theodor Kramer (*), "Es schneit", in: Arbeiter-Zeitung, 46. Jg., Nr. 360, 31. Dezember 1933, Beilage: Arbeiter-Sonntag, Nr. 21, S. 2.

(*) Theodor Kramer (geb. 1. Januar 1897 in Niederhollabrunn; gest. 3. April 1958 in Wien), Gründungsmitglied der Vereinigung sozialistischer Schriftsteller, Gegner des Austrofaschismus und Nazismus. Nach dem Anschluss Österreichs wurden seine Werke verboten. 1939 Emigration nach England, erst 1957 Rückkehr nach Wien. Bekannt wurde er insbesonders durch die Bücher: Die Gaunerzinke. Gedichte. Rütten & Loening, Frankfurt am Main 1929. 1999 gab Herta Müller den Sammelband: Die Wahrheit ist, man hat mir nichts getan. Gedichte. Paul Zsolnay, Wien 1999, heraus. 

***

4. 1. 2018

Propagandă neolegionară pe internet (colaj: William Totok)

„Ofensiva contra limbajului urii pe internet. Obligativitatea ştergerii unor mesaje ofensatoare de către companii ca Facebook sau Twitter în urma intrării în vigoare a legii germane NetzDG”, RFE, 4. ianuarie 2018.  

***

2018

=================================

UNSER BLOG ANGEBOT - IM ÜBERBLICK

=================================

▼ 2018

News 2018

Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3

▼ 2017

• News 2017
• Die Schere – Foarfeca (II) 
• Die Schere – Foarfeca (Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea)
• Hans Blaßmann 
• Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl) 
• Mr. Blau 
• Blut und Boden 2 - Sînge şi glie 2

• ▼ 2016

• Paranoia - Der Fall - cazul Nikolaus Haupt

• Historische Absonderlichkeiten

• NACHRICHTEN, ŞTIRI, NEWS 

• Blut und Boden - Sînge şi glie

• Martin Schnellbach (1912-1984) 

• Völkische Rückfälle – Recidive rasiste 

     ▼ 2015

• Zeitachsen
• Securitate 1987-1989
• Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani
• ▼ Juni
• Mineriada
• ▼  Januar
• Mythos und Mystifizierung 2 – Mit şi mistificare 2
• ▼ 2014
• ▼  November
• Mythos und Mystifizierung – Mit şi mistificare
• ▼  August
• 2014: Jahr der Erinnerungskultur
• ▼  Juli
• Die Heiligenfabrik – Fabrica de sfinţi
• ▼  April
• Geschichten aus dem Kalten Krieg - Din vremurile războiului rece
• ▼  Februar
• Tarnorganisation des Fritz Cloos - Organizaţie paravan a lui Fritz Cloos
• ▼  Januar
• Im Einsatz - În luptă
  
  
• ▼ 2013
• ▼  Oktober
• Vom SD zur Securitate - de la SD la Securitate (II)
• ▼  September
• Perspektiven
• ▼ August
• Überwachung der Schriftsteller - Supravegherea scriitorilor
• ▼  Mai
• Vom SD zur Securitate - De la SD la Securitate
• ▼  Februare
• Techniken der Manipulation - tehnici de manipulare
• ▼  Januar
• Unterwanderte Institutionen – instituţii subminate
  
  
• ▼  2012
• ▼  November
• Parteidichter – Poeţi de partid
• ▼  September
• Bewältigung, Gedächtnis, Authentizität
• Entlarvung 2 - demascare 2
• ▼  Juli
• Entlarvung - demascare
• ▼  Juni
• Operaţiuni de intoxicare - Schönfärberei in den Memoiren ehemaliger Diplomaten des Ceauşescu-Regimes
• ▼ Mai
• Securitate vs. Vatikan - die Rolle von Francisc Augustin u.a.
• ▼  April
• „Aktionsgruppe Banat“ - 40
• ▼  Februar
• Procesul Biserica Neagră - Der Schwarze-Kirche-Prozess - Einzelheiten zu Eginald Schlattner
• Campania de reabilitare a Securităţii - Rehabilitierungskampagne der Securitate 
• ▼ Januar
• „Ana Novac„ - Mit Hinweisen auf Paul Schuster
  
  
• ▼  2011
• ▼  Dezember
• Václav Havel ist tot
• Vladimir
• ▼  November
• Securitatea şi legionarii
• Neue Bücher
• Poesie-Club
• Bibliothekar in Auschwitz - Hans Mokka
• ▼  Oktober
• Securitate und Partei - zu Hans Weresch
• Hertha Ligeti im OV „GRAUR”
• ▼  September
• Minderheiten
• ▼  August
• „Gruia“ im Vorruhestand
• Proteste & Securitate 2
• Solidaritätsfonds zur Unterstützung von Securitateopfern
• Ellenpontok
• ▼  Juli
• Proteste & Securitate 3
• ▼ Mai  
• Die Securitateoperation „Scutul“
• „Rudy“ & „Rusz Peter“
• ▼ April
• Ivan Denes
• ▼  März
• Proteste & Securitate - + - Proteste & Securitate 1
• Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată
• „Dumitrescu“ & „Breban“
• Securitate. Presse 
• ▼  Februar
• „Marin“ Mitteilung von Google, 8.3.2011, 1:37:33 Uhr: Gemäß eines Gerichtsbeschlusses „waren wir gezwungen, diesen Beitrag zu entfernen“. // Google ne-a comunicat într-un mesaj, din 8.3.2011, ora 1:37:33, că „în baza unei decizii judecătoreşti am fost obligaţi să eliminăm acest articol”
• ▼  Januar
• Securitate und evangelische Kirche - Securitatea şi Biserica Evanghelică
• „Hegel“ und das ungarische Mediengesetz -  Die Asche des Faschisten - über die Blut-und-Boden-Dichter: József Nyírő (1889-1953) und Albert Wass (1908-1998)
• Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi.biserica catolică - über den Jesuiten Rafael Haag (1895-1978)

• ▼  2010
• ▼ Dezember
• „Leopold Ludwig“
• ▼  November
• „Moga“ -

• ▼  Oktober
• „Gică” von Radio Temeswar - „Gică” de la Radio Timişoara.

• ▼  September
• Securitate & „Voicu”
• Securitate - NBZ
• Causa Pastior 
• „Mayer“. Dialoge

• ▼  August
• Dorin Tudoran
• ▼  Juli
• Protest

• ▼  Juni
• Neue Enthüllungen über die Bespitzelung der „Aktionsgruppe Banat“

·         (▼  Mai

o   1988: Ein aktueller Artikel

o   17/V/1975: Aktionsgruppenfeier 

• ▼  April
• „Dan“: Securitateeinsatz mit Hingabe
• „Gruia“ und „Voicu“: Securitate-Entlohnung für Mitarbeit.

• ▼  März 
• Observierung durch die Securitate
• Securitate vs. Charta 77

• ▼  Februar
• Securitate - Strafverfahren - Ancheta penală - 1975
• Juristische Aufarbeitung von Unrecht

• ▼  Januar
• Suche nach geeigneten Securitate-Mitarbeitern
• Die Securitate sammelt relevantes Material
• 1982. Eine Securitateanalyse - O analiză a Securităţii
• Securitatebericht von Franz Schleich - 1977
• Pietätlosigkeit der Securitate-Mitarbeiter
• Schleich hat noch nie etwas von „Voicu“ gehört
• Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller: Schleich hat mich denunziert
• Securitatedokumente

►  2009

* ►  Dezember

o    Securitate-Tandem: „Voicu“ - „Eva“

o    Legenden der Securitate

o    Ein Drama ohne Ende

o    „Heine“, der Wunschkandidat der Securitate

o    Securitate-Offiziere im OV „Muzicologul“

* ▼  November

• Ein Securitateoffizier verleumdet Herta Müller
• Zerschlagung der Aktionsgruppe - Plan der Securitate
• Securitatea şi oligarhia - Die Securitate und die Oligarchie
• Eine Inszenierung der Securitate - O înscenare a Securităţii
• Franz-Werfel-Menschenrechtspreis für Herta Müller

* ▼  Oktober

• Interview: Herta Müller - On Growing Up In Ceausescu’s Romania.
• Herta Müller über frühe Verfolgung durch die Securitate
• Nobelpreisträgerin Müller: Im Visier der Securitatate
• Erste Begegnung mit der Securitate

* ▼  September

          o Die Securitate eröffnet einen operativen Vorgang

          o Einschüchterungsmethoden der Securitate

          o Diskreditierungsmaßnahmen der Securitate

    * ▼  August

          o Securitate-Einsatz an der unsichtbaren Front

          o Aus der Securitate-Akte von Herta Müller

          o Die Securitate-Akte von Anton Sterbling

          o Johann Lippet: Das Leben einer Akte

          o Entscheidender Tipp für die Securitate

          o Die Neue Literatur im Visier der Securitate..

          o Der Fall „Bega“

          o Operationen der Securitate. 1974, 1981, 1984

26.7. 2009: In Nazi-Uniform zur Modenschau

* ▼  EU-Wahl 2009:

    * Brüder im Geiste und Kollegen im Europäischen Parlament

    * „Rechtsnationale“ legen zu

    * Chancen für Extremisten

* ▼  18. Mai 2009: Antonescu: Ehrenbürgerschaft aberkannt -„Holocaust an der Peripherie“

▼  27. März 2009: Johann Böhm: Bischofsvikar Friedrich Müller als Widerständler? - August Georg Kenstler, Herausgeber der Monatsschrift „Blut und Boden“  (Anhang: 1. Zum Verständnis der politischen Gruppen (Parteien) der deutschen Volksgruppe in Rumänien von 1922 bis zum 23. August 1944    2. Organisationsplan der NSDAP der DViR Ende 1943. Tabelle mit den Unterorganisationen der NSDAP der DViR)

Erstellt 26.12. 2017 - Aktualisiert 16.2. 2018, 15:55 h 

Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3

February 4, 2018, 10:27 am

≫ Next: Die Schere – Foarfeca (3)

≪ Previous: News 2018

$

0

0

Blut-und-Boden-Ideologie in den Werken von Vintilă Horia, Albert Wass, Heinrich Zillich, József Nyírő u.a.

Doctrina estetică a „sîngelui şi gliei” în operele lui Vintilă Horia, Albert Wass, Heinrich Zillich, József Nyírő ş.a.

III. Teil - Partea a III-a

„Unora dintre ideologi[i fascişti] li se părea absolut clară necesitatea înlocuirii vechii teze umaniste despre om ca măsură a tuturor lucrurilor prin teza că măsura tuturor lucrurilor este naţiunea.” – Hermann István (estetician, 1973) 

„Führer-ul nu cunoaşte decît luptă, trudă şi grijă. Noi vrem să-i luăm din povară partea, pe care i-o putem lua” / „Der Führer kennt nur Kampf, Arbeit und Sorge. Wir wollen ihm den Teil abnehmen, den wir ihm abnehmen können.“– Heinrich Zillich (völkischer Schriftsteller - scriitor nazist)

„Man wird es einmal als eine ganz große Leistung bewerten, daß Hitler die Mittel der Demokratie zu ihrer Beseitigung wählte. Dadurch gewann sein Vordringen Überzeugungskraft auch denen gegenüber, die ihn bekämpften.” - Heinrich Zillich (1933)

„Siebenbürgen ist alter Kulturboden, dessen ausgeformtes Geistesleben alle geistigen Ausstrahlungen des Mutterlandes auffängt und sich organisch einverleibt. Zwischen der Versuchung, sich in der Enge einer Heimatkunst zu bescheiden, und der Gefahr, in den Leerlauf einer übernommenen und nicht bodenverwurzelten Bildungsdichtung hineinzugeraten, entsteht hier eine Kunst, die zugleich dichterische Ausdeutung siebenbürgischen Daseins und Mitschwingen im Rhythmus gesamtdeutscher Entwicklung sein will.“ - Harald Krasser, „Vorwort“, in: Herman Roth / Harald Krasser: Herz der Heimat. Herausgegeben von der Deutschen Buchgilde in Rumänien. Vorwort von Harald Krasser, Verlag von Krafft & Drotleff, Hermannstadt 1935, S. 1-11 (hier, S. 3)

„Nur die Völker bleiben, so will es das Blut. Immer nur gutes Blut…“ - Rudolf Hollinger (1942)

***

[1940. NS-Lyrik] 

[1940. Poezii naziste]  

(*) Annie Schmidt-Endres (1903-1977), verfaßte Lyrik, Prosa (Erzählungen, Romane, Novellen) und Theaterstücke. Veröffentlichungen, Romane: Neue Wege (1938), Novellen: Die Dittlingerin (1936); Lyrik: Land in Licht und Leid. Gedichte und Balladen (1957), Bevor die Nacht sich senkt (1963).

(**)  Bruno Kremling (geb. 1889, 12.09, Weißkirchen/ serb. [jug.] Banat - gest. 1962, 10.11. Heidelberg). Befreundet mit dem Naziautor Karl von Möller (1886-1943). Verfasser von Gedichten und Prosa. Mit roten Rosen (1923), ein Sonettenkranz. Festschrift anläßlich der 225jährigen Wiederkehr der Schlacht bei Peterwardein am 5. August 1716: Prinz Eugen von Savoyen (1941). 

„In unsres Blutes meerestiefen Strom”

Josef Gabriel d. J., „Vorspruch”, in: Rudolf Hollinger (Hg.): Junge Banater Dichtung. Reden und Gedichte einer Feierstunde. Hans Reiner: „Worte des Grußes“, Rudolf Hollinger: „Versuch einer Deutung der jungen Banater Dichtung“, Josef Bolschner, Sibiu-Hermannstadt 1940, S. 25.

