+ + + Hetze gegen Ungarn und Homos. Neue rechtsradikale Partei in Rumänien, die tageszeitung (taz), 26. 8. 2014 + + +
Aktualisiert - actualizat - 28. 8. 2014, 10:23 h
Die Heiligenfabrik – Fabrica de sfinţi
Hermeneutik als Umdeutungsinstrument *** Um die Abbildungen besser lesen zu können, öffnen Sie das Bild mit der rechten Maustaste in einem neuen Tab oder einem anderen Fenster. | Hermeneutica - folosită ca instrument al răstălmăcirii *** Pentru o lectură adecvată, apăsaţi cu mouse-ul (dreapta) pe imaginea pe care doriţi s-o citiţi şi o deschideţi într-un tab nou sau într-o fereastră nouă. |
William Totok, „Dicţionarul martirilor creştini din România”, în: aLtitudini, anul 2, nr. 19, 2007, p. 35.
id., „Despre credibilitatea lui Pacepa. Interviu cu istoricul german Georg Herbstritt”, în: aLtitudini, anul 2, nr. 20, 2007, pp. 4-5.
***
[27 aprilie 1970. Declaraţia lui Nicolae Orbulescu despre ceea ce i-a povestit Nistor Chioreanu în legătură cu mişcarea legionară, începînd cu perioada guvernării legionare şi terminînd cu întîmplările de după eliberarea lor din închisoare, în 1964. Fragment.]
Dată în faţa noastră
Astăzi 27 aprilie 1970
Lt.-col. Dumitrescu V.
DECLARAŢIE [1]
Subsemnatul ORBULESCU NICOLAE, născut în anul 1915 februarie 4, în oraşul Caransebeş, jud. Caraş-Severin, fiul lui Nicolae şi Maria, ambii decedaţi, domiciliat în Caransebeş, str. Sebeşului nr. 7, jud. Caraş-Severin, de profesie contabil la Seminarul Teologic din Caransebeş, am absolvit şcoala militară pregătitoare de ofiţeri de rezervă, cu gradul de sublocotenent, am absolvit cu titulul de licenţă dreptul şi filozofia la Universitatea din Bucureşti, fost legionar, cu gradul de ajutor comandant, posesor al buletinului de identitate seria K. nr. 967776 eliberat de Miliţia Caransebeş, declar următoarele:
Am cunoscut pe CHIOREANU NISTOR în anul 1940, în timpul guvernării legionare, prin luna octombrie, la secretariatul org. legionare cu ocazia unei Şedinţe cu şefii de org. judeţene şi regionale, CHIOREANU NISTOR fiind şeful org. legionare Ardeal, cu sediul la Sibiu. După şedinţă am fost împreună adică subsemnatul şi CHIOREANU N. la preşedinţie la Sima. Sima a stat cu el de vorbă 1-1,30 oră, după care a venit la mine în birou şi mi-a spus că l-a chemat pe CHIOREANU la masă, dar acesta nu ştie dacă va putea veni, în caz afirmativ să-l duc la masă şi să-l aşteptăm şi pe el. După cîte reţin CHIOREANU N. nu a fost la masă şi a plecat la Sibiu. L-am reîntîlnit pe CHIOREANU N. la Sibiu, unde subsemnatul am fost să pregătesc cu organizaţia legionară primirea la Alba-Iulia la 1 dec. 1940 a lui ANTONESCU şi HORIA SIMA, cu multă lume care venea acolo pentru serbarea alipirii Ardealului.
