Kunst und Kultur im Visier der politischen Polizei - Arta şi cultura în vizorul poliţiei politice
Verband der Bildenden Künstler und das Banater Museum aus Temeswar - Uniunea Artiştilor Plastici (UAP) şi Muzeul Banatului din Timişoara
[3. / 18.-20. März 1980. Bericht eines Securitateoffiziers aus der Bukarester Zentrale, der Hauptabteilung 1, nach einer Inspektion in Temeswar, wo die operative Überwachung des Verbandes der bildenden Künstler und der Museen analysiert wurde. Eine besondere Aufmerksamkeit wurde in diesem Zusammenhang dem Direktor des Banater Museums, Florin Medeleţ, 1943-2005, geschenkt, da er sich geweigert hatte, die sogenannte dako-römische „Kontinuitätstheorie” in Bezug auf das Banat zu bestätigen.]
[3 / 18-20 martie 1980. Notă raport a unui ofiţer din centrala de la Bucureşti, Direcţia 1, despre situaţia din Timişoara în aşa numitul sector „Artă-cultură”. În centrul raportului se află Florin Medeleţ, 1943-2005, director la Muzeul Banatului, conspirat în alte documente sub numele de „Castelanul”. Medeleţ care a fost pînă în 1991 angajat al Muzeului, inclusiv în calitate de director, atrăsese atenţia Securităţii în urma unor denunţuri, venite din interiorul instituţiei. Pentru maiorul ultranţionalist Ioan Indrei, care răspundea de problema „Artă-cultură” în judeţul Timiş, Medeleţ devenise suspect, deoarece a refuzat să falsifice anumite date istorice legate de teorie a continuităţii daco-romane. În ultima fază a regimului Ceauşescu, această teorie făcea parte din canonul istoric oficial, fiind instrumentalizat în atacurile sistematice contra Ungariei şi, mai ales, împotriva minorităţii maghiare din România. Potrivit acestei teorii controversate, populaţia daco-romană s-ar fi aflat pe teritoriul actual al României, începînd cu secolul 1 e.n., avînd, în consecinţă, dreptul istoric şi asupra Transilvaniei, pe care-l revendică maghiarii, stabiliţi în această provincie cam un mileniu mai tîrziu. Medeleţ, care împreună cu Mihai Ziman a publicat în 1990 volumul O cronică a revoluţiei din Timişoara 16-22 decembrie 1989, a colaborat cu studii după 1991 la Institutul de Tracologie a Academiei Române şi la realizarea unor filme istorice, nu poate fi considerat drept un autor de texte, neafectate de perspectiva naţional-patriotică, nu neapărat protocronistă. Prezenta notă-raport, semnată indescifrabil de către un securist, se axează pe analiza muncii informativ-operative „în rîndul artiştilor plastici şi în muzee”. În cadrul Filialei U. A. P. şi unor cercuri de artă plastică exista în 1980 o singură persoană prelucrată în DUI, suspectată de a intenţiona să plece din România. 6 cazuri se aflau în atenţia Securităţii. Controlul informativ a fost asigurat de 8 surse, dintre care doar 3 se aflau în legătură cu ofiţerul care se ocupa de acest sector. Pînă în luna mai 1980, se prevedea într-un plan, urma să fie recrutată încă o sursă la Timişoara. Alta la Lugoj. Cele 3 surse active, dirijate de mr. Indrei, erau un profesor de la Şcoala populară de artă, membru al Fondului Plastic, un jurist, directorul Fondului Plastic, şi o profesoară, şefa galeriei „Helios”. În ultimii ani, se precizează în documentul citat, „nu s-au petrecut fenomene deosebite care să fi impus intervenţia organelor de securitate”. Cu alte cuvinte, artiştii timişeni au fost „cuminţi” şi nu au creat probleme politice Securităţii vigilente mai ales în această zonă a ţării, unde trăiau şi multe minorităţi naţionale. Totuşi, Indrei urma să reia legătura cu două surse, pictorul „Radovan” şi criticul de artă „Deleanu”, „cedat în anii