***


[25. Dezember 1940. Seine „Erinnerungen an Galizien” aus dem 1. Weltkrieg schließt Karl von Möller (*)  mit einem Lobgesang auf den Blitzkrieg gegen Polen ab und vergleicht Hitler mit Napoleon: „Wir hatten es furchtbar schwer; gottlob, daß das Genie des Führers seit 1933 so vorsorgte, daß die Truppen in Polen nahezu fliegen konnten und sich ein Blitzkrieg abspielte, der auch zur Zeit des großen Blitzgenerals aus Corsika seinesgleichen nicht hatte.” Auszug.] 

[25 decembrie 1940. Scriitorul nazist bănăţean, Karl von Möller (*), îşi încheie „Amintirile din Galiţia”, din Primul Război Mondial, cu laude aduse armatei germane care într-un „război fulger” – Blitzkrieg – a reuşit să ocupe Polonia, elogiindu-l pe „genialul” Führer pe care-l compară cu Napoleon. Fragment, finalul textului.]

Karl von Möller, „Erinnerungen an Galizien”, in: Banater Deutsche Zeitung, 22. Jg., Nr. 292, 25. Dezember 1940, S. 25.

(*) Karl von Möller (1886-1943), österreichischischer Rittmeister, der nach dem 1. Weltkrieg ins Banat übersiedelte. Er veröffentlichte Anfang der 20er Jahre bereits ultranationalistische Schriften; er gehört zu den Wegbereitern des Faschismus im Banat, erster Banater Gauleiter (1932). Als „Verfechter des völkischen Antisemitismus” gab er in Temeswar die Hetzgazette Der Stürmerheraus. Veröffentlichungen, Romane: Die Werschetzer Tat (1936), Grenzen wandern (1937), Die Salpeterer (1938), Der Savoyer (1939). In seiner frühfaschistischen zweibändigen Studie, Wie die schwäbischen Gemeinden entstanden sind (Temeswar 1923-24), äußerte Möller bereits 1924 offen seine chauvinistischen Ideen und Vorstellungen, indem er das „germanische Rassenelement” (Bd. 2, S. 22) des deutschen Übermenschen in den Vordergrund seiner historischen Ausführungen rückte. 

Anlässlich des Todes von Karl von Möller, würdigte 1943 Gebietskulturwalter und Parteigenosse Prof Dr. Rudolf Hollinger (1910-1997) das dichterische Werk des Verstorbenen und bezeichnete ihn als einen „Wortführer des Südostdeutschtums“. Im Einklang mit der lokalen NS-Kulturpolitik verglich er von Möller mit Adam Müller-Guttenbrunn (1852-1923), denn beide sahen „ihre Lebensaufgabe darin, an den Höhepunkten deutscher Geschichte anzuknüpfen und an ihnen den Maßstab für die notvolle Gegenwart zu gewinnen“. Der „Held“ von Möller - so der Temeswarer Kulturbonze der DViR - „ist in das Reich des höheren deutschen Genius heimgekehrt, sein Irdisches ist aus, dem Geiste aber blieb die reinere Wirkung.“ „Wir stammeln nur Dank, und wenn wir in die Worte des bitteren Abschieds das Gelöbnis flechten, daß der Dahingegangene im Geiste immer an unserer Spitze wandeln wird, so entledigen wir uns einer hohen Pflicht wie Lebende, Überlebende bei den Toten immer in der Schuld stehen, und also ist er im hohen Sinne unserer harten Tage auch unsterblich, weil der beste Teil seines Lebens uns allen, seinem deutschen Volk gehört.“ („Geistiger Wortführer des Südostdeutschtums“, in: SodT, 70. [25.] Jg., 24. Februar 1943, S. 3). Gebietsleiterstellvertreter Hauptabteilungsleiter Pg. Hans Beller (1896-1955) bezeichnete den ersten Gauleiter des Banats und Herausgeber der antisemitischen Hetzgazette „Der Stürmer“ bei der Beerdigungsfeier in Hatzfeld als einen „kompromisslosen Pangermanen“ und „Fahnenträger der Deutschtumsbewegung im Vorkriegsungarn“. „Als die Idee des Nationalsozialismus allmählich auch in unserer engeren Heimat Fuß zu fassen begann“, sagte Beller, „meldete sich Karl von Möller abermals zum Kampf. Er, der damals schon 55jährige, tritt jetzt mit dem selben Feuereifer wie vor 13 Jahren, als er den Weg zu den Pangermanen fand, in Wort und Schrift für die Ideen Adolf Hitlers in die Schranken. Er schafft die erste Zelle der nationalsozialistischen Bewegung im Banat, und zwar in der Gemeinde Hatzfeld. Er gründet den 'Stürmer' und wird von Fritz Fabritius zum ersten Banater Gauleiter der nationalsozialistischen Erneuerungsbewegung ernannt.(„Abschied vom politischen Kämpfer“, ebenda. Über den Würdigungen von Beller und Hollinger steht die Dachzeile: „Karl von Möllers letzter Weg. Trauer unserer Volksgruppe um den Kämpfer und Dichter“). In einem Nekrolog, der am 23. Februar 1943 im gleichgeschalteten Volksgruppenorgan des Banats veröffentlicht wurde, hieß es: „Er fand auch frühzeitig den Weg zum Gedankengut Adolf Hitlers und sein stets reger, nach neuen Wegen und neuen Möglichkeiten für die deutsche Wiedergeburt suchender Geist erkannte im Nationalsozialismus diejenige treibende Kraft, in der die Voraussetzungen für die Gesundung des deutschen Volkes lagen.“ („Karl von Möller“, in: SodT, 7. [25.] Jg., 23. Februar 1943, S. 3.) - Vgl. auch Eintrag zu: Handbuch des Antisemitismus. Judenfeindschaft in Geschichte und Gegenwart, Literatur, Film, Theater und Kunst, Bd. 7, herausgegeben von Wolfgang Benz, Verlag De Gruyter Saur, Berlin / München / Boston 2014. In der angegebenen - verlinkten - Seite Suchfunktion Stg+F aktivieren, Stichwort eingeben und den Abschnitt finden. Bild-Links in neuem Tab öffnen, dann durch Klicken auf die rechte Maustaste vergrößern.

***

[1941. In seiner rassistischen Schrift, „Ihr wahres Gesicht. Ein rot-weiß-grüner Kulturfilm aus Madjarien”, in der Viktor Orendi-Hommenau (*)  anführt, „die Ofenpester Herrschaften demaskieren” zu wollen, schlägt er radikale völkische Töne an, lobt Adolf Hitler als den „Befreier Europas und der europäischen Gesittung überhaupt”, erklärt, weshalb die Ungarn keine Arier sind (wie Deutsche oder Rumänen, die „alle miteinander zur großen heiligen Volksgemeinschaft der Arier gehören”) und kein „Kulturvolk” sein können, weil in ihren Adern „mongolisches Blut” fließt (S. 27-28). Auszüge]

[1941. În scrierea sa rasistă „Ihr wahres Gesicht. Ein rot-weiß-grüner Kulturfilm aus Madjarien” / Chipul lor adevărat. Un film roşu-alb-verde din Maghiaria, Viktor Orendi-Hommenau (*)  încearcă să demonstreze neapartenenţa maghiarilor la „rasa superioară ariană” - pentru că în venele lor curge „sînge mongol”, îl laudă pe Adolf Hitler ca „eliberatorul Europei” şi susţine că maghiarii nu reprezintă un „popor cultural” ca şi germanii şi românii care aparţin „comunităţii sfinte a arienilor”. Fragmente] 

(*) Viktor Orendi-Hommenau (1870-1954), ab 1909 Herausgeber der Banater Zeitschrift Von der Heide, in der auch Franz Xaver Kappus mit einigen Beiträgen vertreten war. / Editorul unei reviste bănăţene, în care a publicat şi Franz Xaver Kappus.  

***

***

Hier - aici

I. Teil - Partea I

II. Teil - Partea a II-a

Actualizat - aktualisiert, 11.2.2018, 00:00 h

Die Schere – Foarfeca (3)

May 23, 2018, 12:06 pm

≫ Next: Blut und Boden 4 - Sînge şi glie 4

≪ Previous: Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3

$

0

0

Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea

 III.

[10 iulie 1981. Tabel cuprinzînd personalul muncitor de la revista „Neue Literatur”, din Bucureşti]

[10 Juli 1981. Tabelle mit den Angestellten der Zeitschrift „Neue Literatur” aus Bukarest]

ACNSAS, D 118, vol. 1, ff. 13-13v

***

[23 ianuarie 1987. Raport semnat de cpt. Lucian Florea de la Dir. 1, şef al serviciului V, în care menţionează că printre cărţile premiate de Uniunea Scriitorilor se află cîteva volume cu un conţinut „interpretabil”, semnate de autori care sînt urmăriţi. În urma intervenţiei Securităţii, din unele cărţi au fost eliminate anumite pasaje. Pe lista suspecţilor se află şi Szász János, „lucrat în D.U.I. de U.M. 0110”.] 

[23. Januar 1987. Bericht des Hauptmanns Lucian Florea, dem Chef der Unterabteilung V aus der Hauptabteilung 1, in dem er auf die vom Schriftstellerverband ausgezeichneten Bücher verweist, aus denen bestimmte Abschnitte entfernt wurden, auf die die Securitate vor deren Drucklegung hingewiesen hatte. Einige der Autoren wurden in Operativen Vorgängen bearbeitet, darunter auch Szász János, dessen OV von der Militäreinheit U.M. 0110 angelegt wurde; es handelt sich um die berüchtige „Anti-KGB-Einheit”, die auf den sozialistischen Ostblock fokussiert war. Diese Einheit hatte den Auftrag in erster Linie Agententätigkeiten auf dem Gebiete Rumäniens und Spionage seitens der UdSSR, Ungarns und der DDR abzuwehren.] 

ACNSAS, D 118, vol. 2, ff. 1-2

***

***

Erster Teil hier - Partea întîi aici

Zweiter Teil hier - Partea a doua aici

Erstellt: 23.5. 2018 - Aktualisiert: 23.5.2018 

---

Blut und Boden 4 - Sînge şi glie 4

June 10, 2018, 7:45 am

≫ Next: Securitate vs. Securitate

≪ Previous: Die Schere – Foarfeca (3)

$

0

0

Blut-und-Boden-Ideologie in den Werken von Vintilă Horia, Albert Wass, Heinrich Zillich, József Nyírő u.a.

Doctrina estetică a „sîngelui şi gliei” în operele lui Vintilă Horia, Albert Wass, Heinrich Zillich, József Nyírő ş.a.

IV. Teil - Partea a IV-a

„Unora dintre ideologi[i fascişti] li se părea absolut clară necesitatea înlocuirii vechii teze umaniste despre om ca măsură a tuturor lucrurilor prin teza că măsura tuturor lucrurilor este naţiunea.” – Hermann István (estetician, 1973) 

„Führer-ul nu cunoaşte decît luptă, trudă şi grijă. Noi vrem să-i luăm din povară partea, pe care i-o putem lua” / „Der Führer kennt nur Kampf, Arbeit und Sorge. Wir wollen ihm den Teil abnehmen, den wir ihm abnehmen können.“– Heinrich Zillich (völkischer Schriftsteller - scriitor nazist)

„Man wird es einmal als eine ganz große Leistung bewerten, daß Hitler die Mittel der Demokratie zu ihrer Beseitigung wählte. Dadurch gewann sein Vordringen Überzeugungskraft auch denen gegenüber, die ihn bekämpften.” - Heinrich Zillich (1933)

„Da aber keine Staatskunst der Welt die erdräumlichen Verhältnisse des Gebietes außer acht lassen kann, in welchem das Volk lebt, so wird hieraus ersichtlich, daß die Begriffe „Blut“ und „Boden“ zum entscheidenden Grundgedanken des Nationalsozialismus werden.” - 
R. Walther Darré (Reichsbauernführer, Reichs- und Preußischer Minister für Ernährung und Landwirtschaft und Reichsleiter der NSDAP), Blut und Boden, ein Grundgedanke des Nationalsozialismus (1936) 

„Siebenbürgen ist alter Kulturboden, dessen ausgeformtes Geistesleben alle geistigen Ausstrahlungen des Mutterlandes auffängt und sich organisch einverleibt. Zwischen der Versuchung, sich in der Enge einer Heimatkunst zu bescheiden, und der Gefahr, in den Leerlauf einer übernommenen und nicht bodenverwurzelten Bildungsdichtung hineinzugeraten, entsteht hier eine Kunst, die zugleich dichterische Ausdeutung siebenbürgischen Daseins und Mitschwingen im Rhythmus gesamtdeutscher Entwicklung sein will.“ - Harald Krasser, „Vorwort“, in: Herman Roth / Harald Krasser: Herz der Heimat. Herausgegeben von der Deutschen Buchgilde in Rumänien. Vorwort von Harald Krasser, Verlag von Krafft & Drotleff, Hermannstadt 1935, S. 1-11 (hier, S. 3)

„Nur die Völker bleiben, so will es das Blut. Immer nur gutes Blut…“ - Rudolf Hollinger (1942)


„Führerul german s'a înscris în istorie printre ctitorii României.”Nichifor Crainic, „Aliaţii lui Hitler” (1941)

***

Blut und Boden 4 - Sînge şi glie 4 - Inhaltsübersicht - Cuprins Heinrich Zillich, Kriegsritt / Călare războinică; Wir Zurückgebliebenen / Cei rămaşi în urmă (1915);  

***

„… hell unser Schlachtruf gellt!“

Heinrich Zillich, „Wir Zurückgebliebenen“, in: Von der Heide, VII. Jg, Heft 9, September 1915, S. 205.

#

„Rot quoll das Blut wie frischer Wein.
Hell sangen und klangen die Schüsse.“–

Heinrich Zillich, „Kriegsritt“, in: Von der Heide, VII. Jg, Heft 9, September 1915, S. 213.