f. 160
La 1 dec. l-am reîntîlnit pe CHIOREANU la Alba-Iulia. Cu această ocazie CHIOREANU şi-a exprimat faţă de subsemnatul neîncrederea în „loialitatea” colaborării lui Antonescu cu org. legionară. Subsemnatul l-am confirmat şi i-am povestit cele petrecute la preşedinţie cu cîteva zile înainte de 1. dec., după asasinarea celor de la Jilava. Adică următoarele:
Ion Antonescuîl chemase pe Sima şi Pătraşcu şi pe Petrovicescu. Au venit însă numai Sima şi Pătraşcu din cei chemaţi de Antonescu şi în plus Stoicănescu şi subsemnatul. Antonescu venise cu Elefterescu şi Steflea Ilie. Antonescu a acuzat pe Sima de incapacitate în păstrarea disciplinei legionarilor şi de nepăsare faţă de starea de haos şi anarhie pe care aceştia au adus-o în ţară. Sima nu a ripostat. Antonescu i-a cerut în continuare să-i predea comanda org. legionare pentru că el va putea pune ordine „între aceşti băieţi buni”, dar care dacă nu se tem de nimeni îşi fac de cap. În plină discuţie a venit acolo şi preotul Boldeanu Vasile, pe care Antonescu l-a primit cu simpatie. Înainte ca Sima să răspundă, adică imediat după ca Antonescu formulase pretenţia să i se dea comanda org. a intervenit Pătraşcu destul de violent adresîndu-i-se întîi lui Sima, asproximativ astfel: Garda de fier nu este un batalion de infanterie pe care l-ai primit dta, de la comand. reg. cînd ai fost făcut maior, garda de fier este o organizaţie politică şi nu se poate preda cuiva care abia dacă ştie ce înseamnă politica, apoi adresîndu-i-se lui Antonescu, i-a spus că el este şeful statului şi implicit şi al org. legionare deci să de ordinele pe care le crede necesare pentru liniştea şi siguranţa statului şi şeful org. legionare Sima va transmite aceste ordine potrivit cu rînduiala politică la cine trebuie şi se vor executa. Antonescu i-a răspuns lui Pătraşcu să ia el comanda efectivă a legionarilor şi atunci el, Antonescu, este mai sigur de rezultate decît cu Sima, care îi ocroteşte pe toţi cei ce produc dezordine în ţară. Pătraşcu i-a răspuns: domnule general, eu am primit gradul de la C. Codreanu şi actuala funcţie de la comand. org. legionare, deci nu altcineva poate să-mi dea alte ordine. Capitolul comenzii, vă rog să-l considerăm închis şi să trecem la probleme care se pot rezolva. Atunci Antonescu a cerut desfiinţarea poliţiei legionare, ceea ce Sima a aprobat pe loc, fapt care l-a liniştit pe Antonescu şi s-a trecut la alte probleme. În timp ce se
f. 161
discuta liniştit, Antonescu repetînd din cînd în cînd că pe el trebuia să-l iubească legionarii pentru că el a fost prietenul lui Codreanu şi acesta a discutat cu unii prieteni apropiaţi, după moartea gen. Cantacuzino că singurul om în stare să ia locul celui decedat este el Antonescu. La acestea Stoicănescu a răspuns lui Antonescu: noi nu ştim despre această confesiune a lui Codreanu, însă de vreme ce o spuneţi dv. desigur este adevărată, doar trebuie să vă amintesc dle general că gen. Cantacuzino l-a ascultat tot timpul pe şeful org. legionare, deci dacă vreţi să fiţi cu adevărat urmaşul lui, nu puteţi fi decît urmîndu-i exemplul. Legionarii vă iubesc cît vă ştiu prieten cu şeful lor nu şi după ce vor afla că vreţi să-i luaţi locul. Antonescu s-a enervat, din nou a părăsit camera respectivă, dar după un sfert de oră a revenit calm spunînd la intrare: dragă d-le Stoicănescu, îmi pare bine de cele ce mi-ai spus, apoi s-a continuat consfătuirea încă o oră şi ceva pe alte teme. Chioreanu a fost puternic impresionat de cele relatate de subsemnatul şi a rostit: cu acesta nu cred că ajungem noi departe. După aceea Chioreanu a mers cu subsemnatul la Sima şi au rămas împreună de vorbă, subsemnatul avînd alte obligaţii pentru