trecuţi Serviciului II – respectiv problemei învăţămînt”. Începînd cu anul 1959, „Deleanu” fusese cadru didactic la Universitatea din Timişoara şi o prezenţă activă în presa timişoreană a vremii, cît şi la diverse vernisaje. În ceea ce priveşte situaţia opertivă „pe linia de muzee”, în Raport se precizează că 4 persoane se află „în evidenţa dosarului de problemă, alte două cazuri în atenţie (Florin MEDELEŢ)” şi o angajată a muzeului intrată-n vizor pentru „legături neoficiale cu cetăţeni străini”. În cadrul muzeului acţionează, în schimb, 6 surse, aşa că autorul Raportului poate să afirme că „situaţia operativă se stăpîneşte”, doar cazul directorului Medeleţ devenise o „problemă”, după ce Securitatea a obţinut de cîteva ori informaţii „că se opune eforturilor unor istorici bănăţeni de a demonstra ştiinţific continuitea daco-romană în Banat, făcînd jocul astfel susţinătorilor tezei că Banatul nu a mai fost locuit din timpul romanilor pînă la venirea ungurilor.” În continuare, se menţionează că partidul încă nu a aprobat Securităţii intensificarea supravegherii informativ-operative a lui Medeleţ, iar din cauza asta nu s-a putut stabili „ce îl determină pe acesta să adopte o asemenea atitudine, întreaga activitate în acest caz rezumîndu-se la informarea periodică a organelor locale asupra poziţiei lui MEDELEŢ.” Pentru a avea mai mult succes în acţiunea Medeleţ, se va apela din nou la conducerea locală a PCR care este singura instituţia care poate aproba operaţiuni de supraveghere complexă a unor persoane, indiferent dacă ele sînt membre de partid sau ba. De amintit ar mai fi aici faptul că în volumul omagial care i-a fost dedicat cînd a împlinit vîrsta de 60 de ani, volum editat de Petru Rogozea şi Valentin Cedică sub titul, Festschrift für Florin Medeleţ. Zum 60. Geburtstag (= Bibliotheca historica et archaeologica banatica 33) şi publicat de Editura Mirton din Timişoara în 2004, între cei care l-au felicitat se află şi cîţiva foşti colegi, dar şi persoane care în perioada ceauşistă s-au remarcat prin adoptarea unor poziţii, tributare protocronismului, iar după 1990 şi-au continuat activitatea scriitoriceasca sau publicistică pe aceeaşi linie neonaţionalistă, avînd ca tovarăşi de idei persoane care s-au alăturat unor organizaţii care cultivă nu numai nostalgii restaurative. Menţionăm că în 1980 supravegherea operativă a lui Medeleţ a fost aprobată, iar într-un raport, din 21 martie 1987, întocmit în urma unei analize a stadiului în care se află dosarele de urmărire informativă, „lucrate pe linia problemei ‚ARTĂ-CULTURĂ’ la Securitatea Judeţului Timiş”, semnatarul, lt. col. Victor Achim afirmă: DUI „’CASTELANUL’, deschis în 1980 unui muzeograf care şi în prezent este apreciat că rămîne un element potenţial periculos, în stare de a întreprinde acţiuni ostile în dauna tezei ştiinţifice referitoare la continuitatea poporului român pe aceste meleaguri” – ACNSAS, D 120, vol. 9, ff. 25-26, aici f 25.]
 |
| ACNSAS, D 120, vol. 9, ff. 40-41v |
[7.Dezember 1984. Mitteilung der Securitatezentrale aus Bukarest für den Securitatechef aus Temeswar, in der die Erfolge in der lokalen nachrichtendienstlichen Tätigkeit im Kulturbereich lobend hervorgehoben werden]
[7 decembrie 1984. Adresă a Departamentului Securităţii Statului, U.M. 0610 Bucureşti, către şeful Securităţii din Timişoara, în care se apreciază munca din „problema Artă-cultură”, în urma unei analize efectuată după o inspecţie venită de la centru]
 |
| ACNSAS, D 120, vol. 9, f. 39 |
Siehe auch - A se vedea
Erstellt 12.7. 2019 - Aktualisiert 13.7. 2019