***

Hier - aici

I. Teil - Partea I

II. Teil - Partea a II-a 

III. Teil - Partea a III-a 

Actualizat - aktualisiert, 10.6.2018, 16:40 h

Securitate vs. Securitate

August 8, 2018, 12:38 pm

≫ Next: Kunst-Kultur – Artă-cultură

≪ Previous: Blut und Boden 4 - Sînge şi glie 4

$

0

0

Securitate vs. Securitate

[6. Juli 1950. Erklärung des als jugoslawischer Tito-Agent verhafteten ehemaligen Securitateoffiziers, Sava Bugarschi, Angehöriger der rumänienserbischen Minderheit] 

[6 iulie 1950. Declaraţia fostului ofiţer de Securitate, Sava Bugarschi, arestat sub acuzaţia de spionaj pentru Iugoslavia lui Tito, membru al comunităţii sîrbilor din România] 

ACNSAS, P 1143, vol 2, ff. 209-211

***

[4. Juli 1950. Auszug aus einer Erklärung von Vidosa Nedici, rumänienserbische Mitarbeiterin der Securitate, im Rang eines Leutnants, verhaftet und in einem Schauprozess wegen Spionage und "titoistischer" Propaganda verurteilt. Zusammen mit Nedici wurden auch andere Securitateoffiziere festgenommen und vor Gericht gestellt. Weitere beispielhafte Biografien von Offizieren und Agenten der politischen Polizei werden im Rahmen der Studie "Ambivalente Lebensläufe" analysiert und veröffentlicht. Bislang wurden in der Halbjahresschrift die Biografien von Martin Schnellbach, Viliam Steskal, Ernest Deitel, Sorin Iulian, Mihai Andre, Ivan Denes, Vidosa Nedici kommentiert und teilweise veröffentlicht, es folgen Heinz Stănescu, Sava Bugarschi u.a.] 

[4 iulie 1950. Fragment din declaraţia lui Vidosa Nedici, din 4 iulie 1950. Nedici a fost locotenent de Securitate şi a fost acuzată de spionaj şi „titoism”. Alături de Nedici au mai fost condamnaţi şi alţi ofiţeri de Securitate. Pregătim publicarea unor extrase din alte documente ilustrative care vor fi folosite pentru întocmirea studiului dedicat carierei unor ofiţeri sau colaboratori ai poliţiei politice, intitulat: „Biografii ambivalente” / „Ambivalente Lebensläufe”.]

Subsemnata, Nedici Vidosa, născută la 4 mai 1924, în comuna Becicherecul Mic, jud. Timiş Torontal, cetăţenie română, de naţionalitate sârbă, fiica lui Radivoi (decedat) şi Cristina, de profesie funcţionară MAI, absolventă a IV clase de liceu, cunosc limbile sârbă şi română, neperfect limba rusă şi germană, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Dr. Lister, nr. 5, declar următoarele: În trecut nu am făcut politică, iar din anul 1943 am sprijinit activ Mişcarea Antifascistă a partizanilor şi în anul 1946 am devenit membra în P.C.R., promoţia 1 mai, în oraşul Timişoara. Am urmat o scoală de cadre de 10 zile, în septembrie 1946, am fost luată ca funcţionară în Regionala C.F.R. Timişoara, unde am lucrat la secretariat, iar după reorganizarea regionalelor din martie 1947 am lucrat la Secţia Cadre - Judeţean P.C.R. Timişoara. În această vreme am locuit la Liubiţa Marcovici în Timişoara, str. Ungureanu, nr. 14, care atunci a fost activistă în Organizaţia Slavă din Timişoara.În casa Liubiţei Marcovici veneau mai mulţi sârbi fie din R.P.F.I., fie de la Ambasada R.P.F.I. din Bucureşti, sau în general din România, pentru care venea acolo şi Bojidar Stanoievici. După ce am stat de vorbă de câteva ori cu acesta în octombrie sau noiembrie 1946 el mi-a propus să devin informatoare a O.Z.N.-a.Propunerea lui Bojidar Stanoievici am acceptat-o. La câteva zile după acceptarea propunerii am fost chemată de Boja Stanoievici la o întâlnire pe malul canalului Bega a Centralei Hidroelectrice din Timişoara unde am fost asteptaţi de Duşco Iovanovici, secretar al Ambasadei R.P.F.I. din Bucureşti. [...] ACNSAS, P 1143, vol. 1, ff. 376-381 -aici, f. 376.

#

1. 11. 2017

Între folclor penitenciar şi realitate. Cine a fost Vidoşa Nedici?, RFE, 1.11. 2017

***

Zum gleichen Thema / Pe acelaşi subiect 

Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani, 6.11. 2015 

Martin Schnellbach, 10.8. 2016

Major Aron Blau - maiorul Aron Blau, 5.4. 2017

Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl), 8.6. 2017 

Erstellt 8.8. 2018 - Aktualisiert 8. 8. 2018, 22:12 h 

Kunst-Kultur – Artă-cultură

August 31, 2018, 1:18 pm

≫ Next: 100 Jahre Rumänien – România 100

≪ Previous: Securitate vs. Securitate

$

0

0

Kunst und Kultur im Visier der politischen Polizei - Arta şi cultura în vizorul poliţiei politice 

ACNSAS, D 118, vol. 30, f. 11

[Noiembrie 1986. Notă cu problemele ce se propun să fie incluse în Programul de măsuri al Departamentului Securităţii Statului pe anul 1987, material realizat de Direcţia I a DSS, incomplet în dosar, ceea ce se poate constata şi-n cazul altor materiale, iniţial copiate şi folosite, de exemplu, de Mihai Pelin la întocmirea Cărţii albe a Securităţii; scoaterea unor materiale rezultă foarte clar din procesele verbale ale unor ofiţeri care au „curăţit” dosarele după 1989, menţionînd în scris această operaţiune cu trimiteri la filele eliminate. La mijlocul anilor 1980, Securitatea şi-a intensificat acţiunile în vederea influenţării „pozitive” a exilului şi a fost atentă la toate încercările unor intelectuali de a se articula critic faţă de regim. Se va acţiona, „în spirit ofensiv şi cu mai multă femitate pentru penetrarea informativă eficientă în organizaţiile si grupările duşmănoase din emigraţia română şi în redacţiile posturilor de radio şi celelalte oficine reacţionare care desfăşoară activitate duşmănoasă împotriva ţării nostre.” – f. 1 - se spune în acest material, întocmit în noiembrie 1986. O atenţie sporită a acordat poliţia politică şi „penetrării informative a principalelor organizaţii, centre şi grupări ale emigraţiei maghiare şi germane, descifrării acţiunilor ostile cu caracter naţionalist desfăşurate de unele elemente din interior, în special de persoane în domeniul artei, culturii, sănătăţii, învăţămîntului, justiţiei, precum şi în rîndul clerului, în mediile posesorilor de permise pentru micul trafic, precum şi ale unor tineri neîncadraţi în muncă, sau cu intenţii evazioniste, pe fond naţionalist.” - ff. 4-5. Pentru contracararea influenţei unor culte religioase, „se va acţiona în direcţia antrenării cultelor tradiţionale din ţara noastră, în special a Bisericii Ortodoxe Române ca, în relaţiile sale cu celelalte biserici şi organizaţii religioase din străinătate, să iniţieze acţiuni de contracarare a propagandei ostile R.S. România.” – f. 7.]

[November 1986. Die Securitate verfasst einen ausführlichen Maßnahmenplan, der auf eine effiziente und offensive Neutralisierung und Vorbeugung regimekritischer Äußerungen oder Handlungen im In- und im Ausland abzielt, wobei in erster Linie auf die Haltung intellektueller Kreise sowie der Vertreter der ungarischen und deutschen Minderheit geachtet werden sollte]

ACNSAS, D 120, vol. 17, ff. 1-11

***

Erstellt: 31.8. 2018 - Aktualisiert: 1.8. 2018, 14:50 Uhr

100 Jahre Rumänien – România 100

December 1, 2018, 7:04 am

≫ Next: 2019

≪ Previous: Kunst-Kultur – Artă-cultură

$

0

0

I.

Centenarul unificării provinciilor române, în 1918, se sărbătoreşte într-o atmosferă de festivism patriotard. În această horă se încadrează şi hermeneutica istoriografică, impusă în perioda interbelică şi, mai ales, în perioada ceauşistă. Nu lipsesc din avalanşa explicativă a momentului nici reflexele anti-comunismului post-comunist şi nici falsificările evidente. Iată aici doar două exemple. (1) Primul din ziarul Adevărul în care se poate citi negru pe alb o afirmaţie derutantă, iar celălalt (2) este un videoclip al guvernului în care România este descrisă ca „Grădina Maicii Domnului”. Aici se sugerează că în România ar fi existat primul oraş în care s-a introdus iluminatul electric stradal (este vorba despre Timişoara, unde, într-adevăr, străzile au fost iluminate electric; însă, în noiembrie 1884, oraşul făcea parte din imperiul austro-ungar). Despre Republica Bănăţeană din 1918-1919 şi rolul social-democraţilor din acea perioadă se tace. Proclamaţia de la Alba Iulia care promitea minorităţilor naţionale o largă autonomie cultural-etnică este interpretată din perspectiva unui naţionalism găunos, în special cu accente anti-maghiare cu bătaie anti-minoritară.

(1)„După instaurarea comunismului, nu a mai fost sărbătorită niciodată Marea Unire. Comuniştii, aduşi la putere de sovietici, au interzis până şi să se vorbească despre aceste evenimente, pentru că era vorba şi de Basarabia pe care ne-au smuls-o sovieticii”, afirmă ziarul Adevărulîntr-un articol în care e citat un fost profesor. (Cf. Ştefan Lică, „Ce au păţit românii care au îndrăznit să celebreze în plin comunism 50 de ani de la Marea Unire. „Cu trei zile înainte, s-a comunicat că se anulează manifestările“, în: Adevărul, 29.11. 2018.)
 (2)„Film de prezentare a României la sărbătorirea Centenarului”, postat de Guvernul României pe Youtube, 29.11. 2018.

Comentînd filmul pe Facebook, 30.11. 2018, Laura Ştefănuţ scrie:
Ce rușine națională, Guvernul a folosit imagini din alte țări în Filmul de prezentare a României la sărbătorirea Centenarului!Potrivit Digi24, câmpiile prezentate ca mândrie națională sunt imagini din Rusia, luate de pe siteul dreamstime. Când se vorbește despre România ca „sălaş pentru ultimii lupi liberi din Europa”, apare imaginea unui lup din Norvegia, a cărui poză poate fi cumpărată de pe Shutterstock.
Să nu mai vorbim că la final au omis o virgulă din urarea “La mulți ani (VIRGULĂ) România”.Dar într-o țară unde se fură ca în codru, ce să ne mai mirăm? Unde marii politicieni au plagiat atâtea doctorate și au reacționat cu nonșalanță când au fost descoperiți. Chiar luna asta s-a propus “amnistia” plagiatelor mai vechi de 10 ani — de către CNATDCU, adică fix acea instituție care ar trebui să vegheze la bunul mers al cercetării.
Ce rușine.

Fără a se referi la faptul că şi în film se vorbeşte despre "descoperitorul" român al insulinei (rasistul Nicolae Paulescu care nu e nominalizat în video-ul de propagandă), deputatul european, Cristian Preda, semnalează pe Facebook(30.11. 2018) că deputaţii PNL din Parlamentul European au organizat o expoziţie. În această expoziţie este elogiat şi cunoscutul teoretician al rasismului biologic şi inspirator ideologic al legionarismului, Nicolae Paulescu, pe care Corneliu Zelea Codreanu îl considera un „profesor al românismului”, descriindu-l ca autor al unor „articole sfinte”:

Membrii PNL din PE au organizat o expoziție despre „românii care au schimbat istoria”. Între ei, un antisemit notoriu - Nicolae Paulescu. Peneliștii Stolojan, Marinescu, Vălean etc. i-au invitat să vorbească, fără să-i prevină în privința conținutului expoziției, pe președintele Tajani și pe ambasadoarea Luminita Odobescu. Folosirea banilor grupului PPE pentru preamărirea unui antisemit e o mizerie.

Despre metodele, din 1968, folosite de autorităţile naţional-comuniste în vederea impunerii unei anumite interpretări a actului unificării, din 1918, se poate citi cîte ceva în serialul:

„Din vremurile războiului rece (V). ‚Operaţiunea Geminei’ şi impunerea unei imagini istorice în conformitate cu cea a regimului ceauşist”, în: Halbjahresschrift-hjs-online, 30.4. 2014.

Nicolae Ceauşescu în prezidiul adunării de la Alba Iulia cu prilejul aniversării a 5 decenii de la unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1968 (Fototeca comunismului românesc / Cota 1/1968)

[27. Juli 1983. Begleitschreiben der Kanzlei des ZK der RKP an das Innenministerium mit den Vorgaben zur festlichen Gestaltung des 65. Jahrestages der Gründung des einheitlichen rumänischen Nationalstaates]  

[27 iulie 1983. Adresa cancelariei CC al PCR către Ministerul de Interne, însoţind materialul cu propunerile privind „aniversarea a 65 de ani de la făurirea statului naţional unitar român”]

ACNSAS, D 120, vol. 4, ff. 163-170

[5. Juli 1983. Anhang mit der Liste von Publikationen, die anlässlich des 65. Jahrestages der Vereinigung veröffentlicht und im Ausland verbreitet werden sollen. Unter den Autoren befinden sich außer Nicolae Ceauşescu auch Ilie Ceauşescu, Corneliu Bodea und Virgil Cândea.]