ziua respectivă. La plecarea trenului special de la Alba-Iulia la Bucureşti, subsemnatul am fost în vagonul lui Antonescu, iar Chioreanu a fost cîteva minute în vagonul lui Sima, după care a trecut pe culoar spre coborîre şi subsemnatul l-am văzut şi am ieşit la el. Am stat de vorbă pînă la plecarea trenului. Chioreanu era foarte abătut şi spunea mereu că Antonescu ne va frînge gîtul. În călătoria spre Bucureşti eu am fost şi la Sima în vagon şi i-am reprodus cele discutate cu Chioreanu. Sima mi-a spus că îl cunoaşte bine şi că s-a apropiat mult sufleteşte de Noaghea Virgil şi de Marius Cioflea, cu care a lucrat pînă la arestarea acelora. L-am mai revăzut pe Chioreanu la Bucureşti în cîteva rînduri, dar nu am mai stat de vorbă decît în trecere. După 1944 am auzit de la vechii gardieni de penitenciar că a venit Chioreanu din Germania şi stă ascuns prin satele din împrejurimile Aiudului, el fiind originar din Măgina. În 1946 subsemnatul lucram la grădina penitenciarului Aiud, unde, cu un grup de deţinuţi politici şi drept comun, subsemnatul conduceam lucrările de
f. 162
irigare ale grădinii, folosind apa văii care curge în apropiere. Prin luna martie am fost după piatră, necesară lucrărilor la com. Cacova, dincolo de Măgina, în raport de Aiud. Acolo am întîlnit pe Hanu Vasile, reîntors din Germania şi „intrat în legalitate”, după afirmaţia lui, prin angajamentul luat de ei, cu Pătraşcu, faţă de T. Georgescu. Hanu Vasile mi-a spus că este şi Chioreanu, liber, la Sibiu. Hanu Vasile era optimist în ceea ce priveşte situaţia deţinuţilor, fiind sigur de o apropiată eliberare. Hanu Vasile ne-a vizitat, adică pe mine şi grupul de deţinuţi care lucram la grădină, mai de multe ori, în prezenţa gardianului şi cu ştirea directorului Guţan. Prin mai 1946, a venit la grădina penitenciarului Chioreanu Nistor şi de faţă cu gardianul a stat cu noi de vorbă, spunîndu-ne şi el că în curînd vom fi liberi. Pe mine m-a rugat în mod special să-i sfătui pe ceilalţi să nu fugă de la colonii sau de la grădini, pentru că încurcă acţiunea purtată de Pătraşcu şi Vică Negulescu pentru eliberarea deţinuţilor. La grădina penitenciarului a venit şi o nepoată a lui Chioreanu, trimisă de el pe numele mic Faustina, care a adus alimente pentru deţinuţi de la Chioreanu. Alimentele au fost lăsate la un deţinut legionar, care stătea permanent la grădină, locuind în aceeaşi casă cu gardianul Cordoş, şeful grădinii, se numea Mercioiu Dumitru. Se înfiinţase colonia de la Galda, sub conducerea lui Rogojanu Şerbam, la Unirea sub conducerea lui Lene Vespasian. Subsemnatul am fost la Unirea. La Ocna Mureşului, de care, colonia Unirea era aproape, locuia în casă proprie o legionară dna. Tescaru, pe str. Horia, unde prin legături realizate de Stoica Ilie veneau părinţii şi familiile deţinuţilor. Şi la mine a fost mama în 1946, iulie-august şi tot la dna Tescaru a fost găzduită. Tot în acel timp, adică iulie-septembrie, Stoica Ilie ne-a anunţat pe mine şi pe Manu Dimitrie să mergem la Uioara (Ocna Mureşului) pentru a vedea pe cineva. Era Chioreanu venit de la Sibiu, în primul rînd pentru a ne reproşa fuga din colonii a unor deţinuţi legionari, care au încurcat prin gestul lor pe Pătraşcu, în eforturile de eliberare a deţinuţilor şi ne-a adus ceva bani şi alimente pentru toţi deţinuţii. Ne-a spus că pentru Galda s-a dus Vică Negulescu şi a dat alimente şi bani lui Şerban Rogojanu, şeful coloniei. Chioreanu mi-a spus că a vorbit cu Bidianu, la Sibiu, şi acesta l-a anunţat că vine să ne viziteze
f. 163
la Unirea „pentru a ne lămuri în legătură cu acţiunea lui Pătraşcu”.
[...].
[1] Document dactilografiat.
(Va urma.)
ACNSAS, I 233979, vol. 3, ff. 160-163