[5 iulie 1983. Anexă cu „lucrări care vor fi editate cu prilejul aniversării a 65 de ani de la făurirea statului naţional unitar român, pentru a fi difuzate peste hotare”. Pe lîngă Nicolae Ceauşescu mai apar pe această listă ca autori: Ilie Ceauşescu, Corneliu Bodea şi Virgil Cândea.]

 

ACNSAS, D 120, vol. 4, ff. 172-174

În contextul sărbătoririi celei de-a 65-a aniversări a unirii din 1918 Securitatea, din nou, a avut de rezolvat sarcini operativ-organizatorice ca, de pildă, cea legată de Festivalul Naţional „Cartea Unirii” din Alba Iulia. La festivalul, „dedicat celei de a 65-a aniversări a formării statului naţional unitar român”, se spune într-o notă din noiembrie 1983, „urmează să participe un număr de peste 70 de scriitori români şi de alte naţionalităţi, între care Dumitru Radu Popescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Augustin Buzura, Petre Sălcudeanu, Dan Zamfirescu, Letay Lajos, Galfalvy Zolt, Eva Lendway, Haydu Gyozoşi Nicolaus Berwanger” (am preluat ortografierea falsă a unor nume din documentul Securităţii). „Împreună cu Securitatea judeţului Alba şi alte unităţi interesate vom acţiona pentru prevenirea unor eventuale acţiuni ostile.” (ACNSAS, D 120, vol. 6, f. 83).

Din aprecierile unor scriitori privind alipirea Transilvaniei de România rezultă că nu toţi împărtăşeau părerile legate de acest eveniment care circulau atît în mediile oficiale, cît şi în rîndurile populaţiei. Iată, de pildă, opinia lui Dan Deşliu, exprimată în 1973. În anii 1980, scriitorul devenise unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai regimului naţionalist al lui Nicolae Ceauşescu.

 

ACNSAS, D 118, vol. 25, ff. 5-7 (aici f. 6)

II.

Primul Război Mondial în presa satirică austro-germană şi în publicaţii româneşti

III. 

„Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918.

I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:

1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.

4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.

5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.

6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.

V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara mamă România.

VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.

VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumirei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.


IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunei române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii.”

IV. 



[2. Juni 1970. Securitatebericht über die Beerdigung des unierten Kardinals Iuliu Hossu, geb. am 30. Januar 1885 in Milașul Mare, gest. am 28. Mai 1970 in Bukarest, der seine letzten Lebensjahre als Verbannter in dem orthodoxen Kloster Căldăruşani verbringen musste, dabei von zahlreichen katholischen und orthodoxen Priestern systematisch bespitzelt wurde, u.a. von dem römisch-katholischen Pfarrer der Bukarester Bărăţiei-Kirche, Francisc Zudor – „Demeny” – und dem Abt des rumänisch-orthodoxen Klosters Căldăruşani, Archimandrit Gherasim Cristea, „Ionescu Valentin“, 1914-2014, der für seine „Verdienste“ 1984 zum Bischof der Eparchie von Rîmnic und Argeșul ernannt wurde. 
Im Zuge des Verbots der unierten, griechisch-katholischen Kirche, wurde Hossu 1948 festgenommen und verbrachte seine ersten Haftjahre, von 1950 bis 1955, im Gefängnis von Sighet. Danach erhielt er Zwangsaufenthalt, zuletzt lebte er im bereits erwähnten Kloster Căldăruşani, in der Nähe von Bukarest. 
Zudor hatte von der Securitate den Auftrag erhalten, die Beerdigung von Hossu im römisch-katholischen Ritus durchzuführen und diese so kurz wie möglich zu gestalten. Der Kardinal wurde im Bukarester katholischen Bellu-Friedhof bestattet. Sein schlichtes Grab befindet sich in der Nähe der Bestattungskapelle der unierten Nonnen der umstrittenene Kongregation des unbefleckten Herzens. In dem Grabmal wurden auch der nie offiziell als unierter Bischof anerkannte Justin Paven, 1925-1999, und die „stigmatisierte“ Ordensschwester Ionela Maria Cotoi, 1926-2018, beerdigt. 
Am 1. Dezember 1918 verlas Iuliu Hossu in Alba Iulia die Vereinigungserklärung Siebenbürgens mit dem Altreich - siehe den Originaltext im vollen Wortlaut - oben, Kapitel III.]


[2 iunie 1970. Notă a Securităţii privind înmormîntarea cardinalului greco-catolic, Iuliu Hossu, 1885-1970, cel care a citit pe data de 1 decembrie 1918 „Declarația de Unire de la Alba Iulia” – a se vedea textul integral mai sus, aici capitolul III. În ultimii săi ani de viaţă, Hossu avea domiciliu forţat şi a trăit în mănăstirea ortodoxă Căldăruşani. Acolo fusese supravegheat de numeroşi colaboratori neoficiali ai Securităţii, între aceştia s-au distins clerici romano-catolici şi ortodocşi, ca preotul de la biserica catolică Bărăţiei din Bucureşti, Francisc Zudor, „Demeny”, şi arhimandritul mănăstirii ortodoxe Căldăruşani, Gherasim Cristea, „Ionescu Valentin“, 1914-2014, care, în 1984, a fost „recompensat” cu şefia Eparhiei Rîmnicului și Argeșului, fiind numit episcop. Securitatea l-a însărcinat pe Zudor să-l înmormînteze pe Hossu, oficiind o ceremonie extrem de scurtă în rit romano-catolic. 

Hossu a fost înmormîntat în cimitirul Bellu catolic din Bucureşti, în apropierea mormîntului său simplu se află capela mortuară a controversatei Congregaţii unite a Inimii Neprihănite. În capelă sînt înmormîntaţi episcopul greco-catolic nerecunoscut oficial de către Vatican, Iustin Paven, 1925-1999, şi călugăriţa „stigmatizată“, Ionela Maria Cotoi, 1926-2018.] 

Notă

În ziua de 29 mai a.c. orele 14.00 a avut loc în cimitirul romano‑catolic „Bellu”, înhumarea fostului episcop greco‑catolic dr. Iuliu Hossu, decedat în vârstă de 85 de ani.
Asupra desfăşurării serviciului religios de înmormântare arătăm următoarele:
În jurul orei 13.00 au început să vină la cimitir şi prieteni ai defunctului printre care şi preoţi greco‑catolic nereveniţi. Majoritatea participanţilor erau persoane în vârstă.
Apreciam că numărul participanţilor a ajuns în timpul oficierii la circa 300 persoane.
La ora 14 maşina mortuară cu membrii familiei a sosit la intrarea în cimitir de unde sicriul deschis cu corpul defunctului îmbrăcat în ornate de episcop, a fost dus cu căruciorul cimitirului până la groapă. În faţa căruciorului mergea un ministrand cu crucea şi preotul Zudor Francisc, de la biserica romano‑catolică Bărăţia.
Asistenţa împărţită de o parte şi de alta pe aleea principală, după trecerea sicriului l‑a urmat până la cavou. La cavou, preotul Zudor Francisc a slujit în limbile română şi latină liturghia prevăzută la înmormântarea pentru credincioşi romano‑catolici români. Rugăciunile în limba română (Tatăl nostru, Născătoare) au fost rostite după preot de întreaga asistenţă. Tot în limba română s‑a rostit şi rugăciunea „dezlegării de păcate”.
După terminarea slujbei oficiale, s‑au apropiat de sicriu episcopii clandestini Todea Alexandru din Reghin, judeţul Mureş şi Dragomir I. Ioan din judeţul Satu Mare care unul lângă altul mişcând numai buzele, fără glas tare, au rostit nişte rugăciuni.
În timpul oficierii slujbei de înhumare, care a durat 25–30 minute, unii dintre participanți, mai ales dintre bărbaţii vârstnici se salutau, vorbeau, schimbau adrese şi numerele de telefon.
Mai mulţi dintre participanţi se interesau cine va vorbi ca să evoce figura defunctului, la care cei întrebaţi răspundeau negativ sau cu afirmaţia, că va vorbi cineva din familie.
Au fost observate 2–3 persoane care se pregăteau să ia cuvântul, având pentru aceasta notiţe de înainte pregătite, totuşi în final n‑a vorbit nimeni.
După terminarea slujbei de înmormântare, o parte din asistenţă a plecat, iar alţii în grupuri mai mici sau mai mari s‑au retras la diferite morminte continuând să discute între ei.
Episcopului clandestin Todea Alexandru, i‑au fost prezentate o serie de persoane cu care a întreţinut scurte convorbiri, şi‑au strâns mâinile, s‑au sărutat, despărţindu‑se cu salutul „Să dea Domnul”.
După aceasta Todea Alexandru şi‑a manifestat dorinţa şi a vizitat mormintele unor conducători greco‑catolici şi anume: Pâclişan, episcopul Bălan, Chira [Cornel, iezuit român - W.T.] şi Aftenie V. (episcop de Bucureşti).
Cel mai activ dintre rudele defunctului s‑a dovedit inginerul Hossu Vasile care a intervenit până şi la aranjarea florilor aduse din abundenţă şi a coroanelor.
Au fost depuse pe mormânt două jerbe legate cu panglică tricoloră, din care pe una era scris cu mâna următorul text: „Gărzile Naţionale 1918 – un ultim omagiu”. Pe panglicile de hârtie a unei coroane era tipărit textul: „Eminentul Iuliu, familia şi credincioşii”.
În rândul participanţilor care au asistat la înmormântare au fost şi preoţi greco‑catolici nereveniţi dintre care amintim: pr. Silaşi (coleg cu Dragomir la Gherla), pr. Costan (domiciliat în Bucureşti, telefon 63.15.84) acesta a promis familiei că îi va da textul unei poezii dedicată defunctului de către preotul Iustin Ileşiu, prezent şi el la înmormântare, pr. Păstrav, pr. Emanoil – fost protopop greco‑catolic de Bucureşti (domiciliat în Bucureşti) pr. Augustin Ciungan (fost spiritual al Academiei teologice din Blaj, domiciliat în Bucureşti), pr. Avram (domiciliat în Bucureşti), absolventul de teologie greco‑catolică Fodor şi cântăreţul de la fosta biserică greco‑catolică Sfântul Vasile din București, numit Puchiu.
Menţionăm că majoritatea preoţilor greco‑catolici participanţi purtau vestă preoţească, fără ca să caute să mascheze calitatea lor. Este posibil să fi fost şi alţii, pe care nu i‑am putut identifica. Identificarea celor menţionaţi mai sus nominal, s‑a făcut ulterior prin Dl Olteanu, nepotul episcopului şi Leluţiu Liviu de la Institutul teologic ortodox Bucureşti.
De asemenea, erau prezente o serie de foste călugăriţe greco‑catolice.
Din comentariile făcute de unii participanţi rezultă că au fost mulţumiţi de modul în care pr. Zudor Francisc a oficiat slujba şi în general de organizare şi desfăşurarea înmormântării.
Din relatările Dlui Olteanu rezultă că de la bun început au fost unii care au dorit ca slujba înmormântării să fie făcută după ritul latin, spre a nu se supăra Papa.
Faţă de această pretenţie manifestată de Dna Roşianu, Dragomir a afirmat că numai preoţii greco‑catolici ştiu cât au suferit în Ardeal de la romano‑catolici, iar ducă se supără Papa, „atunci rupem şi cu el”. Tot dl. Olteanu relatează că datorită divergenţelor de păreri în privinţa locului de înhumare fie lângă ceilalţi preoţi greco‑catolici fie în cavoul nepotului – Hossu Liviu – în rândurile familiei Hossu au rămas unele neînţelegeri.
Din relaţiile culese de la dl. Olteanu, se desprind încă următoarele: ing. Hossu Vasile deplasându‑se la Căldăruşani pentru a lua veşmintele preoţeşti ale defunctului, a găsit camera acestuia sigilată. Luând pe stareţul mănăstirii au intrat în cameră unde n‑au găsit decât un epitrahir.
În această situaţie, la stăruinţele episcopului Dragomir Ioan, ca defunctul să fie înhumat în haine arhiereşti, în care scop şi‑a oferit veşmintele sale de episcop. Defunctul a fost îmbrăcat cu haine arhiereşti şi i s‑a pus crucea şi inelul episcopal primite de Hossu la Roma.
După ce mortul a fost îmbrăcat la morga spitalului, Dragomir şi cu Todea în prezenţa văduvei scriitorului Chinezu, au oficiat slujba înmormântării. 
Făcându‑se unele comentarii şi aprecieri în legătură cu succesiunea la jurisdicţia episcopală, Dragomir, ar fi afirmat că se consideră o creaţie a lui Hossu Iuliu, şi că de drept el ar urma, fiind mai vârstnic şi mai vechi hirotonit episcop. Tot el a afirmat că în situaţia dată, jurisdicţia lor nu se limitează la graniţele fostelor eparhii greco‑catolice, ci este generală pe toată ţara.
În cercurile de rezistenţă greco‑catolice, Dragomir este socotit un om mai ponderat, iar despre Todea se spune că ar fi nervos şi inhibat.
Se spune că episcopul Hossu Iuliu era mulţumit că vizitatorii apostolici care au venit în ţară nu s‑au dus şi la el. Aprecia că această nevizitare este pusă ca o condiţie de guvernul român şi era mirat că Vaticanul acceptă astfel de condiţii.
Subliniem că, Todea, în discordanţă cu ceilalţi participanţi, se arăta bine dispus, comunicativ cu cei din jur, iar în ceea ce priveşte ţinuta vestimentară purta o cămaşă verde cu cravată neagră.
Din discuţiile purtate de noi cu dl. Leluţiu Liviu între altele, despre Todea şi Dragomir, acesta a afirmat că numiţii au ajuns să fie hirotoniţi episcopi de nunţiul papal O’Hara543 la insistenţele episcopului Ioan Suciu – ei fiind „oamenii de casă” ai episcopilor din care făceau parte. La Roma însă această sfinţire este considerată numai liturgică şi nu canonică, fapt pentru care numele lor nu figurează în Annuario Pontificio, editat la Vatican.
Arătăm de asemenea că Ing. Hossu Vasile a apreciat moartea unchiului său ca fiind grăbită de o alimentaţie unilaterală sau chiar subalimentaţie.
Spunându‑i‑se de către Zudor Francisc că Hossu Iuliu i‑a afirmat că „niciodată n‑am mâncat atâtea prăjituri şi dulciuri ca la Căldăruşani”, acesta a replicat „că şi dulciurile pot cauza moartea unui bătrân”.
Se spune că familia nu a chemat fotografi, afirmându‑se că unul din nepoţi nu şi‑a luat aparatul de fotografiat pentru a nu fi învinuit de o eventuală difuzare a fotografiilor.
Semnalăm că au fost trei tineri care au folosit aparate de fotografiat simple, un tânăr cu un ajutor al său a folosit un aparat cu blitz cu film color, iar un altul a avut un aparat de filmat.
În tot timpul desfăşurării înmormântării, de la intrarea sicriului în cimitir şi până la sfârşitul slujbei, aceştia au fost foarte activi în folosirea aparatelor. Aceşti fotografi în special cel cu blitz‑ul au insistat foarte mult pe fotografierea mortului din sicriu şi depunea în cavou.
Inginerul Hossu Vasile ne‑a informat că cu câteva zile înainte de moartea episcopului Iuliu, fostul ofiţer Dumitraş, a vorbit la telefon cu monseniorul Tăutu care se află la Vatican şi a cerut prin acesta ca papa să dea „binecuvântarea apostolică bolnavului”.
Menţionăm că episcopul clandestin Dragomir Ioan a trimis la Vatican o telegramă prin care anunţa moartea episcopului Hossu. În această telegramă printre altele, este menţionat şi „drumul crucii parcurs de defunct”.

Materialul a fost obţinut de la legătura oficială.
Copie de pe notă se va trimite la Direcţia I‑a.

Document din ACNSAS, I 736, vol. 7, ff. 2 ş.u., reprodus în: Sergiu Soica, Cardinalul Iuliu Hossu în dosarele Securităţii. Note informative (Kardinal Iuliu Hossu in den Akten der Securitate. Berichte), Editura MEGA, Cluj‑Napoca, 2016, pp. 725-728.

Grupaj realizat de William Totok

Erstellt 30.11. 2018 - Aktualisiert 2.12. 2018, 21:33 h  

2019

December 20, 2018, 7:26 am

≫ Next: News 2019

≪ Previous: 100 Jahre Rumänien – România 100

$

0

0

News 2019

January 1, 2019, 6:46 am

≫ Next: Linke und Securitate – Stînga şi Securitatea

≪ Previous: 2019

$

0

0

=================================

UNSER BLOG ANGEBOT - IM ÜBERBLICK

=================================

▼ 2019

News 2019

▼ 2018

100 Jahre Rumänien – România 100

Kunst-Kultur – Artă-cultură 

Securitate vs. Securitate  

Die Schere - Foarfeca (III)   

News 2018 

Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3

▼ 2017

• News 2017
• Die Schere – Foarfeca (II) 
• Die Schere – Foarfeca (Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea)
• Hans Blaßmann 
• Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl) 
• Mr. Blau 
• Blut und Boden 2 - Sînge şi glie 2

• 
  
• ▼ 2016
• 
  

• Paranoia - Der Fall - cazul Nikolaus Haupt

• Historische Absonderlichkeiten

• NACHRICHTEN, ŞTIRI, NEWS 

• Blut und Boden - Sînge şi glie

• Martin Schnellbach (1912-1984) - Infos zu Koloman Müller, Georg Hromadka, William Marin u.a.

• Völkische Rückfälle – Recidive rasiste 

     
▼ 2015

• Zeitachsen
• Securitate 1987-1989
• Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani
• ▼ Juni
• Mineriada
• ▼  Januar
• Mythos und Mystifizierung 2 – Mit şi mistificare 2
• 
  
• ▼ 2014
• ▼  November
• Mythos und Mystifizierung – Mit şi mistificare
• ▼  August
• 2014: Jahr der Erinnerungskultur
• ▼  Juli
• Die Heiligenfabrik – Fabrica de sfinţi
• ▼  April
• Geschichten aus dem Kalten Krieg - Din vremurile războiului rece
• ▼  Februar
• Tarnorganisation des Fritz Cloos - Organizaţie paravan a lui Fritz Cloos
• ▼  Januar
• Im Einsatz - În luptă
  
  
• ▼ 2013
• ▼  Oktober
• Vom SD zur Securitate - de la SD la Securitate (II)
• ▼  September
• Perspektiven
• ▼ August
• Überwachung der Schriftsteller - Supravegherea scriitorilor
• ▼  Mai
• Vom SD zur Securitate - De la SD la Securitate
• ▼  Februare
• Techniken der Manipulation - tehnici de manipulare
• ▼  Januar
• Unterwanderte Institutionen – instituţii subminate
  
  
• ▼  2012
• ▼  November
• Parteidichter – Poeţi de partid
• ▼  September
• Bewältigung, Gedächtnis, Authentizität
• Entlarvung 2 - demascare 2
• ▼  Juli
• Entlarvung - demascare
• ▼  Juni
• Operaţiuni de intoxicare - Schönfärberei in den Memoiren ehemaliger Diplomaten des Ceauşescu-Regimes
• ▼ Mai
• Securitate vs. Vatikan - die Rolle von Francisc Augustin u.a.
• ▼  April
• „Aktionsgruppe Banat“ - 40
• ▼  Februar
• Procesul Biserica Neagră - Der Schwarze-Kirche-Prozess - Einzelheiten zu Eginald Schlattner
• Campania de reabilitare a Securităţii - Rehabilitierungskampagne der Securitate 
• ▼ Januar
• „Ana Novac„ - Mit Hinweisen auf Paul Schuster
  
  
• ▼  2011
• ▼  Dezember
• Václav Havel ist tot
• Vladimir
• ▼  November
• Securitatea şi legionarii
• Neue Bücher
• Poesie-Club
• Bibliothekar in Auschwitz - Hans Mokka
• ▼  Oktober
• Securitate und Partei - zu Hans Weresch
• Hertha Ligeti im OV „GRAUR”
• ▼  September
• Minderheiten
• ▼  August
• „Gruia“ im Vorruhestand
• Proteste & Securitate 2
• Solidaritätsfonds zur Unterstützung von Securitateopfern
• Ellenpontok
• ▼  Juli
• Proteste & Securitate 3
• ▼ Mai  
• Die Securitateoperation „Scutul“
• „Rudy“ & „Rusz Peter“
• ▼ April
• Ivan Denes
• ▼  März
• Proteste & Securitate - + - Proteste & Securitate 1
• Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată
• „Dumitrescu“ & „Breban“
• Securitate. Presse 
• ▼  Februar
• „Marin“ Mitteilung von Google, 8.3.2011, 1:37:33 Uhr: Gemäß eines Gerichtsbeschlusses „waren wir gezwungen, diesen Beitrag zu entfernen“. // Google ne-a comunicat într-un mesaj, din 8.3.2011, ora 1:37:33, că „în baza unei decizii judecătoreşti am fost obligaţi să eliminăm acest articol”
• ▼  Januar
• Securitate und evangelische Kirche - Securitatea şi Biserica Evanghelică
• „Hegel“ und das ungarische Mediengesetz -  Die Asche des Faschisten - über die Blut-und-Boden-Dichter: József Nyírő (1889-1953) und Albert Wass (1908-1998)
• Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi.biserica catolică - über den Jesuiten Rafael Haag (1895-1978)

• ▼  2010
• ▼ Dezember
• „Leopold Ludwig“
• ▼  November
• „Moga“ -

• ▼  Oktober
• „Gică” von Radio Temeswar - „Gică” de la Radio Timişoara.

• ▼  September
• Securitate & „Voicu”
• Securitate - NBZ
• Causa Pastior 
• „Mayer“. Dialoge

• ▼  August
• Dorin Tudoran
• ▼  Juli
• Protest

• ▼  Juni
• Neue Enthüllungen über die Bespitzelung der „Aktionsgruppe Banat“

·         (▼  Mai

o   1988: Ein aktueller Artikel

o   17/V/1975: Aktionsgruppenfeier 

• ▼  April
• „Dan“: Securitateeinsatz mit Hingabe
• „Gruia“ und „Voicu“: Securitate-Entlohnung für Mitarbeit.

• ▼  März 
• Observierung durch die Securitate
• Securitate vs. Charta 77

• ▼  Februar
• Securitate - Strafverfahren - Ancheta penală - 1975
• Juristische Aufarbeitung von Unrecht

• ▼  Januar
• Suche nach geeigneten Securitate-Mitarbeitern
• Die Securitate sammelt relevantes Material
• 1982. Eine Securitateanalyse - O analiză a Securităţii
• Securitatebericht von Franz Schleich - 1977
• Pietätlosigkeit der Securitate-Mitarbeiter
• Schleich hat noch nie etwas von „Voicu“ gehört
• Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller: Schleich hat mich denunziert
• Securitatedokumente

►  2009

* ►  Dezember

o    Securitate-Tandem: „Voicu“ - „Eva“

o    Legenden der Securitate

o    Ein Drama ohne Ende

o    „Heine“, der Wunschkandidat der Securitate

o    Securitate-Offiziere im OV „Muzicologul“

* ▼  November

• Ein Securitateoffizier verleumdet Herta Müller
• Zerschlagung der Aktionsgruppe - Plan der Securitate
• Securitatea şi oligarhia - Die Securitate und die Oligarchie
• Eine Inszenierung der Securitate - O înscenare a Securităţii
• Franz-Werfel-Menschenrechtspreis für Herta Müller

* ▼  Oktober

• Interview: Herta Müller - On Growing Up In Ceausescu’s Romania.
• Herta Müller über frühe Verfolgung durch die Securitate
• Nobelpreisträgerin Müller: Im Visier der Securitatate
• Erste Begegnung mit der Securitate

* ▼  September

          o Die Securitate eröffnet einen operativen Vorgang

          o Einschüchterungsmethoden der Securitate

          o Diskreditierungsmaßnahmen der Securitate

    * ▼  August

          o Securitate-Einsatz an der unsichtbaren Front

          o Aus der Securitate-Akte von Herta Müller

          o Die Securitate-Akte von Anton Sterbling

          o Johann Lippet: Das Leben einer Akte

          o Entscheidender Tipp für die Securitate

          o Die Neue Literatur im Visier der Securitate..

          o Der Fall „Bega“

          o Operationen der Securitate. 1974, 1981, 1984

26.7. 2009: In Nazi-Uniform zur Modenschau

* ▼  EU-Wahl 2009:

    * Brüder im Geiste und Kollegen im Europäischen Parlament

    * „Rechtsnationale“ legen zu

    * Chancen für Extremisten

* ▼  18. Mai 2009: Antonescu: Ehrenbürgerschaft aberkannt -„Holocaust an der Peripherie“

▼  29. März 2009: Kampagne in Rumänien: "Zigeuner" statt "Roma"

▼  27. März 2009: Johann Böhm: Bischofsvikar Friedrich Müller als Widerständler? - August Georg Kenstler, Herausgeber der Monatsschrift „Blut und Boden“  (Anhang: 1. Zum Verständnis der politischen Gruppen (Parteien) der deutschen Volksgruppe in Rumänien von 1922 bis zum 23. August 1944    2. Organisationsplan der NSDAP der DViR Ende 1943. Tabelle mit den Unterorganisationen der NSDAP der DViR)

Erstellt 1.1. 2019 - Aktualisiert 1.1. 2019

Linke und Securitate – Stînga şi Securitatea

April 5, 2019, 2:07 pm

≫ Next: Kunst-Kultur 2 – Artă-cultură 2

≪ Previous: News 2019

$

0

0

Die Linke unter der Lupe der Securitate - Stînga sub lupa Securităţii 

Inhalt - Conţinut

Traian Novac
Nikolaus Berwanger
Zoltán Franyó
Georg Hromadka

***

Demokratische Linke Rumäniens verfolgt von der Securitate

Stînga democrată din România prigonită de Securitate

Traian Novac (1882-1952)

ACNSAS, D 123, vol. 1, f. 21

#


Nikolaus Berwanger (5. Juli 1935 – 1. April 1989)

Demnächst mehr zu:

Nikolaus Berwanger im Visier der Securitate -

operative Beiträge von "Voicu", "Sorin" ("Sergiu"),"Lucian", "Matei", "Luca", "Simion Dan ("Doru") ", "Eva", "Dan", "Zida", "Barbu", "Bogza", "Sanda", "Mayer", "Surulescu", "Hatzfeld Petru", "Steiner Paul", "Lohengrin", "Albert", "Schmidt Carol ("Carol", alias "Sandu")", "Fischer Karl", "Siegfried" ("Siegfried Hugo"), "Ionascu", "Hutu", "Hosu" etc.

Blogeintrag, Bukarest, 28.3. 2019

Plan de măsuri – Maßnahmenplan

(ACNSAS. Extras – Auszug)

Colaboratori care urmau să furnizeze informaţii despre Berwanger după ce acesta a rămas în Occident

Inoffizielle Mitarbeiter der Securitate, die auf Berwanger angesetzt wurden, nachdem er von einer Reise in die Bundesrepublik Deutschland nicht mehr zurück nach Rumänien kam

Neue Banater Zeitung (deutsche Tageszeitung aus Temeswar): “Victoria”, “Liza”
Neuer Weg (überregionale Tageszeitung aus Bukarest, Temeswarer Büro), “Sorin”
Cenaclul “Adam Müller-Guttenbrunn” (AMG-Literaturkreis aus Temeswar): “Kurt Wagner”, “Manole”
Liceul Nikolaus Lenau (Deutschsprachiges Gymnasium aus Temeswar): “Ernest”, “Creţu”
Szabad Szó, Drapelul roşu, Banatske Novine (ungarisches, rumänisches und serbisches Lokalblatt aus Temeswar):  “Maria”, “Doru”, “Ivan”
Universitate / Temeswarer Universität: "Grette", "Laura"
Teatrul German de stat din Timişoara (Deutsches Staatstheater aus Temeswar - DSTT): "Abraham", "Ali"

#

Zoltán Franyó (30.7. 1887, Kismargita, heute / azi: Banatska Dubica in Serbien - 29. 12. 1978, Timişoara / Temeswar / Temesvár)


[4. November 1963. Beschluss der Banater Regionaldirektion der Securitate Zoltán Franyó operativ zu beobachten]

[4 noiembrie 1963. „Hotărîre privind propunerea de deschidere a acţiunii informative individuale asupra numitului FRANYO ZOLTAN”, redactată de şeful Biroului II, mr. de Securitate Bozeşan I; lucrător operativ, lt. de Securitate Cîntăreţu C. cu acordul şefului serviciului III, mr. de Securitate, Bota Gh., aprobată de şeful Securităţii Regionale Banat, col. Viliam Steskal]

ACNSAS, I 210846, vol. 1, ff. 2-4(aici f. 3)

6 Órai Ujság (anul 10. Jg., Nr. 1, 1.6. 1940, Temesvár / Timişoara / Temeswar)

#

Georg Hromadka (6. 7. 1911, Lupeni - 12. 4 1985, Singen/Hohentwiel)

[24. November 1981. Georg Hromadka, 1911-1985, einflussreicher rumäniendeutscher Linker in der Arbeiterbewegung, Gewerkschafter und Sozialist, Opfer des Stalinismus, beantragt die Entlassung aus der rumänischen Staatsbürgerschaft - hier und hier - Siehe den aktualisierten Beitrag, "Martin Schnellbach" - 3. Abschnitt, in Halbjahresschrift - hjs-online, 10.8. 2016.]


[24 noiembrie 1981. Georg Hromadka, 1911-1985, etnic german din România, un militant al stîngii în cadrul mişcării muncitoreşti, sindicalist, socialist, victimă a stalinismului, adresează autorităţilor române un memoriu în care-şi exprimă dorinţa de a renunţa la cetăţenia română - aicişi aici - Vezi partea a 3-a a articolului actualizat, „Martin Schnellbach”, în: Halbjahresschrift - hjs-online,  10.8. 2016.]


#

Erstellt 5.4. 2019 - Aktualisiert 5. 4. 2019, 23:07 h

---

Kunst-Kultur 2 – Artă-cultură 2

July 12, 2019, 2:25 pm

≫ Next: Linke und Securitate 2 – Stînga şi Securitatea 2

≪ Previous: Linke und Securitate – Stînga şi Securitatea

$

0

0

Kunst und Kultur im Visier der politischen Polizei - Arta şi cultura în vizorul poliţiei politice

Verband der Bildenden Künstler und das Banater Museum aus Temeswar - Uniunea Artiştilor Plastici (UAP) şi Muzeul Banatului din Timişoara

[3. / 18.-20. März 1980. Bericht eines Securitateoffiziers aus der Bukarester Zentrale, der Hauptabteilung 1, nach einer Inspektion in Temeswar, wo die operative Überwachung des Verbandes der bildenden Künstler und der Museen analysiert wurde. Eine besondere Aufmerksamkeit wurde in diesem Zusammenhang dem Direktor des Banater Museums, Florin Medeleţ, 1943-2005, geschenkt, da er sich geweigert hatte, die sogenannte dako-römische „Kontinuitätstheorie” in Bezug auf das Banat zu bestätigen.]

[3 / 18-20 martie 1980. Notă raport a unui ofiţer din centrala de la Bucureşti, Direcţia 1, despre situaţia din Timişoara în aşa numitul sector „Artă-cultură”. În centrul raportului se află Florin Medeleţ, 1943-2005, director la Muzeul Banatului, conspirat în alte documente sub numele de „Castelanul”. Medeleţ care a fost pînă în 1991 angajat al Muzeului, inclusiv în calitate de director, atrăsese atenţia Securităţii în urma unor denunţuri, venite din interiorul instituţiei. Pentru maiorul ultranţionalist Ioan Indrei, care răspundea de problema „Artă-cultură” în judeţul Timiş, Medeleţ devenise suspect, deoarece a refuzat să falsifice anumite date istorice legate de teorie a continuităţii daco-romane. În ultima fază a regimului Ceauşescu, această teorie făcea parte din canonul istoric oficial, fiind instrumentalizat în atacurile sistematice contra Ungariei şi, mai ales, împotriva minorităţii maghiare din România. Potrivit acestei teorii controversate, populaţia daco-romană s-ar fi aflat pe teritoriul actual al României, începînd cu secolul 1 e.n., avînd, în consecinţă, dreptul istoric şi asupra Transilvaniei, pe care-l revendică maghiarii, stabiliţi în această provincie cam un mileniu mai tîrziu. Medeleţ, care împreună cu Mihai Ziman a publicat în 1990 volumul O cronică a revoluţiei din Timişoara 16-22 decembrie 1989, a colaborat cu studii după 1991 la Institutul de Tracologie a Academiei Române şi la realizarea unor filme istorice, nu poate fi considerat drept un autor de texte, neafectate de perspectiva naţional-patriotică, nu neapărat protocronistă. Prezenta notă-raport, semnată indescifrabil de către un securist, se axează pe analiza muncii informativ-operative „în rîndul artiştilor plastici şi în muzee”. În cadrul Filialei U. A. P. şi unor cercuri de artă plastică exista în 1980 o singură persoană prelucrată în DUI, suspectată de a intenţiona să plece din România. 6 cazuri se aflau în atenţia Securităţii. Controlul informativ a fost asigurat de 8 surse, dintre care doar 3 se aflau în legătură cu ofiţerul care se ocupa de acest sector. Pînă în luna mai 1980, se prevedea într-un plan, urma să fie recrutată încă o sursă la Timişoara. Alta la Lugoj. Cele 3 surse active, dirijate de mr. Indrei, erau un profesor de la Şcoala populară de artă, membru al Fondului Plastic, un jurist, directorul Fondului Plastic, şi o profesoară, şefa galeriei „Helios”. În ultimii ani, se precizează în documentul citat, „nu s-au petrecut fenomene deosebite care să fi impus intervenţia organelor de securitate”. Cu alte cuvinte, artiştii timişeni au fost „cuminţi” şi nu au creat probleme politice Securităţii vigilente mai ales în această zonă a ţării, unde trăiau şi multe minorităţi naţionale. Totuşi, Indrei urma să reia legătura cu două surse, pictorul „Radovan” şi criticul de artă „Deleanu”, „cedat în anii trecuţi Serviciului II – respectiv problemei învăţămînt”. Începînd cu anul 1959, „Deleanu” fusese cadru didactic la Universitatea din Timişoara şi o prezenţă activă în presa timişoreană a vremii, cît şi la diverse vernisaje. În ceea ce priveşte situaţia opertivă „pe linia de muzee”, în Raport se precizează că 4 persoane se află „în evidenţa dosarului de problemă, alte două cazuri în atenţie (Florin MEDELEŢ)” şi o angajată a muzeului intrată-n vizor pentru „legături neoficiale cu cetăţeni străini”. În cadrul muzeului acţionează, în schimb, 6 surse, aşa că autorul Raportului poate să afirme că „situaţia operativă se stăpîneşte”, doar cazul directorului Medeleţ devenise o „problemă”, după ce Securitatea a obţinut de cîteva ori informaţii „că se opune eforturilor unor istorici bănăţeni de a demonstra ştiinţific continuitea daco-romană în Banat, făcînd jocul astfel susţinătorilor tezei că Banatul nu a mai fost locuit din timpul romanilor pînă la venirea ungurilor.” În continuare, se menţionează că partidul încă nu a aprobat Securităţii intensificarea supravegherii informativ-operative a lui Medeleţ, iar din cauza asta nu s-a putut stabili „ce îl determină pe acesta să adopte o asemenea atitudine, întreaga activitate în acest caz rezumîndu-se la informarea periodică a organelor locale asupra poziţiei lui MEDELEŢ.” Pentru a avea mai mult succes în acţiunea Medeleţ, se va apela din nou la conducerea locală a PCR care este singura instituţia care poate aproba operaţiuni de supraveghere complexă a unor persoane, indiferent dacă ele sînt membre de partid sau ba. De amintit ar mai fi aici faptul că în volumul omagial care i-a fost dedicat cînd a împlinit vîrsta de 60 de ani, volum editat de Petru Rogozea şi Valentin Cedică sub titul, Festschrift für Florin Medeleţ. Zum 60. Geburtstag (= Bibliotheca historica et archaeologica banatica 33) şi publicat de Editura Mirton din  Timişoara în 2004, între cei care l-au felicitat se află şi cîţiva foşti colegi, dar şi persoane care în perioada ceauşistă s-au remarcat prin adoptarea unor poziţii, tributare protocronismului, iar după 1990 şi-au continuat activitatea scriitoriceasca sau publicistică pe aceeaşi linie neonaţionalistă, avînd ca tovarăşi de idei persoane care s-au alăturat unor organizaţii care cultivă nu numai nostalgii restaurative. Menţionăm că în 1980 supravegherea operativă a lui Medeleţ a fost aprobată, iar într-un raport, din 21 martie 1987, întocmit în urma unei analize a stadiului în care se află dosarele de urmărire informativă, „lucrate pe linia problemei ‚ARTĂ-CULTURĂ’ la Securitatea Judeţului Timiş”, semnatarul, lt. col. Victor Achim afirmă: DUI „’CASTELANUL’, deschis în 1980 unui muzeograf care şi în prezent este apreciat că rămîne un element potenţial periculos, în stare de a întreprinde acţiuni ostile în dauna tezei ştiinţifice referitoare la continuitatea poporului român pe aceste meleaguri” – ACNSAS, D 120, vol. 9, ff. 25-26, aici f 25.]

 

ACNSAS, D 120, vol. 9, ff. 40-41v

[7.Dezember 1984. Mitteilung der Securitatezentrale aus Bukarest für den Securitatechef aus Temeswar, in der die Erfolge in der lokalen nachrichtendienstlichen Tätigkeit im Kulturbereich lobend hervorgehoben werden]

[7 decembrie 1984. Adresă a Departamentului Securităţii Statului, U.M. 0610 Bucureşti, către şeful Securităţii din Timişoara, în care se apreciază munca din „problema Artă-cultură”, în urma unei analize efectuată după o inspecţie venită de la centru]

ACNSAS, D 120, vol. 9, f. 39

Siehe auch - A se vedea 

Kunst-Kultur  – Artă-cultură 

Erstellt 12.7. 2019 - Aktualisiert 13.7. 2019

Linke und Securitate 2 – Stînga şi Securitatea 2

September 5, 2019, 5:12 am

≫ Next: orderclitoridien francisme

≪ Previous: Kunst-Kultur 2 – Artă-cultură 2

$

0

0

+++ Ternovits schreibt seinem Temeswarer Führungsoffizier, Florin Dumitrescu +++ Ternovits îi scrie ofiţerului de Securitate din Timişoara, Florin Dumitrescu +++ cf: Kunst-Kultur 2 – Artă-cultură 2


Die Linke unter der Lupe der Securitate - Stînga sub lupa Securităţii 

Inhalt - Conţinut

Nikolaus Berwanger


***



Nikolaus Berwanger 
(5. Juli 1935, Temeswar  – 1. April 1989, Ludwigsburg)



Nikolaus Berwanger im Visier der Securitate -

Nikolaus Berwanger în vizorul Securităţii

operative Berichte von / rapoarte şi note operative semnate de: "Voicu", "Sorin" ("Sergiu"),"Lucian", "Matei", "Luca", "Simion Dan ("Doru") ", "Eva", "Dan", "Zida", "Barbu", "Bogza", "Sanda", "Mayer", "Surulescu", "Hatzfeld Petru", "Steiner Paul", "Lohengrin", "Albert", "Schmidt Carol ("Carol", alias "Sandu")", "Fischer Karl", "Siegfried" ("Siegfried Hugo"), "Ionaşcu", "Hutu", "Hosu", "Claudia" etc.



Plan de măsuri – Maßnahmenplan

(ACNSAS. Extras – Auszug)

Colaboratori care urmau să furnizeze informaţii despre Berwanger după ce acesta a rămas în Occident, în 1984

Inoffizielle Mitarbeiter der Securitate, die auf Berwanger angesetzt wurden, nachdem er 1984 von einer Reise in die Bundesrepublik Deutschland nicht mehr zurück nach Rumänien kam

Neue Banater Zeitung (deutsche Tageszeitung aus Temeswar): „Victoria”, „Liza”

Neuer Weg (überregionale Tageszeitung aus Bukarest, Temeswarer Büro), „Sorin”

Cenaclul “Adam Müller-Guttenbrunn” (AMG-Literaturkreis aus Temeswar): „Kurt Wagner”, „Manole”

Liceul Nikolaus Lenau (Deutschsprachiges Gymnasium aus Temeswar): „Ernest”, „Creţu”

Szabad Szó, Drapelul roşu, Banatske Novine (ungarisches, rumänisches und serbisches Lokalblatt aus Temeswar):  „Maria”, “Doru”, „Ivan”

Universitate / Temeswarer Universität: „Grette”, „Laura”

Teatrul German de stat din Timişoara (Deutsches Staatstheater aus Temeswar - DSTT): „Abraham”, „Ali“

Teatrul Naţional din Timişoara  (Rumänisches Nationaltheater aus Temeswar): „Matei“ (detalii în dosarul amplu al agentului conspirat sub numele de „Matei“, respectiv „H2“, ACNSAS, R 29242, 2 volume şi în: „Die Securitate und der Film - Securitatea şi cinematografia“, în: Kunst-Kultur 2 – Artă-cultură 2: Halbjahresschrift - hjs-online, 12.7 2019)

#

Berwanger (rechts im Bild) Observierung durch die Securitate in den 1980-er Jahren. 

Berwanger (în dreapta), filat de Securitate în anii 1980.

ACNSAS, I 210847, vol. 3, f. 99

#

[5. Mai 1983. Der Temeswarer Securitatechef Oberst Aurelian Mortoiu informiert den Chef der Hauptabteilung I der Securitate aus Bukarest, Generalmajor Aron Bordea, über die vom Ersten Parteisekretär des Kreises Temesch erteilte Genehmigung zur nachrichtendienstlichen Überprüfung von Nikolaus Berwanger, Mitglied im Büro des Kreisparteikomitees Temesch, stellvertretender Vorsitzender des Rates der Werktätigen deutscher Nationalität aus Rumänien, Ratsvorsitzender des gleichen Gremiums aus dem Kreis Temesch, Sekretär des rumänischen Schriftstellerverbandes und Chefredakteur der Neuen Banater Zeitung]

[5 mai 1983. Şeful Securităţii din judeţul Timiş, Aurelian Mortoiu, trimite şefului direcţiei I din Bucureşti, gen.-mr. Aron Bordea o notă, redactată pe data de 4 mai, în care îl anunţă că Primul Secretar al Comitetului Judeţean Timiş al PCR  este de acord cu verificarea lui Nikolaus Berwanger, redactor şef al cotitidianului de limbă germană, Neue Banater Zeitung, din Timişoara, membru al Biroului Comitetului judeţean Timiş al PCR, vicepreşedinte al Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană din România şi preşedinte „al aceluiaşi organism din judeţul Timiş, secretar al Uniunii Scriitorilor”]

ACNSAS, I 210847 vol. 3, f. 10

ACNSAS, I 210847 vol. 3, ff. 11-12

#

Siehe auch - A se vedea

Teil 1 - Partea 1

Linke und Securitate  – Stînga şi Securitatea 

#

„Securitate - NBZ. Staats- und parteifeindliche Texte  - Texte ostile partidului şi statului“, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 21.9. 2010

Erstellt: 5.9. 2019 - Aktualisiert: 6. 9. 2019, 13:23 h 

orderclitoridien francisme

September 14, 2019, 7:18 pm

≫ Next: Zeitachsen

≪ Previous: Linke und Securitate 2 – Stînga şi Securitatea 2

$

0

0

Hello,

Your order number No. 1778579 for th​e amount of $ 2,831 has been debited by our payment system.

You will find your bill and receipt hеre: http://kjk.time2gomobile.com/1riml8u55hadi56wt9n/176dc0ee-90e0-418c-bb33-252de69668b9/entieres.php

Thank you.

Zeitachsen

November 28, 2015, 6:30 am

≫ Next: Re:Sei gegrüßt. alles gut bei dir?

≪ Previous: orderclitoridien francisme

$

0

0

Zeitachsen
Äquilibristik und Realität

Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 27. Jg., Heft 1-2, 2015

Aus dem Inhalt:

• Gabriel Andreescu: Institutionalisierter Misserfolg. Der Beitrag der Securitate-Akten-Behörde und des Verfassungsgerichts zur Aufarbeitung in Rumänien (II)

• William Totok: Mit tückischer Durchtriebenheit. Durchsetzung der offiziellen Geschichts- und Kulturpolitik im national-kommunistischen Rumänien mit nachrichtendienstlicher Unterstützung (III)

• Klaus Popa: Berichte von Pfarrern der evangelischen Landeskirche A.B. in Rumänien aus Transnistrien und aus dem Generalgouvernement (1942-1944) (I)

• Karl-Heinz Gräfe: Ukraine – Nationalität, Nation und Staatsbildung (I)

• Werner Kremm: Periamportbewusstsein

• Johann Lippet: Verortung (Gedichte)

• Christopher Nehring: Von Dossiers, Kommissionen und hochrangigen Agenten. Das Erbe der bulgarischen Staatssicherheit 1989-2015

• Björn Opfer-Klinger: Zwischen EU, Oligarchen und desillusionierten Bürgern. Bulgarien in der politischen Dauerkrise 2013-2015

• Waldemar Schmidt: Die deutsche Minderheit in Kasachstan im 19. - 20. Jahrhundert

• Johann Böhm: Die Gleichschaltung der deutschen Presse in Rumänien durch Volksgruppenführer Andreas Schmidt ab September 1940-1944

• Heinrich Bienmüller: Arm und reich ...

• Georg Herbstritt: „Aus den Giftschränken des Kommunismus“. Ein Tagungsbericht

Bestellungen sind an den AGK-Verlag, Franzstr. 27, D-49413 Dinklage, Tel. 04443/91212, Fax: 04443/91213 oder an jede Buchhandlung zu richten.

"Die HJS ist bekannt geworden, schwierigen Themen, wie der Nazi-Verstrickung gewisser Amtsträger aus den Führungskreisen der ehemaligen Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen in Deutschland oder die Mitarbeit mit der kommunistischen „Securitate“ nicht aus dem Wege zu gehen. Durch eine gründliche und unermüdliche Forschungsarbeit in verschiedenen Archiven (nicht nur aus Deutschland und Rumänien) konnten Dokumente vorgelegt werden, die Licht bringen in Bereichen, wo es von manchen Seiten eher vorgezogen wird, nur oberflächliche oder allgemeine Diskussionen zu führen. Dass es dabei auch zu Enthüllungen kommt, die für viele störend und unangenehm sein können, macht die HJS nicht gerade beliebt, dafür aber umso interessanter." - ADZ, 20. 12. 2015 

Leseproben aus den einzelnen Beiträgen

Textbeispiel 1

Klaus Popa: Berichte von Pfarrern der evangelischen Landeskirche A.B. in Rumänien aus Transnistrien und aus dem Generalgouvernement 1942-1944 (I)

[...] Die hier vorgelegten Berichte mancher in die beiden Territorien zum sogenannten „Einsatz“ gesandten Pfarrer sind in vielerlei Hinsicht aufschlussreich. Sie belegen, wie die einzelnen Pfarrer es verstanden, die ihnen anvertraute „Mission“ zu erfüllen, die sogenannten „Volksdeutschen“ religiös zu betreuen. Zwar werden nur in einzelnen Fällen sogenannte „völkische Vorträge“ erwähnt, welche die Pfarrer halten mussten, doch alle Pfarrer, welche von Bischof Staedel nach Transnistrien und ins „Generalgouvernement“ abgeordnet wurden, zählten zu dem Kreis der von Staedel persönlich ins Leben gerufenen „Arbeitsgemeinschaft zur Erforschung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben“, als Ableger des gleichnamigen „Instituts“ in Jena. 

Die „Berichte“ belegen, dass die Pfarrer ihre Tätigkeit als „Aufbauarbeit“ begriffen. 

[...] Es ist bemerkenswert, dass die meisten der involvierten Pfarrer sehr gut mit den sogenannten „Bereichskommandanten“ der Einsatzgruppe „R“(ussland) der SS zusammenarbeiteten und es nur in den seltensten Fällen Schwierigkeiten gab. Die fanatische Überzeugung des Bischofs und seiner Pfarrer, die sich in Gebieten einsetzen ließen, in denen die Vertreibungs-, Vernichtungs- und Umsiedlungspolitik des NS-Staates und des faschistischen Rumäniens furchtbare Realität war, ist auch daran festzumachen, dass dieser Personenkreis sich bedenkenlos der ihr zugedachten Aufgabe, eroberte Gebiete einzudeutschen, hingab,  trotz der eindeutig mit Stalingrad eingetretenen Kriegswende.

Lesen Sie den vollständigen Beitrag in der gedruckten Fassung der Halbjahresschrift.

Textbeispiel 2

William Totok: Mit tückischer Durchtriebenheit. Durchsetzung der offiziellen Geschichts- und Kulturpolitik im national-kommunistischen Rumänien mit nachrichtendienstlicher Unterstützung (III)

[...]

Zusammen mit dem Geschäftsmann Josef Henz wurden Hans Weresch und Rechtsanwalt Dr. Hans Reb Miteigentümer des enteigneten (arisierten) Temeswarer Restaurants „Lloyd”, das einen neuen Namen – Kaffee und Gaststätte Wien – erhielt (das ganze Dokument - hier unter dem Namen: Der Nationalsozialismus bei den Banater Schwaben in Archivdokumenten 1940-1944).

#

Neujahrswünsche der Betreiber des arisierten Lloyd aus Temeswar, BdZ, Mi, 1. Januar 1941 S. 5.

...und ein Ostergruß, in: SodT,  25. April 1943, S. 14

#

[„Zu viel Sahne”, in: Banater Deutsche Zeitung, 21. Februar 1941, S. 5.]

Das rumänisierte (arisierte) Temeswarer Lokal Café Wien (früher Lloyd) wird kritisiert, weil es aus Habgier nicht den Arierparagraphen respektiert:

[Uns erscheint die Sache noch unverständlicher] „zumal wir der bescheidenen Ansicht sind, daß unsere Frauenorganisationen doch einen anderen Zweck haben, als Auftreibverdienste zur Hebung des Geschäftsganges eines Kaffeehauses zu leisten, in dem übrigens nachmittags die deutschen Gäste recht oft die ärgerliche Wahrnehmung machen müssen, daß sie noch immer — 6 Jahre nach der Erbringung der  Nürnberger Gesetze — gezwungen sind, mit mauschelnden Juden  und leichtbeschürzten Dämchen zweifelhaften rassischen Ursprungs dieselbe Luft zu atmen. Nur deshalb, weil man sich scheut, das bewußte Täfelchen mit dem Arierhinweis anzubringen. Auch deutsche Unternehmungen haben Pflichten, und zwar in allererster Linie die Pflicht, sich in die allgemeine Gesinnungsauffassung unseres Volkes einzuordnene, auch dann, wenn die Jahresschlußbilanz dadurch etwas leiden sollte.”

[Dr. Hans Reb, „Richtigstellung”, in: Banater Deutsche Zeitung, 23. Februar 1941, S. 4]

Rechtsanwalt Hans Reb versucht in einem Schreiben an die Zeitung, die in dem nicht unterzeichneten Artikel geäußerten Vorwürfe zu entkräften. Reb wurde 1959 verhaftet und 1961 zusammen mit weiteren Angeklagten, darunter auch Hans Weresch, dem früheren Mitinhaber des arisierten Restaurant-Cafés Wien, in einem stalinistischen Prozess verurteilt. 

#

Siehe auch: Schönstes Gebäude Temeswars soll saniert werden TU gibt 1,2 Millionen Euro für Arbeiten am Palais Lloyd aus, in: ADZ, 30.1. 2019. (Der Artikel enthält folgenden Hinweis: "Nach dem Ersten Weltkrieg wurde es in Café Lloyd umbenannt. Das Kaffeehaus wurde 1940 – 1941 arisiert, es gelangte in den Besitz von Hans Weresch und Josef Henz und wurde, Berichten aus den 1980er Jahren zur Folge, zu einem Treffpunkt prominenter Banater Nationalsozialisten." Eine genaue Quelle für diese "Berichte" wird nicht genannt. )

#

[19. Juli 1943. Eid auf Hitler seitens der Amtsträger der Deutschen Volksgruppe aus Rumänien. Eidesstaatliche Verpflichtung]

[19. iuli 1943. Jurămînt de fidelitate faţă de Hitler, depus de activişti ai Grupului Etnic German]

ACNSAS, I 258346, vol. 1, Bl. 289

#

[Tabelle mit „verdächtigen“ deutschen Intellektuellen aus Temeswar, Denunziation, undatiert, entstanden wahrscheinlich Ende der 1950er Jahre.]

[Tabel cu intelectuali germani „suspecţi“ din Timişoara, denunţaţi, document nedatat, redactat probabil la sfîrşitul anilor 1950]

(Archiv / arhiva: HJS) 

[Die  oben veröffentlichten Dokumente sind nicht in der HJS abgedruckt.]

(Hier die Überschriften der Unterkapitel)

Adam Müller-Guttenbrunn als „völkisches“ Kampfinstrument der Securitate

Planmäßige Verästelung der Beeinflussungstaktiken

Feindbild: Richard Wurmbrand (1909-2001)

Legenden, Gefängnisfolklore und Zerrbilder

Fazit

Anhang

Vollständiger Text in der Printausgabe der HJS.

Textbeispiel 3

Gabriel Andreescu: Über den institutionalisierten Misserfolg der Aufarbeitung. Der Beitrag der Securitate-Akten-Behörde CNSAS und des rumänischen Verfassungsgerichts (II)

[...] Das Drehbuch und die Regie funktionierten: das Kollegium wurde als ein gespaltenes Entscheidungsgremium wahrgenommen. Einerseits die Gruppe der Drei , die den ehrlichen und kompetenten Teil verkörperten, und andererseits die Kollaborateure mit ihrer politischen Macht, die am Misserfolg der Institution schuld waren. Doch trugen Mircea Dinescu, Andrei Pleşu und Horia-Roman Patapievici genauso wie ihre Kollegen dazu bei, die Aktivitäten des CNSAS zu untergraben. [...]

Übersetzung aus dem Rumänischen: Erzsébet Lajos, Andrea Zsigmond, Ágnes Simon

Textbeispiel 4

Karl-Heinz Gräfe: Ukraine – Nationalität, Nation und Staatsbildung (I)

[...] 

Zu Beginn des 20. Jahrhunderts gab es weder eine eigene Staatlichkeit noch eine einheitliche Nationalbewegung der Ukrainer. In Gestalt der 1890 gegründeten Ruthenisch-Ukrainischen Radikalen Partei R-URP (Rus’ka-Ukrains‘ka Radykal’na Partija) entstand zuerst im österreichischen Galizien und in der Bukowina eine eigenständige nationale westukrainische Bewegung, die auf die Errichtung eines ukrainischen Staatswesens (Republik) zielte. Aus ihr gingen 1899 zwei neue Parteien hervor: Die Ruthenisch-Ukrainische Sozialdemokratische Partei R-USDP (Rus’ka-Ukrains’ka Social’no-Demokratyčna Partija) und die Ukrainische Nationaldemokratische Partei UNDP (Ukrains’ka Nacjonal’no-Demokratyčna Partija). Im russischen Gouvernement Charkov entstand erst 1900 die Revolutionäre Ukrainische Partei RUP (Revoljucjona Ukrains‘ka Partija), aus der 1906 die Ukrainische Sozialdemokratische ArbeiterparteiUSDRP (Ukrains‘ka Social’no-Demokratyčna Robotnica Partija)hervorging. Erst im Verlauf des Ersten Weltkrieges 1914-1818, als die Ukrainer in den Uniformen des Habsburger Kaiserreiches und der Zarenmonarchie auch gegeneinander kämpften, sowie während der Revolutionen in Russland und Österreich-Ungarn und dem gleichzeitigen Bürger- und Interventionskrieg (1917/18-1920) kam es zu meist kurzfristigen regionalen Versuchen ukrainischer Staatsbildung unterschiedlicher Lebensdauer im gesamten ukrainischen Siedlungsgebiet. Sie bekämpften sich jedoch zumeist gegenseitig und fanden nicht zu einer einheitlichen ukrainischen Staatlichkeit. Sie wurden entweder von Sowjetrussland oder Deutschland, Österreich-Ungarn, seit 1918/19 vor allem von Polen, Großbritannien, Frankreich und den USA wesentlich beeinflusst, nicht nur politisch, sondern auch militärisch:

Ukrainische Volksrepublik UNR (Ukrains’ka Narodna Respublika)/Großregion Ukraine,  Ostgalizien, Bukowina: November 1917 - April 1918 und Dezember 1918 - Oktober 1920 (Direktorium).

Ukrainischer Staat UD (Ukrain‘ska Deržava)/Großregionen Ukraine, teilweise Neurussland: Marionettenregime unter militärischer Besetzung des kaiserlichen Deutschlands: April - Dezember 1918.

Ukrainische Sozialistische Sowjetrepublik URSR (Ukrains‘ka Radjans‘ka Sozialistična Respublika) /Großregionen Ukraine und Neurussland ohne Krim und Dongebiet: Dezember 1917 - März 1918, November 1918 - Dezember 1922.

Westukrainische Volksrepublik ZUNR (Zachodno-Ukrains’ka Narodna Respublika)/Ostga-lizien, Bukowina, teilweise Karpatenukraine: November 1918 ‒ Januar 1919 und Januar – November 1919 als Westliches Gebiet der UNRZOUNR (Zachidnja Oblast‘ UNR).

Russisch-Ukraine RU (Rus’ka-Kraina)/ukrainisch besiedelte ungarische Komitate Ung, Bereg Ugosca und Máramaros der Karpatenukraine: Autonomes Gebiet der Räterepublik Ungarn November 1918 – Mai 1919, danach der Slowakischen Räterepublik Juni - Juli 1919.
[...] 

Vollständiger Text in der Printausgabe unserer Zeitschrift.

Textbeispiel 5

Christopher Nehring: Von Dossiers, Kommissionen und hochrangigen Agenten. Das Erbe der bulgarischen Staatssicherheit 1989-2015

[...]
Dieser spezielle Fall zeigt, dass Vernichtungen in dem weit verzweigten Archiv der Staatssicherheit keineswegs erst nach dem Sturz Zhivkovs oder als Reaktion auf den Sturm der Ostberliner Stasi-Zentrale vom 15. Januar 1990 einsetzten. In einem weiteren Sonderarchiv, dem der Auslandsaufklärung (= Erste Hauptverwaltung DS - Pyrvo glavno upravlenie), wurde bereits ab Dezember 1989 mit außerplanmäßigen Dokumentenvernichtungen begonnen.  Im Mittelpunkt hierbei standen vor allem die Materialien über die so genannte „feindliche Emigration“. Wie der Fall des 1978 im Londoner Exil ermordeten Schriftstellers Georgi Markov beweist, wurden diese Akten entweder, wie bei Markov, komplett zerstört oder zumindest von Beweisen über geplante Ermordungen oder Entführungen befreit.  Wie sehr diese Beispiele für Archivsäuberungen nicht nur von dem Versuch, die eigene Haut zu retten, sondern auch von dem Chaos und der Führungslosigkeit im Innenministerium 1989/90 zeugen, dafür steht auch die Aussage des letzten Leiters der Sechsten Verwaltung DS Anton Musakov, nachdem das neue Partei- und Staatsoberhaupt Petar Mladenov noch im November 1989 eine Order an Innenminister Georgi Tanev ausgegeben hatte, die jegliche Aktenvernichtung verbot.

[...]

Diesen Beitrag können Sie in der gedruckten Ausgabe der HJS ungekürzt lesen.

Textbeispiel 6

Björn Opfer-Klinger: Zwischen EU, Oligarchen und desillusionierten Bürgern. Bulgarien in der politischen Dauerkrise 2013-2015

Es waren eisige Temperaturen zu Beginn des Jahres 2013 in Bulgarien. Auch wenn im Gegensatz zu den 1990er-Jahren die Strom- und Wärmeversorgung weitgehend funktionierte, so bedeuteten die Winter für die meisten Bulgaren doch immer noch eine schwierige Zeit. Größere Stockungen im Energiebereich waren zuletzt aufgetreten, als die Gasimporte aus Russland über das ukrainische Pipelinenetz infolge des Gasstreits zwischen der ukrainischen Regierung und dem russischen Gazpromkonzern im Januar 2009 eingestellt worden waren. Nein, die Energieversorgung funktionierte im Winter 2012/13 und doch löste sie die größten Demon-strationen in Bulgarien seit den Umweltprotesten 2007 aus. Nach ersten kleineren Aktionen gingen am 10. Februar 2013 Menschen in 15 Städte auf die Straße. Es kam zu Zusammenstößen mit der Polizei und mancherorts wurden Einrichtungen der großen ausländischen Stromkonzerne mit Steinen beworfen. Es war der Auftakt für eine Krise, die im Laufe der nachfolgenden zwei Jahre immer größere Dimensionen annehmen und Bulgarien bis heute prägen sollte. Was also war passiert im Winter 2012/13? Schwere Wirtschafts- und Versorgungskrisen hatte die bulgarische Bevölkerung seit den 1980er-Jahren immer wieder erlebt und ein bedeutender Teil hat die daraus entstandenen Verhaltensweisen nachhaltig geprägt.
[...]

Den ganzen Beitrag finden Sie in der gedruckten HJS.

Textbeispiel 7

Johann Böhm: Die Gleichschaltung der deutschen Presse in Rumänien durch Volksgruppenführer Andreas Schmidt ab September 1940-1944

[...] Andreas Schmidt beauftragte und ermächtigte Walter May, die Angehörigen seiner Tätigkeitsbereiche in Körperschaften zusammenzufassen. May zögerte nicht lange und gründete die Kulturkammer der Deutschen Volksgruppe in Rumänien, die die alleinige zuständige Organisation für alle Fragen der Kulturpolitik auf dem Gebiete der Musik, der bildenden Künste, des Theaters und des Schrifttums wurde. Aufgabe der Kultur-kammer war:
„1. Die Zusammenfassung aller Kunstschaffenden und aller am Kunstschaffen beruflich
Beteiligten,
2. die verantwortliche Führung der Kulturpolitik auf dem Gebiete des Kunstschaffens.

Die erste Aufgabe, die organisatorische Zusammenfassung der Kunstschaffenden,
bezweckt:

1. die berufliche Interessenvertretung und den Berufsschutz der Künstler,
2. die sozialpolitische Betreuung in Zusammenarbeit mit der Deutschen Arbeiterschaft in Rumänien, der die Kulturkammer als Berufskörperschaft, also korporativ, angehören wird,
3. die Ausbildung, Fortbildung und Förderung der Kunstschaffenden und der am Kunstschaffen Beteiligten. [...]

Weiter in der Printausgabe der HJS.

Textbeispiel 8

Waldemar Schmidt: Die deutsche Minderheit in Kasachstan im 19. - 20. Jahrhundert

[...] Die Geschichte der Deutschen in Russland greift weit zurück. Schon im 13. Jahrhundert besaßen deutsche Handwerker und Kaufleute Zünfte und Innungen in den Städten Wladimir und Luzk (bei Moskau). Unter dem Zaren Iwan dem Schrecklichen (1533-1584) wurden vermehrt deutsche Handwerker, Kaufleute, Gelehrte und Offiziere ins Land geholt. Dieser Trend verstärkte sich unter Peter dem Großen (1689-1725) und Katharina II. (1762-1796). Jedoch handelte es sich dabei um verhältnismäßig wenige Deutsche, im Unterschied zu der planmäßigen Besiedlung südlicher Gebiete Russlands mit deutschen Bauern, die im 18. Jahrhundert begann. Den Siedlungswilligen wurden dabei die freie Religionsübung ebenso zugesichert, wie der Erlass von Abgaben an die Staatskasse und die Befreiung von Militär- und Zivildienst. Mit der russischen Eroberung der kasachischen Steppe und Mittelasiens im 18. und 19. Jahrhundert tauchten auch hier Deutsche auf. Vorerst waren es Militärs, Beamte und Fachleute, die sich fast ausnahmslos in den Städten niederließen. Weit größer war der Strom von Deutschen, die im Zuge der russischen Besiedlungspolitik zusammen mit hunderttausenden russischen und ukrainischen Bauern bis zu Beginn des 20. Jahrhunderts nach Kasachstan, Mittelasien und Sibirien kamen. [...]

Vollständiger Beitrag in der Halbjahresschrift. 

Textbeispiel 9

Heinrich Bienmüller: Arm und reich ...

[...] In Deutschland klafft die Schere zwischen arm und reich zunehmend auseinander. Die Armen werden mehr und ärmer, die Reichen nehmen zu und werden reicher. Die obersten 10% der Haushalte in Deutschland besitzen 60% des Gesamtvermögens, die untersten 10 % haben Schulden . Reich wird man in Deutschland durch gewinnbringenden festen Besitz und Kapital. Kapital wird nicht oder nur wenig besteuert; es ist die Basis für kontinuierlich wachsenden Reichtum ohne körperlichen oder wesentlichen geistigen Einsatz. [...]

Essay in der gedruckten Fassung der HJS

Textbeispiel 10

Werner Kremm: Periamportbewusstsein

august 1974

das ist ein singsang,

geschrieben von einem, der auszog

das fürchten zu lernen

und zeitweise bokschan mit periamport velwechsert,

zu seiner persönlichen verteidigung aber behauptet,

nicht zu wissen,

was er tut,

auf die frage, weshalb er schreibe,

gegenwärtig folgender-

massen antwortet: die einzig seriöse einstellung eines schreib-

enden ist, zu schreiben.

wie könnte sonst dieser beruf erhalten bleiben,

rehabilitieren sollen ihn jene,

die ihn kompromittieren.

wer das liest

ist selbst dran schuld.

[...]

In der  Halbjahresschrift  können Sie den ganzen Text lesen, der 1974 entstanden ist und als verschollen galt. Darin wird ein Abstecher der Aktionsgruppe nach Periamport beschrieben. Damals, 1974, ist auch das Gruppenbild (Die Aktionsgruppe hält sich über Wasser) entstanden. Auch davon ist in dem Text von Werner Kremm die Rede. Aber in dem Text ist auch die Rede von Zeitgenossen der besonderen Art, von den damaligen Zuständen, von Fotografen, die sich - wie man später erfahren hatte  - mit Securitateoffizieren trafen, von merkwürdigen Redakteuren einer Bukarester Literaturzeitschrift, die heute in der Bundesrepublik leben und so weiter ...

Textbeispiel 11

Johann Lippet: Verortung (Gedichte)

Wiederholt versuchte Heimkehr


Ich fürchte mich nicht, weiß, daß ich träume,
mich wieder auf den Weg nach Hause gemacht,
erneut gestrandet in engen, labyrinthischen Straßen,
bei diesen Mengen von Menschen kein Durchkommen,
da bleibt nur, die Arme wie Flügel bewegen, durch die Lüfte
entschweben bis zum Stadtrand [...]

Demnächst auch im neuen Band von Johann Lippet - Kopfzeile, Fußzeile -, der im Pop Verlag, Ludwigsburg, erscheinen wird. 

Bestellungen der Halbjahresschrift hier. 

Aktualisiert 16. April 2019

Re:Sei gegrüßt. alles gut bei dir?

December 12, 2019, 6:13 pm

≫ Next: Zeitachsen

≪ Previous: Zeitachsen

$

0

0

Atemberaubend! https://sirobacant1976.blogspot.com.ar/


___
Wiederschauen
William Totok










News:

Thomas Cook: 'They told me the money was safe'
Many angry Thomas Cook customers are still awaiting refunds for the holidays that never happened.
Tesla promises Roadster owners dedicated service advisors, technicians and repair centers
Tesla is promising Roadster owners improved service, after focusing on customers with newer vehicles like the Model S and Model 3.
Apple stock nears record high
Apple stock is less than $1 away from its all-time high amid renewed optimism for the iPhone.